287 matches
-
atît de mare?“ Sicofanți, marionete, pupincuriști, găgăuți și măscărici se gudurau pe lîngă marele Mickster, ca să fie răsplătiți cu cîte o glumă, o palmă prietenească pe spate, ceva de pomană. Mick avea o slăbiciune pentru puștii handicapați, pentru cîinii de pripas, pentru Armata Salvării și Ajutorul Evreiesc Unit. Mick-ul coordona, de asemenea, afaceri cu pariuri ilegale, Împrumuturi cămătărești, jocuri de noroc, prostituție și droguri și omora În medie o duzină de inși pe an. Nimeni nu-i perfect, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împotriva adepților navigației solitare, dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos-o la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bucureșteanului parcul și castelul - devenit încă din stalinism spital de nebuni, cu patruzeci de pacienți și șaizeci de inși pe post de personal auxiliar -, pe motiv că Pubi era alcoolic și recitator de poezii suspect de moderniste, pe la bodegi de pripas și, prin urmare, nu era în deplinătatea facultăților mentale, cum le zice avocatul ălora de la Direcție. Aș scrie un roman despre soarta de acum a castelului, după moartea boschetarului Pubi în halta CFR Zam, județul Hunedoara, pe la mijlocul optzecismului literar. Camus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
măruntul însoțitor: — Uite împrejur, la amărâții ăștia, și spune dacă voiești să ajungi ca ei. Ori nu-ți place că te fac domn? — Da’ cine e Buhuș ăsta? întrebă Metodiu. — Cin’ să fie? - oftă Parnasie. Ia acolo, un copil de pripas, l-a crescut Stăniloaia pe lângă ea de mic, o mai ajută, mai toarnă ici, mai toarnă colo, că de, așa gospodărie nu-i ușor de ținut. în vremea asta, hangița și Buhuș se apropiară de foc. — Ce-i, mă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de fiecare dată, în Piața Universității au fost mai multe categorii de oameni, depinde pe care vrei s-o privești. Dacă îl urăști pe Băsescu, îi vezi imediat pe activiștii PD, pe Theodor Stolojan și grupul său de liberali de pripas și poți ușor trage concluzia că toată manifestarea a fost regizată politic și electoral. Dacă îl iubești pe Traian Băsescu, îi vei vedea pe tinerii cu priviri curate, care vor s-o rupă cu trecutul și să trăiască într-o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu care privea și analiza lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa de tare, încît băgară de seamă. Le fu frică. Moșul uitase caii și întors cu totul, asculta. Când prinseră de veste, dete un bici. Tăcură, firește. ..Drama Castelului", nelămurită încă, preocupa acum pe Mini cu misterul ei: copilul de pripas, venetica Mika-Le, păpușa egipteană, fiica unui italian; de gâtul tatălui care nu era tatăl... De gâtul omului adorat exclusiv de Lenora . . . Păcatul mic, sculat împotriva mamei pasionate, exemplu bizar de adulter moral. O împrejurare specială în lumea sentimentelor și instinctelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amestec făcea ca rațiunea publică să devieze.. . - Rezultatele se pot vedea, râse Nory, fericită ori de câte ori se dovedea ceva împotriva societăței actuale. Rezultatele suntem "noi toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo ca niște toxine!. . . Alții de pripas!. Cei casnici s-au încorporat cu încetul... dar ceilalți? Cei vagabonzi?... Dintre ei va fi fost și paznicul meu de noapte, cu ochi șterși, plini de vedenii mistice și cu buze albe, care sărutau poala rochiei. . . Unde vor fi acum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte interesant! declară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un câine de pripas. Scumpii mei prieteni, simt că sunt alt om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și Șpriț și Gicu privesc cu ochii măriți la Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masă, apoi ridică mâna, precum cicliștii din Turul Franței și cere beri. Multe beri, patroane, o arteziană de bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu` Sandu, că i-a ieșit limba de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de caniculă vor fi urmate, inevitabil, de furtuni Îngrozitoare. Copaci căzuți, canale care refulează, geamuri sparte
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
repede - îi porunci valetului de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca să îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * * * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăsneț cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în viteză spre colțul clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era starețul mănăstirii, părintele Ioan, copil de pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce averi mai puseseră deoparte bieții sticlăreni. Satul era condus de un căpitan rus, Alioșa, care-și vărsa, în fiecare seară, năduful, spintecând vreun cârlan, rămas de pripas, pe imașul uscat, de la marginea satului, frigându-l în vreo casă părăsită. Și apoi să te ții petrecere, cu băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau, neputincioși, la samavolniciile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
e în Anglia și Anglia e la capătul lumii. — Adevărat, i-am răspuns. — Venea pe la Papeete cam la două-trei luni o dată, când avea nevoie de vopsele sau de tutun ori de bani, și rătăcea prin oraș ca un câine de pripas. Îmi era milă de el. Aveam aici o fată pe nume Ata care-mi făcea curățenie. Era oarecum rudă cu mine și taică-său și cu maică-sa muriseră, așa că o luasem la mine. Strickland dădea pe aici din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra lui Eberhart și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de pripas nu mai aveau ce să vâneze, iar preoții bisericii creștine umblau de colo-colo, cu ochi goi. Nobuo ar fi trebuit să fie prezent, dar el se lupta cu rebelii din Ise și Iga. Deveni clar că incendierea Castelului Azuchi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vecinic doctorand în multe științi nefolositoare, criminalist în senzul prost al cuvântului și în conflict cu judecătorul de instrucție, fost bibliotecar, când a și prădat biblioteca, fost revizor la școalele de... fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas și al altor jurnale necitite colaborator. [2] Pogor, fost judecător de apel al bătrânului Pi.. ă Roșă. [3] Escelența Sa d. Titus Livius de Maiorescu, ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor și Instrucției Publice, ministru plenipotențiar al Maiestății [sale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]