376 matches
-
că dormeau, deoarece asiguraseră garda de noapte. În total, nouă. Am îndrăznit să constat: - Nu sunteți prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma, aveam deja un plan pentru a intra în mănăstire și a descoperi cine se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să nu ții barca legată de mal prea mult și să nu folosești vipera de prea multe ori. L-am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu. Bărbatul a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată după mulți ani, sângele îi năvălea în obraz, fără să-l poată stăpâni, și înțelese că tocmai se înroșise. — E absurd! comentă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prețioasă dintre averile noastre: pământul pe care trăim? Este al nostru și cel care atentează împotriva lui și îl distruge atentează împotriva noastră. Ar trebui ca tăierea unui copac să fie un delict mai mare decât tăierea gâtului cuiva. Oamenii prisosesc și se reproduc prea mult. Pe zi ce trece, sunt mai mulți. Dar lipsesc copacii și întârzie să crească. Pe zi ce trece, sunt mai puțini. Ar fi o ciudată filozofie, râse ușor celălalt. Să prețuiești mai mult viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
masă, la o pagină pe care o avea marcată, dar fără să-și întrerupă interlocutorii, ca și cum și-ar fi pregătit răspunsul, fără să înceteze să asculte. Biroul lui era mare și luminos, dar sobru, și se putea spune că, acolo, prisoseau doar cărțile și hârtiile, care erau îngrămădite în exces pe mese și pe fotolii. David Guzmán era cel mai tânăr ministru din istoria țării și mulți erau de părere că într-o zi va fi și cel mai tânăr dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au muncit. Și generații s-au Înnoit. Copiii au devenit tineri, tinerii - maturi, maturii - bătrâni, iar aceștia - bunici! Și- dezvoltat, acolo, pe pământ italic, minunate așezări: semiitaliene, semiromâne. Munceau mult, bine; câștigau pe măsură. Aveau și pentru ei, le și prisoseau, bănuți buni. Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care vicisitudinile vieții iau obligat să-l părăsească. Și au Început a se construi,aici, vile. Mai fiecare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună vine acasă; îmi aduce mereu salam de Sibiu, cașcaval, are foarte multe suplimente, îi prisosesc acolo< face armata la marină, în Mangalia ! Laur când aude de armată face alergie: - Doi ani mi se pare atât de mult! - Ce putea face dacă acolo s-a întâmplat să-l repartizeze însă el s-a dus la scafandrii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi scos sărăcia din casă. A pus-o deci pe coana Marioara să spoiască din nou pereții, că se scorojiseră, a băgat o sobă, să aibă chiriașul iarna la ce se-ncălzi, și cu câteva trențe și lucruri de-i prisoseau, se numea că poate să ia ceva bani. Într-adevăr, la vreo două săptămâni, coana Marița, a de da-n cărți, i-a găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și într-o dimineață, la poarta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mai puternic, ceea ce face ca, de frica etichetării și izolării, alinierea sau tăcerea să fie și mai pronunțate. Într-un fel, și aici funcționează bine cunoscutul „efect Matei” - „Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua” (Matei 25.29) -, care acționează în varii câmpuri ale vieții sociale. Vizibil este și în practica citării în știință: unii autori, odată citați, devin mai cunoscuți și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu era nici lung și nici anevoios, dar Caterina era îngrijorată, îi pusese două cepe dulci în traistă, o pâine coaptă la cuptor de cu noaptea, o bucată de brânză care putea să-i ajungă cam patru zile. Dacă-ți prisosește, mai dă și tu la alții din mânăstire. Catârul îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a trebuit să trecem pe rând prin fața lui și să-l scuipăm, să-l hulim și, acolo unde rușinea ne împie dica să ne slobozim nevoile la poalele crucii, ni s-a adus hârdăul pentru ca ura și rușinea să nu prisosească. Ar fi trebuit să ne simțim mângâiați de faptul că Iisus suferea împreună cu noi. Dar noi nu mai priveam cu durere către suferințele celuilalt, ci numai cu teama că ne va veni și nouă rândul. Tortura nu era niciodată pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunile pielii, și nu ale trupului, atârnând și fluturând, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul coroiat, cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile ce se scurgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să facem lucruri de mântuială. Să fie rezistente în timp, ca motoarele rusești. Maca îl întrebă cu mâinile cam despre ce e vorba. Omul își ridică arătătorul, deși urechilor clăpăuge, ca niște pâlnii de fonograf, liniștea nu părea să le prisosească. — ăsta e un ceas, spuse. Cel mai bun din lume. Dacă ești deștept, găsești în natură tot ce-ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma murături la borcan și nici nu mai face marmeladă la cazan
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează „70 lei și 60 bani pe fânul pe 14 stoguri”. Și toate aceste cantități numai de pe fâneața de la Umbrărești. Deci fânul nu era numai pentru hrana propriilor animale, ci prisosea, și constituia o sursă în plus de venituri bănești pentru boier. Sugestive și demne de consemnat, pentru perceperea cât de cât corectă a stării economice a moșiei Umbrăreștilor, implicit a preocupării locuitorilor în context, ni se par sumele rezultate din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
am găsit-o pe nici una suficient de frumoasă. Destul de frumoasă interior sau exterior. Am sacrificat totul unei idei nebunești despre frumusețe”. Un personaj demonic, așadar, un posedat, un damnat din familia marilor romantici. Nu lipsește din repertoriul său - ba chiar prisosește - terifianta problemă a morții. Anul 1940 Începe sub dublul semn al frustrării artistului și al spaimei individului prins În plasa fără ieșire a presiunii Însumate a creației și a existenței: Am patruzeci și șapte de ani. E vârsta la care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe. Dacă sunteți milostivă... Contra cost... Numai dacă vă prisosește... Dacă nu?... Făcu un gest a părere de rău, parcă ar fi vrut să mai spună ceva, însă fata, căreia i se adresase, apucă cu mâna dreaptă o lumânare, apoi alta; le examină să nu fie rupte, după care le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de roade, turme de oi și cirezi de vite, haine, veșminte și altele asemenea. Unii vând și alții cumpără. Există asemenea lucruri în ceruri? Nu, există însă unele mai importante. Nu găsim acolo grâu, orz sau alte roade ale pământului; prisosesc însă roadele Duhului: iubirea, bucuria, pacea, fericirea, bunătatea, blândețea. Nu se găsesc acolo turme de oi și cirezi de vite, ci duhurile drepților, care au ajuns la desăvârșire și sufletele împodobite cu virtuți. Nu se află acolo haine frumoase și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în tot venitul moșii Ipotești, precum și în toată averea me mișcătoare; adecă în producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci dar, spre a avea acest înscris legiuita și neprihănita legii putere, prin această jalbă, am rugat pe cinst. giudec. a ținut. Botoș. de l-au încredințat, potrivit formelor. ss. G. Eminovici 1849, dechembrie 10 Gios iscălitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la prășit ies și fire cu frunze albe, să le lași, că-s a noroc. Se zice că popușoieșii* care se fac pe spicul păpușoilor ar fi împrumutul stăpînului care, împrumutînd păpușoii, a dat mai mulți înapoi, din care cauză prisosesc păpușoii. Dacă la cules găsești știuleți roșii e semn de mare rușine. Păpușoiul roșu e bun de dat la vacile ce se năcăjesc să fete și nu pot, că fată degrabă. Se crede că, uscînd cineva păpușoi în cuptor și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să se întristeze ca și cum ar pierde bunurile proprii”<footnote Ibidem, omil.a VII-a, III, p. 413. footnote>. Dacă „fiecare om și-ar opri pentru sine numai cât îi trebuie pentru satisfacerea nevoilor sale și dacă ar da ce-i prisosește celui nevoiaș, atunci nimeni n-ar mai fi bogat, nimeni sărac”<footnote Ibidem, omil. a VI-a, VII, p. 407. footnote>. Într-una din regulile monahale scrise de el, este pătruns de convingerea că „tot ceea ce ar avea cineva mai
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în țara noastră. - Terapia cu ajutorul câinilor - Încă din timpurile cele mai vechi a existat o conviețuire între oameni și câini, care s-a dovedit avantajoasă ambelor părți. Bazată la început pe faptul că animalele primeau surplusul de vânat care le prisosea oamenilor, acestă conviețuire a devenit ulterior deosebit de benefică pentru om întrucât el era avertizat prin lătratul câinelui de apropierea animalelor de pradă. Omul descoperise un „radar” natural, nasul câinelui care cuplat cu sistemul de alarmă (lătratulă, reprezenta o „instalație de
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
de cuvinte, adoptând și prin aceasta o poetică a demolării. Le folosește doar ca pe un cod al deconstrucției, fiindu-i necesare în a exprima sau în a se autoexprima în felul propriu, pentru că ea nu deține imaginile, care îi prisosesc Anei Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]