425 matches
-
treacă de la mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești"" (26: 39). Dar când s-a întors i-a găsit pe discipoli aproape dormind. Și i-a zis lui Petru: "Așadar, n-ați avut putere să privegheați cu mine un singur ceas" (26: 40). "Vegheați și vă rugați!", le spune el din nou. Zadarnic însă; revenind "i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați" (Mircea Eliade Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tineri măcar de ieșeau din neamul celor mai de frunte. Pentru aceasta, boierii cei mai mici dădeau copii lor, după ce treceau anii copilăriei în slujbă pe la boierii cei mari. Aici nu erau puși decât numai ca să servească la masă și privegheau de stăpânul lor când se afla în altă casă. După ce stăteau 3 ani și învățau obiceiurile curții și năravurile cele împodobite, atunci stăpânul lor îi ducea înaintea Domnului și prin rugămintea lor, îi primea între slugile Divanului celui mare. După
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel care îi priveghea și-i controla era uriadnicul, dregătorul, ispravnicul". În afara uriadnicului sau ispravnicului de Huși și de Stănilești, întâlniți la 1618 și 1619, la sate mai exista un amploaiat numit vatman, ca ajutor al uriadnicului, funcție care rezultă dintr-o carte a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pârgar se găsesc menționate „până pe după jumătatea veacului al XVIII-lea". Între slujitorii domnești printre poslușnicii Episcopiei, la 1661, Ștefăniță Vodă pomenește și pe „Vornicul de târg", termen care însemna „toți amploaiații Domniei", un delegat al Vornicului cel mare, care priveghea o anumită activitate (justiția de exemplu, urmărind pe făcătorii de rele, adunatul gloabelor, plata cu capetele celor vii a prădăciunilor) și având în subordine alți servitori: globnicii, deșugubinarii. Vornicul de Huși a existat și în veacul al XVIIIlea, sub Grigore
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
abuzurile „cu asprimea legii și a le curma", găseau în ele prilej de agoniseală, „învoind vinovatul a-și răscumpăra vinovăția prin mită și a scăpa de pedeapsa legală", Domnul, pentru moralizarea preoților dar și pentru combaterea corupției, îndemna ispravnicii „să privegheze ca cercetarea protopopilor să nu degenereze": „îți poruncim aibi tare purtare de grijă ca nu cumva orânduiții cercetători, aducând lucrul asupra câștigului lor să pricinuiască supărare întregului"... Cunoscând însemnătatea educației morale a poporului, Domnul Grigore Ghica, care cunoștea din ce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nealegerea unui astfel de bărbat ar afecta nu atât banii visteriei cât mai ales „avutul vostru, că aveți a fi răspunzători în locul lui". De aceea alegerea se făcea în prezența ispravnicului și a unui boier ținutual, ales de Departament care privegheau alegerea, ca să se facă „cu cinste și vrednicie" .Alegerea privighetorului se făcea pe trei ani, iar dacă alesul era vrednic, putea fi reales, repetându-se „orânduiala pomenită". Leafa privighetorului făcându-se de la vistierie i se interzicea orice avantaj de la săteni
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
despre orice silnică îndatorire peste cuprinderea așezământului, sau a Legiuitelor invoeli și veți avea recurs la asprimea legilor, pentru nemijlocita pedepsire a asupritorilor, oricare ar fi. Însă pre cât veți avea a apăra pre țărani, pre atâta veți avea a priveghea ca ei să-și îndeplinească îndatoririle ce le sunt prescrise prin legea actuală. Vă veți purta adese ori printre dânșii, veți face să intre în inima lor mângâierea și credința unei curânde îmbunătățiri, dar tot odată veți stabili orice spirit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: Iată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind. în zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere neobișnuite pe care nu le pot descrie, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
În osteneală, din cauza moleșelii și trândăviei, negândind că slujesc trupuri‑ lor și sufletelor străine, ci robilor lui Hristos ; astfel, lucrul lor se arăta Domnului curat și neviclean. Când unul dintre 90 Suferința și creșterea spirituală bolnavi era chemat la Domnul, privegheau toată noaptea lângă trupul acestuia, În rugăciune necontenită, până În ceasul slujbei de Înmormântare. Scriitorul bisericesc Paladie 98 ne istorisește că „un anume Apoloniu după nume, negustor de meserie, după ce a părăsit lumea și s‑a așezat În muntele Nitriei, neputând
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să izbucnească bucuria lor nesfârșită și, pentru unii dintre cei de astăzi, paradoxală. Este taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește În ei (Galateni 2, 20). 144 Suferința și creșterea spirituală Îngerii Îi priveghează și Duhul Domnului e alături de ei și lucrează În ei. Din moment ce Hristos suferă În martir, acesta din urmă participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea În ei, Împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de iubire : martirii erau
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
având lungimea celui decedat (numită „toiag”), ce trebuia să ardă până la înmormântare. Deasupra ușii de la intrarea în casă era fixată o pânză neagră cu inițialele celui decedat. Exista credința că în ea se află sufletul mortului. Astfel pregătit, mortul era privegheat timp de trei zile și trei nopți, de către rude, vecini și cunoștințe, iar preotul venea în fiecare seară și „citea stâlpii”. Priveghiul era un prilej de evocare a figurii celui trecut în neființă, dar uneori și de așa numitele „jocuri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pintea.” (I. Slavici) - detașarea; în propoziții indirecte, cel mai adesea. Vorbitorul nu-și asumă răspunderea pentru adevărul spuselor pe care le aduce în discuție, în mod ipotetic: „Pe lângă urs se spune că ar fi având și această pajură care-l priveghează.” (M. Sadoveanu) Structura morfologică Este un mod verbal cu o structură analitică. Morfemul caracteristic este verbul auxiliar a fi. Verbul liber se prezintă sub forma temei de gerunziu, la prezent, sub forma temei de participiu, la perfect. Auxiliarul precede tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A buciumelor triste pe dealul depărtat/ Mai tulbură măreața tăcere. Dinspre sat,/ Ce doarme-n fundul văii, sub umbră de stejari,/ Un zgomot nu se-nalță. Pe codrii solitari, / Pe țarinile-ntinse, cu palida ei rază/ A nopților duioasă stăpână priveghează/ Și frunzele-s de aur, izvoarele de argint/ Când străbătând lumina-i prin negrul labirint/ Al crengilor pădurii, poiana cea pustie/ Desfășură molatec decor de feerie./ Aprinse de lumină sunt bolțile albastre/ Pe care, cu-al lor tremur, popoarele de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și armonia lumii, milostenia, conștiința muncii, modul de a înțelege rânduiala ca izvorând din înțelepciunea lui Dumnezeu. Poporul român are o viziune profund creștină asupra lumii, natura în armonia ei fiind creată și privegheată de divinitate. Nutrind un respect religios față de fire, omul se poartă cu o infinită dragoste față de animale, interpretează animist stihiile, întregul cosmos. Datoria omului este să prezerve puritatea firii, sfințenia ei, să nu o întineze prin păcate necugetate. La imprimarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
noii familii unite prin căsătorie ar putea fi un corespondent al Mesei destinului. Ursitoarele apar din nou la Înmormântare; În cântecele funebre, ele sunt numite Zâne și Zori. Pentru ele, se așează pe masă timp de trei zile, cât se priveghează mortul, pâine, apă, vin, zahăr. Sabina Ispas, autoare a unor studii pe teme desprinse din toate orizonturile folclorului, atinge problematica destinului În câteva contribuții. Astfel, În Povestea cântată - studii de etnografie și folclor rezervă un capitol pentru Condiției umane - om
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
că romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre „spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului.” 4 Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: „Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
exemplu „Sosirea berzei, „Țoașca și altele. Uneori copii legau cu o sfoară o mâna de a mortului și în mod subtil o întideau pe la geam afară de unde o trăgeau ușurel dând impresia că mortul se trezește speriind pe cei care privegheau mortul. Mortul se priveghează trei seri la rând. în timpul acesta se face groapa, iar mortul este vizitat de rude, de vecini și de prietenii apropiați care-i aprind câte-o lumânare, pun câte un ban pe piept, își cer iertare
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și altele. Uneori copii legau cu o sfoară o mâna de a mortului și în mod subtil o întideau pe la geam afară de unde o trăgeau ușurel dând impresia că mortul se trezește speriind pe cei care privegheau mortul. Mortul se priveghează trei seri la rând. în timpul acesta se face groapa, iar mortul este vizitat de rude, de vecini și de prietenii apropiați care-i aprind câte-o lumânare, pun câte un ban pe piept, își cer iertare și-l iartă. A
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
zăplazul casei, așteptându-l. Râdeau și strigau de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede mortuară. Dar pietrele pot fi și palme cu linii misterioase, cerând, ca niște „pietre-ghicitori”, cititul chiromanților. Viața secretă a pietrei pulsează de forța expresiei, e „bolnavă de poezie”. Culegerea Țara extremelor (1994) probează un echilibru artistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
cunoaște-o și ai trăi o viață zadarnică. Și Eu vreau să duci o viață plină de roade bune (fapte bune)! Tu suferi ca să-ți întărești CREDINȚA. Altfel ai fi leneș și înclinat spre ispite. Și Eu te vreau să priveghezi, ca să nu te pierd! Tu suferi ca să te contopești cu Fiul Meu, Care este Mântuitorul tău, pe Care L-am trimis în lume pentru mântuirea tuturor celor ce-i vor păzi poruncile. Așa a grăit Dumnezeu în cugetul omului, iar
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în 1968 cu volumul de versuri Globul din stânga, alcătuit dintr-o serie de poezii denumite „songuri”, scrise într-un limbaj modern, dar a căror substanță rămâne fundamental tradițională. Continuă cu povestiri pentru copii ( Se caută un balaur, 1970), proză scurtă (Privegheați lângă privighetori, 1971), reportaje și eseuri (Muzeu sentimental, 1972). I se joacă la Oradea, în stagiunea 1975-1976, piesa Marea gară nouă, scoasă însă de pe afiș după primele spectacole. Mult mai interesantă devine activitatea literară a lui F. după stabilirea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
unei vizite de lucru (1992), ce poate fi considerat romanul-parabolă al unei epoci în care manifestațiile publice se făceau la comandă, într-un singur „crez”, întrunește virtuți ale genului, umorul și ironia, întâlnite încă din primele schițe adunate în volumul Privegheați lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi omologate la o inspecție, poate părea de-a dreptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
despre „cel dintâi publicist și istoric, și scriitor politic condamnat la moarte pentru că și-a apărat patria cât a trăit, cu arma de foc și cu arma de cerneală.” SCRIERI: Globul din stânga, București, 1968; Se caută un balaur, București, 1970; Privegheați lângă privighetori, București, 1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului în România, Aarhus, 1982; ed. 2, București, 1990; Liturghia la nai. Romanul unei crime, Aarhus, 1983; Istoria Partidului Comunist Român, I-II, Aarhus, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]