1,444 matches
-
POVESTIRE) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nici nu intră bine pe poartă, că Rița îl și luă la rost: - Ei, Nițule, cum e? - Cum să fie!? Nu să vede? - Vă prinsă ploaia în câmp!? - Nu ne duce tu grija! Ne descurcarăm noi! Tu ce făcuși? Uitându-se în căruță, Rița văzu prelata, nelipsită de altfel. - Ei, avusărăți prelata cu voi!? Așa mai da! - Păi plec vreodată fără ea!? Te pui cu
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
să-și recupereze din cheltuielile cu taxele la primărie și investiția făcută, dar mai ales să-și suplimenteze pensia de mizerie pentru costurile actuale ale vieții. Cum spuneam, ne bucuram, că iar a apărut un pește care merită căutat și prins, dar mai ales mâncat. Nu se prinde în năvod cum ar putea crede orice cititor al acestei povestiri autumnale, ci fiecare pește este prins individual sau în tandem cu un altul, la mână cu niște improvizații numite de noi pescarii
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Tot această înțelepciune spune însă: Hoțul cu un păcat. Păgubașul cu 100. Aceasta se datorează neîncrederii cronice care acuză pe toți din jur. „Așa-i românul” n-ar mamă, nare frate când se atinge cineva de oala sa cu lapte prins. Hagi Tudose este tipicul credincios într-atât încât să facă pelerinaj la locurile Sfinte din Ierusalim, cum dovedește prefixul „hagiu”. Este totodată zgârcitul care preferă să moară de inaniție în loc să dea un firfiric pe-o supă. Tot el întruchipează fricosul
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
o masă, aruncând din când în când câte o privire celor care intrau. Un bătrânel - așa îi părea - târându-și anevoie papucii, se îndrepta cu farfuria ținută de mâinile sale tremurătoare spre o masă. De-a lungul pantalonilor de pijama, prinsă cumva de la brâu, îi atârna o pungă de plastic în care se observa ceva întunecat. Sonia își mută privirea în altă parte. Mergând pe culoar, văzuse pe pereți reclamele acestor pungi. Acum le vedea în realitate și putea înțelege cum
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
veșnicesc prin iubire - În capitolul ,, Exitus ,, văd concepția poetei despre bioistoria din cartea ,,Ochiul curat,, unde în succesiunea de versuri lumina coboară încet, încet precum o răzvrătire ori poate setea de a ne jertfi la Cruce, în carapacea greutăților vieții prinse prin toate experiențele acumulate. Cum nu putem număra firele de iarbă ale acestui pământ, așa nu putem număra gândurile cuiva ! ..................................................................... ,, lăsăm uși deschise spre suflet nimeni nu intră pe ele de ce să adunăm atâtea lucruri atâta ură nu vom lua
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
râu care le-a tăiat calea. Deși puțin tulbure, apa le-a potolit setea. Au observat o droaie de pești care populau apa și s-au gândit să-și astâmpere foamea. Dar alunecoșii pești nu erau proști să se lase prinși și a durat multicel până au căpătat îndemânarea necesară să-i prindă. Tocmai atunci i-a venit Evei sorocul să aducă pe lume primul bebeluș. Era o fetiță. După ce Eva a grijit copilul și și-a mai potolit foamea, Adam
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
din 25 octombrie 2015. DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoape De-o vreme amintirea... O vreau nepieritoare și aproape Cât mai e vreme să-i veghez ivirea Și s-o respir din străluciri de ape. Ea în adâncu-mi prinse rădăcini Prin care noi în taină ne-am legat O recunosc,azi, îngerii marini Și prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Citește mai mult DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoapeDe-o vreme amintirea...O
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
sunt, ce s-a întâmplat? -Bărbatul începuse să se îngrijoreze când a văzut-o pe Mihaela cât este de agitată.-Ce s-a întâmplat? -A dispărut Gilă, secretara nu l-a găsit acasă când s-a întors de la serviciu. -L-a prins Pacoste. Sunt sigur, nu știu cum a făcut-o. -Îmi este greu să spun, dar mă tem că Florin nu și-a ținut gura. -Exclus, băiatul este de mare caracter, mai repede și-ar pierde o mână decât să-și trădeze un
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
la auzul acestui apelativ. Ne gândeam că iar pune de-o bătălie). Vouă vă place să prindeți fluturi? - Daa! Am strigat noi bucuroși. - Atunci... la treabă, flăcăi! Prindeți fluturi! Cât mai mulți! Afacere mare, primiți un ban la doi fluturi prinși! Hărmălaie mare: - Cine ne plătește? - Eu vă plătesc, mă! Îi prindeți și-i țineți în cutii, borcane, săculețe, vă descurcați voi! Dar să fie morți și numărați cu precizie, mă! Că...dacă vă prind că m-ați mințit, nu vă
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri din aur. Apoi Își mișcă umerii ca și când ar fi fost pe punctul să plece, agitându-și bustul și șoldurile splendide, până când Întregul trup prinse a i se ondula pe călcâiele subțiri, prinse și ele În cercuri de aur. Făcu o primă rotire, apoi o a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
indiferent dacă vine din revendicarea pasiunii rănite sau din orgoliu. De ce a ținut cu orice preț să-i pomenească numele? Cum să interpretez acest cod? Vrea să-i citesc sau să nu-i citesc scrisoarea? Nu știu ce să fac. țMint. SÎnt prinsă Într-o convenție. N-am Încotro.) Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat. Bătrînul adunase vreme de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor, din tot ceea ce numim viață, competiție. Auzi, Marceline de Navarre, poetessă, strănepoata Marguerittei de Navarre! Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tăcere. Păstrase totuși pentru ea o rezervă de lucruri nespuse, pe care nici măcar alcoolul din venele noastre nu putea să o dilueze suficient. Mi se îngăduise să văd cum își dă jos un văl, însă mai erau o grămadă, bine prinse, iar eu nu aveam curajul să o întreb mai multe decât mi-ar fi zis ea din proprie inițiativă. Până la urmă, am avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale, de azi pe mâine.” în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși au fost bătuți cu vergeaua (vergeaua metalică cu care se curăța țeava puștii înainte de a fi încărcată cu praf de pușcă și alice), trași în țeapă, spânzurați, trași pe roată.” Bătrânul Tănase Tudoran (se zice că avea 100 de ani
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de nuiele, cu pari și chiar cu spini, mărginindu-se la est cu un teren zisă „coada iazului”, proprietatea lui Dumitru Rosetti. În partea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
început toate acestea, Da, suntem ca un pește prins în undiță, ne agităm, scuturăm firul, ne zvârcolim, dar nu reușim să înțelegem de ce o simplă bucată de sârmă recurbată a fost în stare să ne prindă și să ne țină prinși, poate ne vom elibera, nu zic că nu, dar riscăm ca burta să ne rămână agățată de undiță, Sunt realmente uluit, Un singur lucru e de făcut, Care, dacă chiar acum mi-ați spus că nu folosește la nimic orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo ca și când tocmai atunci ar fi intrat. Aceștia nu păreau să observe că sosise, prinși cum erau să urmărească din priviri mișcările celor doi scandalagii și să facă schimb de comentarii zeflemisitoare cu glas scăzut. Dante se rezemă iarăși de perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Așa deci, a spus Olson, scoțând un carnețel. Dați-mi numele voastre adevărate - fără prostii gen John Smith sau Mary Brown. - Un moment, a zis Amory calm. Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a dat numele și adresa din New York. - Și doamna? - Domnișoara Jill... - Auzi, a țipat indignat Olson, mai slăbește-mă cu poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]