4,066 matches
-
transfer, cele două chestiuni fiind total diferite. ... 104. Pe cale de consecință, raționamentul instanțelor care au atribuit competența de soluționare a cererilor prin care se atacă actele emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu își găsește sprijin în normele supuse interpretării și nici în considerentele deciziei interpretative ultim evocate. ... 105. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 473 și 474 din Codul
DECIZIA nr. 3 din 24 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271368]
-
sau a amenzilor. Totodată, și jurisprudența Curții (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 17 iulie
DECIZIA nr. 224 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/272232]
-
orice persoană“, cuprinsă în art. I pct. 1 [cu referire la art. 9 alin. (5)] din legea criticată, este neclar, în condițiile în care o măsură privativă de libertate se dispune întotdeauna față de o persoană identificată, determinată, căreia, prin privarea de libertate, i se produce o pagubă, potrivit art. 202 și următoarele din Codul de procedură penală. De asemenea, se susține că folosirea noțiunii „injust“, în cuprinsul aceluiași articol, este improprie terminologiei specifice utilizate în materie penală, aspect care creează
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate și, implicit, dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție. Totodată, întrucât nu oferă suficiente garanții procedurale pentru a asigura respectarea dreptului
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate și, implicit, dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție. Totodată, întrucât nu oferă suficiente garanții procedurale pentru a asigura respectarea dreptului la viața privată și secretului profesional al avocatului, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021, Curtea Constituțională - reținând că soluția de clasare dată conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală sau de achitare nu califică, în mod explicit sau implicit, privarea de libertate dispusă în cursul procesului penal ca fiind nelegală, ceea ce înseamnă că prevederile art. 539 din Codul de procedură penală exclud dreptul persoanei la repararea pagubei în considerarea acestei ipoteze - a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
procedură penală exclud dreptul persoanei la repararea pagubei în considerarea acestei ipoteze - a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală, care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare, este neconstituțională. Curtea constată că, prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, precitată, a
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
libertate luate în cursul procesului penal, ceea ce implică necesitatea existenței unui remediu judiciar de natură să corecteze suferința produsă. Curtea a statuat, astfel, că statul este obligat să recunoască și să garanteze dreptul la despăgubiri ca urmare a unei privări de libertate dispuse în cursul procesului penal, indiferent de temeiul generator al răspunderii sale, respectiv caracterul nedrept (s.n. injust) sau nelegal al măsurii privative de libertate. Orice diferențiere sub acest aspect nu este decât una artificială care în final neagă
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
a statuat că art. 1 alin. (3) - care reglementează dreptatea ca valoare supremă a statului - și art. 23 alin. (1) din Constituție trebuie privite în mod coroborat, fiind intrinsec legate între ele. În consecință, recunoașterea dreptului la despăgubiri în cazul privării nedrepte/injuste de libertate nu este o consecință a art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci a art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 52 alin. (3) teza întâi din
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituție. Aceste texte constituționale oferă un standard mai înalt de protecție libertății individuale decât cel stabilit de Convenție, dreptul la despăgubire fiind recunoscut atât în privința privării nelegale de libertate, cât și a celei nedrepte/ injuste dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare. Odată oferit acest standard, și în privința acestuia
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
cuprinsă în art. I pct. 1 [cu referire la art. 9 alin. (5)] din legea criticată. Curtea reține că, deși exprimarea legiuitorului este una generală, care vizează persoane nedeterminate, realizarea dreptului la repararea de către stat a pagubei în cazul privării nelegale sau injuste de libertate aparține persoanei față de care s-a dispus în mod nelegal sau injust, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate. Astfel cum s-a reținut în paragrafele anterioare, dispozițiile cu caracter de principiu
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
procesual penală, poate fi valorificat doar în condițiile art. 539 din același act normativ, care stabilește atât titularul acțiunii („persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată nelegal de libertate“), cât și actele procesuale prin care poate fi stabilită privarea nelegală de libertate, respectiv ordonanța procurorului, încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei. De asemenea, art. I pct.
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
și încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei. De asemenea, art. I pct. 55 din legea criticată, care modifică art. 539 din Codul de procedură penală, circumstanțiază titularul acțiunii în repararea pagubei în cazul privării nelegale sau injuste de libertate, stabilind că „(1) Are dreptul la repararea pagubei și persoana față de care, în cursul procesului penal, sa dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă: a) măsura a fost constatată ca nelegală; b) pentru
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate și, implicit, dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție. Se susține că textul criticat permite interceptarea convorbirilor și discuțiilor dintre client
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate și, implicit, dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție. Se susține că textul criticat permite interceptarea convorbirilor și discuțiilor dintre client și avocat, fiind încălcat principiul confidențialității client-avocat și, totodată, ca urmare a faptului că înregistrările devin probe
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat la 19 mai 2017 (infra, pct. 149), care prevedea că valoarea proprietății trebuia evaluată în raport cu locația și cu specificațiile tehnice pe care le avea la momentul privării de posesie. În consecință, menționând că, la momentul faptelor, și anume în 1961, terenul era extra muros, instanța de apel a apreciat valoarea acestuia ca fiind de 15.200 RON (aproximativ 3.380 euro). ... 115. Reclamantul a prezentat un raport de evaluare
HOTĂRÂREA din 8 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/271556]
-
Curtea constată, așadar, că norma cuprinsă în art. 386 din Codul de procedură penală nu reglementează o astfel de situație specifică și tăcerea ei în privința drepturilor părților din procesele penale ce se referă la infracțiuni pretabile împăcării conduce la privarea de drepturi fundamentale. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că, într-o situație de omisiune legislativă, nu se poate vorbi despre o simplă opțiune a legiuitorului dacă prin inacțiunea acestuia sunt încălcate norme constituționale, astfel că viciul
DECIZIA nr. 222 din 20 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270558]
-
produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea activităților comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum și a sumelor de bani și a lucrurilor dobândite prin săvârșirea respectivelor contravenții reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori
DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270768]
-
virtutea prevederilor art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deși a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reținut că aceasta nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general, iar prin
DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270768]
-
din Constituție, precum și principiile nediscriminării, egalității, stimulării personalului din sectorul bugetar, stabilite de art. 6 lit. b), c) și e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Plafonarea veniturilor lunare este de natură a conduce la nerespectarea vădită a principiilor enunțate, prin privarea numai a anumitor categorii de personal de orice tip de indemnizație ori spor la care ar fi fost îndrituite potrivit dispozițiilor legale aplicabile, pentru participare la activități suplimentare, în ipoteza în care acestea ar conduce la depășirea indemnizației lunare a
DECIZIA nr. 632 din 7 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/256772]
-
de libertate, constituie și ea o măsură privativă de libertate a persoanei, ce cade sub incidența art. 4 alin. (2) din Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care definește privarea de libertate ca „orice formă de detenție sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reținere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorități judiciare, administrative sau de altă natură
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]
-
determină în același timp cazurile și condițiile în care este permis să se deroge de la acest principiu, în special în vederea asigurării ordinii publice. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat, în jurisprudența sa, că orice privare de libertate a unei persoane trebuie să fie dispusă numai „în condițiile prevăzute de lege“. Cât privește „legalitatea“ detenției, dispozițiile art. 5 din Convenție se referă, în esență, la legislația națională și prevăd obligația de a se conforma normelor de
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]
-
pentru a stabili dacă cineva a fost privat în mod nelegal de libertate trebuie să se țină seama de o serie întreagă de criterii, cum ar fi tipul, durata, efectele și modul de punere în aplicare a măsurii. Diferența dintre privarea de libertate și restricțiile privind libertatea este una de grad sau de intensitate, și nu de natură sau substanță. Criteriile menționate trebuie să se aplice cu o forță mai mare atunci când se stabilește dacă o persoană care a fost
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]
-
sau substanță. Criteriile menționate trebuie să se aplice cu o forță mai mare atunci când se stabilește dacă o persoană care a fost deja lipsită de libertate în mod legal a fost supusă în mod nelegal la o continuare a privării de libertate sau i s-au impus doar restricții privind libertatea (a se vedea Hotărârea din 17 iulie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Munjaz împotriva Regatului Unit). ... 13. În opinia Avocatului Poporului, măsura conducerii persoanei
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]
-
prin reglementarea unei durate maxime pentru care se pot dispune, sintagma „de îndată“ nefiind suficientă în delimitarea temporală a măsurii. ... 14. Spre exemplu, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, potrivit legii naționale, durata maximă a privării de libertate a unei persoane în scopul verificării identității sale era de 12 ore; instanța europeană a decis că această durată avea un caracter absolut; din moment ce termenul respectiv era cunoscut, revenea autorităților naționale competente să ia toate măsurile
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]