53,452 matches
-
nu vede și nu i se arată nimic. Cînd de fapt două sunt lucrurile de care lui îi pasă și de care vrea să știe: iubirea de sub el și moartea de deasupra. Există tot soiul de iubiri. Unele se pot prinde doar în furculiță; altele se mănîncă cu mîna ca stridiile, unele musai să fie tăiate cu cuțitul, altfel te sufocă, dar mai sunt și alea de zeamă lungă unde ajută doar lingura. Ori care se culeg ca mărul pe care
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și de sabie. Și te spală... Așa că fură gata și bărbieritul și prorocitul. Cînd să plece, pe Leandru căzu primul fulg de nea din acel an și răsună glasul puternic al prorocului. Pe un asemenea glas, gîndi Leandru, se poate prinde zăpada ca pe un chilim. Și se scutură de frigul de deasupra lui și de fiorii din el. Prorocirea îl zăpăci pe Leandru. Frica de sabie i se părea mai îndreptățită ca nicicînd. Inima îi trecea dintr-o parte în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul mamei, iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase, cu litera teta -, și el, văzînd-o, gîndi: - Așadar, atingerea este posibilă. După care plecă la mănăstire și se călugări.
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Gogol scrie în 1842 un Avertisment pentru cei care ar voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Mihăieș Privită de aproape, societatea românească te uluiește prin incoerență și inconsecvență. Dar numai de aproape. Cum te îndepărtezi de fojgăiala cotidiană, cum te ridici puțin deasupra țesăturii de mârșăvii, mârlănii și aberații peste care dai la tot pasul, imaginea prinde contur precis. Aproape ca în faimoasa nuvelă a lui Henry James, desenul din covor spune cu totul altceva decât păreai tu să înțelegi. Acolo unde nu descifrezi decât mișcare browniană, arbitrar, improvizație într-un cuvânt, haos ai surpriza să descoperi
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
realizat de balerina și coregrafa Felicia Dalu. Tentativa mi se pare, în principiu, curajoasă, din toate punctele de vedere. Pentru repertoriul unui teatru, înscrierea pe afiș a unui spectacol muzical poate fi un cîrlig pentru publicul mai larg, care, odată prins, poate fi cîștigat și pentru alte registre. Pentru un actor, indiferent de vîrstă, este un exercițiu incitant, și pentru că drumul nu este bătătorit. Dar genul acesta aparent ușor presupune și tehnică, și o rețetă anume, binecunoscute în multe spații teatrale
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
uz personal. După al patrulea eșec, m-am lăsat păgubaș de compensarea pe care o plătesc cu vîrf și îndesat la impozit. Mi-am cumpărat medicamentul "la prețul de raft", vorba premierului Năstase. La o zi după această experiență, mă prinde un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să abuzeze, dar poate la o farmacie din centru îi găsesc medicamentul lui pentru tensiune. E rețetă compensată... Acest om respectabil care își plătește totdeauna la
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
Franța, care s-a întîlnit cu publicul la Institutul francez. Roger Willemsen, moderatorul TV și autor de cărți ( ultima fiind o foarte interesantă călătorie prin Germania profundă) a prezentat gala din incinta Filarmonicii cologneze. Textele lui Gabriel García Márquez au prins glas în lectura actorului Mario Adorf. Totuși imperativele și grijile prezentului și-au lăsat amprenta și asupra show-urilor literare sporindu-le atractivitatea: conflictul dintre civilizații și culturi, lupta dintre bine și rău, tiraniile intimității, temerile ecologiste, emanciparea feminină, dragostea
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
se impune constant în opera sa încă de la debut. Artistul își concepe creația ca pe o mărturisire de dragoste, de înțelegere față de semeni, de familie-componentă importantă a Decalogului său etic și artistic - de tot ceea ce îl înconjoară. Personaje și obiecte prind contur în câmpul amorf și translucid al sticlei, întrupând efortul său de a-și găsi identitatea, de a-și conserva memoria afectivă și a rezista astfel absorbției timpului. Atașamentul său la realitate, la o lume a oamenilor și a obiectelor
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
cu aspect de bătăuși, dintre care unul, frustrat că nu reușise să-mi vândă un bilet la o cursă cu un microbuz probabil fictiv, mă apelase „tămâie”, iar altul Îmi ceruse bani. Dar peste zece ani? Dacă mă voi vedea prins În aceeași situație, voi mai putea eu oare să scap cu tot cu valiză? Poate că ar trebui să Încep de-acum un program riguros de menținere a formei fizice! Sau poate că va trebui să vin În țară cu valize din ce În ce mai
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm că vor prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar dacă o țară nu poate fi administrată, ce rost mai are ea?! Îmi aduc
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
sigilat telefonul mobil de către autoritățile irakiene, așa că trebuia să fie sunat din țară, la hotel, liniile telefonice fiind, evident, supraîncărcate. Se putea și mai rău. CNN s-a trezit alungat și a trebuit să recurgă la Al Jazeera spre a prinde imagini. Dialogul dintre studioul Antenei 1 și Adelin Petrișor decurgea cam așa: "Ce vezi acolo?" întreba Radu Coșarcă ori Alessandra Stoicescu. "Nu văd mare lucru, răspundea Petrișor. Stăm la un hotel îndepărtat de teatrul de operațiuni. Și am avut și
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
glorie antumă, se va încheia într-o pubelă nevinovată. Căcărăzile lor ademenitoare, cosmetizate, oferite gratuit vulgului nedevenit încă cetățean, vor fi înghițite instinctual, fără grimase. Dintotdeauna mârâiala patriotardă, apelul la urletul folcloristo-mârlănesc își va găsi adepți, iar jogodiile se vor prinde de aceste proteze emoționale descărnându-le până la os și servindu-le "publicului" cu satisfacția împlinită. Vulgul își va cumpăra o jigodie docilă, nu va avea nevoie de câini de rasă. Tribunul, Trubadurul și haita lor își vor ridica piciorul când
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
și comunicare, nu ar fi fost cu putință fără de magiile însemnărilor, pe stâncă, piei, vegetale, nu mai puțin complexe. Începând cu nodurile incașilor, Quippusurile, sforile înnodate din loc în loc și de care atârnă alte sforicele mai mici și felurit colorate, prinse de sfoara principală și care era calculatorul vremii, dacă voiți. Dacă lectura va lâncezi, puteți să săriți rândurile până la capitolul IX, pagina 233, intitulat Reglementările, unde veți întâlni și o istorie picantă a cenzurii... Se va afla că în Enciclopedia
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
adică din Timișoara! - cum a mers demonstrația! Am căzut în cea mai mare disperare, așteptând ca pe jar primele imagini televizate. Eram convins că televiziunile, îngenunchiate fără milă, vor da imagini dezolante, în stilul manipulatoriu exersat încă din 1990: vor prinde în prim-plan câțiva bețivi sau cerșetori, vor da imagini alte unor grupuri răzlețe, înfrigurate, și gata demonstrația! Stupoare! Lucrurile au fost departe de catastroficul meu scenariu. Aveam dreptate doar cu cei două mii de "vigilenți" ai societății civile. Pe lângă ei
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
chiar și, pentru colorit, niscaiva măturători. Dar toți oameni onorabili, bugetari convinși. Că între figurile lor și pancartele purtate ("Vrem adevărul", "Să vină Ticu" etc.) se căsca o prăpastie schizoidă, n-are nici o importanță. Important e că televiziunile au fost prinse pe picior greșit. De unde se pregătiseră să bășcălească lanțul uman ("Care lanț, bă? Lanțul de la ceas?" - cam așa mă încuraja un amic bucureștean pe care-l implorasem să nu lipsească de la manifestație), au trecut brusc de partea... opoziției! Sigur, nu
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
manuscris, încredințîndu-le Bibliotecii Academiei, spune mult: criticul junimist își făcea despre poet o idee diferită de a noastră, împărtășită în generația următoare de Ibrăileanu și definitiv caducă abia o dată cu ediția Perpessicius. Destulă vreme a părut normal să vrei să-l prinzi pe poet în insectarul istoriei literare folosind un singur ac. E nevoie, cu siguranță, de mai multe. Critica modernă avea o viziune așa zicînd conică despre opera scriitorului: rotindu-se în jurul axei sale, opera părea să arate mereu aceeași suprafață
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
cu macrameuri pe jumătate începute. M-a surprins s-o găsesc pe copila tuberculoasă stînd picior peste picior pe marginea patului, cu spatele drept și cu cămașa de noapte ridicată pînă la genunchi, desculță și cu o margaretă de cîrpă prinsă în păr, cu mîinile în șold și cu șalul pe umeri. Stătea în poziția asta făcînd un oarecare efort și mă privea cu ochii provocatori și încrezători, de parcă mi-ar fi cerut să fiu de partea ei. N-aveam de unde
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
primarul Găinușă e tatăl lui Mihai Găinușă, unul dintre cei doi "cîrcotași" de la Prima Tv. Cîrcotașii de la Prima Tv își bat joc, de cîte ori au ocazia, de concurența de la Antena1. Jurnalul Național, rudă apropiată cu Antena 1, l-a prins în ofsaid pe Găinușă junior producînd dovezi (?) despre implicarea lui Găinușă senior în operațiuni ilegale cu terenuri din comuna peste care e primar. Dacă ce publică Jurnalul e adevărat, și se pare că e, Găinușă jr poate fi întrebat dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
cu un mesaj secret către Antonescu, după care nu m-am mai întors, fiind demobilizat. Astfel că nu am mai văzut premiera "Cyrano de Bergerac" pusă în scenă de Maican și nici urmarea marțială a atentatului. - Terminarea războiului v-a prins la București? - Da. În afară de barbarul final, am bune amintiri din Odessa; mulți ruși erau cumsecade. O babușca unde dormeam făcea zilnic ceai, arătându-mi cum bucățile de zahăr trebuiau, mai întâi, muiate... - Spuneți-mi, domnule Brezianu, cum de v-au
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
ascuns doi ani? - Aproape doi. - Dar Alexandru Stănescu n-a avut de suferit de pe urma dumneavoastră? Pe el nu l-au ridicat? - Nu, fiindcă nimeni n-a știut că am stat la el. V-am spus că pe mine m-au prins la o nuntă; cineva din asistență m-a denunțat. Au venit trei gealați care mi-au pus niște ochelari negri și m-au dus. Am fost imediat tuns chilug, mi-au făcut poze din față și profil (care nu le-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
când nu ne duceau la canal, eram duși la bucătărie ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi. Furam pe furiș și mai mâncam astfel de crudități. Ce bune erau! În special usturoiul și ceapa, ba chiar și prazul. Uneori ne prindeau ronțăind, dar mai închideau ochii. Odată însă l-au prins pe un flămând ronțăind și l-au obligat pe loc să îngurgiteze o imensă cantitate de morcovi. Sărmanul a zăcut săptămâni la infirmerie. Tot teritoriul care însemna canalul era un
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi. Furam pe furiș și mai mâncam astfel de crudități. Ce bune erau! În special usturoiul și ceapa, ba chiar și prazul. Uneori ne prindeau ronțăind, dar mai închideau ochii. Odată însă l-au prins pe un flămând ronțăind și l-au obligat pe loc să îngurgiteze o imensă cantitate de morcovi. Sărmanul a zăcut săptămâni la infirmerie. Tot teritoriul care însemna canalul era un gigant maidan-șantier unde ni se aducea, când și când, de la
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
legat de modul său de a-și concepe viața și opera (tema principală a romanului autobiografic Kaddish pentru copilul nenăscut), pe scurt, prin faptul de a se simți singur pe lume. Nu-i rămîne decît lumea sa interioară care a prins formă în roman, și pentru care este în același timp și părinte și copil. Psihic, experiența de la Auschwitz este trăită din punctul de vedere al unui adolescent de cincisprezece ani, a copilului care și-a păstrat sufletul de poet, minunîndu-se
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]