261 matches
-
cu „așea“, „chestie“, „OK“. A fost la Oxford, cel puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia cu studii în străinătate. Mi se par francezi, englezi de mâna a șaptea pripășiți p-acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
créer un poncif! [...] RAMIRO ORTIZ ERA UN ITALIAN DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști ai celei mai crude realități, cea a lui Machiavelli și Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta, palavragii și știind să tacă, lacomi la câștig și parcimonioși, vicleni și temători
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Despărțirile ratate sunt asemenea sinuciderilor ratate - adică jalnice! (De la Mihai citire.) Într-o seară, venind pe la noi acasă după ce nu mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de gelozia mea pe de-o parte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să explic de ce o carte e pentru mine riguroasă, iar o alta plată și anostă, n-aș putea decât să semnalez densitatea unor pasaje ce-mi stârnesc în cap goana buimacă și-mi atrag gândul într-acolo unde nu se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat. Calitatea unui text am evaluat-o totdeauna în funcție de acest criteriu: dacă-mi stârnește sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în ele, vroiam să i se furișeze în pantofi și să i se-nfigă în tălpi, ucigându-l. Câteva săptămâni mai târziu, regele s-a pripășit nu numai în părul lui absent, ci și în al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și de dans. Aveți amintiri plăcute legate de vreunul dintre ei? Deocamdată am aflat doar că profesoara de pian vă exaspera. A.R. Să-i luăm pe rând. Erau așa: domnul Ross, care studiase medicina la Paris și nu știu cum se pripășise la Roman, unde, neavând drept de liberă practică, dădea lecții de franceză. Venea pe urmă domnul Peters, care studiase și locuise în Anglia, și era fratele soției directorului belgian al fabricii de zahăr din Roman. (E foarte complicat, dar aș
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se așezau de regulă În orașe și târguri, cât de agricultori. Activitatea lor nu mai era complementară, ci concurentă cu cea a țăranilor români. Nemulțumirea acestora din urmă s-a manifestat inclusiv În unele producții folclorice : Că jidanii și rutenii Pripășiți p-aici Zic că-s dânșii pământenii Iar că noi și moldovenii Suntem venetici <endnote id="(419, p. 34)"/>. Țăranii din Maramureș Își exprimau nemulțumirea cam În aceiași termeni : „În Săliștea numa rumâni o fost ; jizi n-o fo’ de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mână de oase arse. Leonardo da Vinci versus Savonarola. Când ducele Veneției m-a trimis cu un mesaj la Ștefan Vodă, m-am legat de țara asta, de oamenii ei ce m-au primit cu brațele deschise. Și m-am pripășit aici, în umbra Marelui Ștefan. Aici mi-am ales pământul din urmă... Unchiule, te-am ascultat și m-au trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cânta madrigale și de ce nu? vom face bal la castel... Visez la vremea când nu ne-om găsi singura bucurie tot sugând la zamă de strugure și-apoi să jucăm sârba-n bătătură... Gândiți-vă cât datorăm meșterilor greci pribegi pripășiți la noi ce ne-au dăruit o scânteie din arta și înțelepciunea lor de demult... Și noi vă mulțumim că ne-ați îmbrățișat cu dragoste și măcar o părticică din comorile Eladei și-au găsit mlădiță în pământul Moldovei ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă nu știe!? Poate... poate câțiva oploșiți la câte un sân de moldovancă... Rău îmi pare... Primim! Altceva?! Cere: "Să fie înturnată și comoara hrăpită de pe corabie!" Comoara?! Ce comoară?! Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
celălalt, "fagărășan", chibzuit, abil, strâns la pungă, exact opusul celui dintâi. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau și doi "făgărășeni", soț și soție, Sandu și C., "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și C. acum la venerabila vârsta de 97 de ani având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi de pâine. În curte lucra mai tot timpul la chirpici un ins tânăr, uriaș și mut, un om foarte pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare parte, într-un câmp uriaș de acțiuni și evenimente marine de toate categoriile, pe când spațiul românesc a lăsat pirateria să se piardă în negura anonimă a unei istorii navale minore. Personajul din Toate pânzele sus ! e Axente, un grec pripășit în apele românești, supranumit Spânu fiindcă nu-i creștea păr pe față, nici mustăți, nici barbă, ca la neoameni. Bătrânul paznic al farului din Sulina i-a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
trimis cu ordin special pe front și mort într-o recunoaștere. Om sobru, energic și o minte foarte pătrunzătoare, făcuse o impresie foarte bună în cercurile politice și ar fi fost, probabil, un bun Ministru de Externe. Din nenorocire se pripășise la Berlin și un vechi agent al Siguranței (fost chiar agent pentru supravegherea lui Nae Ionescu), Terianu, care își îngăduia să poarte cămașa verde, fără ca nimeni să-l cunoască și deci să-l poată împiedica. Și câți dintre cei ce
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cuvîntul er înseamnă piele, de unde în scrierea grecului, autorul viziunii era îmbrăcat în veșminte de piele. Aiureli ivrite și afurisite! Cuvîntul a ajuns în ebraică, ca alte cîteva sute de cuvinte, din limba vorbită de canaaniți sau filisteni, adică geții pripășiți în Palestina prin secolul XVll î.e.n. și următoarele. În limba română cuvîntul ir: alifie, pomadă iar iră: blană de animal rasă de păr. În emegi ira: alifie bine amestecată, divinitate a morții și ir: lamentație, rugăciune, a plînge, a conduce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis. Astăzi, vechiul oraș italic se numește Rimini. Urmașii geților arimini din jurul Carpaților și-au spus rumuni pînă au venit leprele ,,doctorilor ardeleni” și i-au botezat români. Geții arimini pripășiți prin Albania, își spun și în prezent rîmîni. Dacă și-ar fi spus rîtani, ar fi fost spre liniștea istoricilor și limbiștilor români. Iar geții arimini din vechile ținuturi Tracia și Macedonia își zic și astăzi armîni fiindcă știu după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în țările din jurul nostru se numeau ,,le-gi ale valahilor’’. Macedoneanul Aristotel spunea despre agatîrși - populația ce trăia pe malurile rîului Mureș - că aveau obiceiul să-și cînte în versuri legile pen-tru a nu le uita. În eme-gi - limba neamului carpatic pripășit pe malurile Tigrului și Eufratului care a dat civilizația emeș - balagi are sensul de a cînta, a cînta cîntece de înmormîntare, a bate toba iar leges bellagines înseamnă legile cîntate. Apare firească întrebarea: de ce nu se știe nimic despre această
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
au făcut de fiecare dată cînd vremuri tulburate de om sau de destin îi chemau la drum. Au fost miraculoșii emeși pe la mijlocul mileniului lV î.e.n., au fost și cei care au înălțat construcțiile megalitice din insulele britanice, au fost cei pripășiți în nordul Japoniei(neamul ainu), au fost și străluciții incași legănați de visele timpului, au fost cei care s-au aciuat pe coasta de est, sud-est și sud-vest a Iberiei. Poate că ainu și incașii au plecat ceva mai din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
anual dela evrei să se verse o cotă Ministerului Apărării Naționale, pentru suportarea cheltuielilor de întreținere a evreilor și a cadrelor din detașamentele de muncă. 6. Să se ia serioase măsuri de descongestionarea Capitalei, trimițând la urmă pe toți evreii pripășiți în Capitală după data de 27 Iunie 1940, așa după cum a ordonat DOMNUL MAREȘAL. 7. Să se anuleze carnetele de scutire de muncă obligatorie ale evreilor utilizați în instituțiile publice, aceștia rămânând în situația de repartizați în cadrul muncii obligatorii. 8
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi, / Cotele apelor Dunării, la postul doi»)”. (O dimineață în curte). Poemul este atât de „încăpător”, încât apare în el inclusiv un locatar japonez, „pripășit, cine știe cum, pe aici”. În universul liric dimovian, o toleranță neobișnuită e suverană. Împingând la extrem (ca și Marin Sorescu) tendința argheziană de a lărgi universul poeziei și totodată de a-i democratiza limbajul, poetul își deschide larg porțile fanteziei, lăsând
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
anual dela evrei să se verse o cotă Ministerului Apărării Naționale, pentru suportarea cheltuielilor de întreținere a evreilor și a cadrelor din detașamentele de muncă. 6. Să se ia serioase măsuri de descongestionarea Capitalei, trimițând la urmă pe toți evreii pripășiți în Capitală după data de 27 Iunie 1940, așa după cum a ordonat DOMNUL MAREȘAL. 7. Să se anuleze carnetele de scutire de muncă obligatorie ale evreilor utilizați în instituțiile publice, aceștia rămânând în situația de repartizați în cadrul muncii obligatorii. 8
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
întoarcerea minerilor acasă, acesta a declarat că armata a format baraje în calea unei acțiuni sărite din toate balamalele legii. Autorul acestui șmotru jurnalistic e chiar Ion Cristoiu, directorul ziarului, nu vreun gazetar în goana după succes cu orice preț pripășit în ograda lui Ion Rațiu. Scrie Ion Cristoiu, în editorialul sau din nr. 217 al ziarului, numărătoare începută de cînd el a preluat conducerea ziarului: "Criză care a fost conflictul dintre guvern și mineri, încheiată prin înțelegerea de la Cozia, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18159_a_19484]