420 matches
-
fără a fi acoperit cu capacul sicriului iar rudele Îl păzesc și-l bocesc două-trei zile și nopți având mare grijă să prigoneasă „Pisica”, nu care cumva să treacă pe sub cosciugul mortului: acesta se transformă imediat În...strigoi! După această priveghe, răposatul este așezat Într-un vehicul mobil - după posibilități financiare și, este plimbat În jurul străzilor din cartier cu bani aruncați la fiecare răspântie de drumuri În timp ce rudele mortului se agită zgomotos făcând paradă de isterie și leșinuri, contribuind În suficientă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrâncindu-se și Înjurându-se Între ei: W.C.-urile turcești nu corespundea puhoiului de oameni În nevoie...! Programul ordonat se termină cu o rapiditate uimitoare. Imediat Liberul șef de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pauline, ca evrei, seculari pe deasupra, Crăciunul nu există. Dar nu există nici Hanukkah. S-a dovedit ultima întâlnire. De a doua zi, Nick practic a căzut treptat până în ziua în care își aniversa nașterea, adică până în 1 ianuarie noaptea, când, privegheat de rugăciunea creștină a Mioarei, s-a dus. Pauline tocmai ațipise după veghea ei lungă. Și chiar s-a dus, căci după o oră de la moartea sa, a venit instituția funerară, l-a făcut pachet, l-a luat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ca țapii! Ce să facem acuma cu acest om? întrebă cu îndoială badea Toma. Îl văd că e slăbit tare. —D-apoi ce poate ști un cap ca al meu de femeie? Dumneavoastră ce ziceți? Amândoi bărbații urmau să privegheze pe Nicula Ursake, ținându-și mânile pe umerii lui și sprijinindu-l. Era pălit la obraz și cu ochii trudnici. Se aflau într-o împrejurare dintre cele mai grele. Nevasta cea tânără moartă în sanie. Murgu, pierit în mărghilă. Pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lacrimi. Cum să nu ne fie milă, nană Floare? doar nu suntem păgâni, nici calvini... Așa că eu zic să-l suiți pe un cal și să-l duceți numaidecât. Este acolo sluga, care va face foc și l-a priveghea. Și dumneata, Trăiene, vei sta cu el până ce mă întorc eu. Așa-i acest năcaz, că trebuie să ducem pe moartă la biserică, și până la Șugag n-avem biserică. Dacă am putea merge până în satul ei, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i punea, cu glas amical, întrebări: În iarna asta, rămân caprele și ciutele fără stăpân. Ce zici, Culi? Ce să zic, domnule doctor? Cred că peste vreo săptămână ies eu să le priveghez. Ieronim Dragu interveni: Nu-i nevoie să te grăbești, Ursake. Îți dăm noi un ajutor. Însă ce fac eu cu lupii, domnule doctor? se interesă bolnavul. Dacă ați adus și pentru ei pravuri, trebuie să le dau. Vom rândui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nani nani”! m‐adormea Să‐mi fie somnul mai ușor, Mama mea! Stând lângă leagăn, mă privea și‐n toată lumea nu avea Mai drag și mai dorit odor, Mama mea! Iar când vreo boală mă‐ncerca, Ea nopți întregi mă priveghea și se ruga lui Dumnezeu, Mama mea ! și dacă astfel mă iubea 36 Cum aș putea s‐o uit pe ea? și cum să n‐o iubesc mereu, Pe mama mea? Versuri care, după cum spuneam, se completau armonic și într
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era agoniei?... Ne-asediaz-atâtea întrebări, Accentuând a chipului paloare Și ne rămân tot mai reduse zări Sub semnul, asasin, de întrebare...
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. 16. Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac. 17. Ascultați de mai marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci așa ceva nu v-ar fi de nici un folos. 18. Rugați-vă pentru noi, căci suntem încredințați că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă trupul logofătului. Își văzu tatăl, cu chipul Împietrit În liniște, și vru să Întindă mâna ca să-i mângâie fruntea. Căpitanul Îi strânse Încheietura, amintindu-i că orice gest care atrage atenția ienicerilor poate aduce moartea. Femeia rămase la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca la început, Deși atâtea toamne au trecut Ești încă tot frumoasă și gura ți-e fierbinte! Tu ai știut că din puținul pâinii, Să-ndestulezi pe vârstnici și copii Și nu te-ai plâns că orele-s târzii Când privegheai, până s-au stins bătrânii... Copiilor le-ai fost și pildă și îndemn, Să știe cum să meargă pe cărare, Să dea din prea-puțin și celui care n-are, Căci doar așa prin viață se poate trece, demn! Iar astăzi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n decolteul zilei plutesc arar cocori când somnul priveghează cutia de comori atunci e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde toamna povești în răsărit iar frunzele sub pleoape ascund o altă dramă prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de aproape și departe. Spuneți‐ mi, spuneți‐ mi alt cuvânt Mai mistuit de‐ atâta tainic dor Mai limpede, mai pur ca o lumină, și dătător de viață, un izvor. De viață, de tihnă și nădejde, În care somnul ne fuse privegheat Când păsări negre au zburat prin preajmă În orice clipă care ni s‐a dat. E‐ o dragoste ce nu se poate pune În cântare și nici în scrieri ninse. Că totul vine din a inimii făclie, E lumea toată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de roșii. Priveam la el ca la o ființă dragă, care s-ar fi aflat în situație de comă, neputincios să înregistreze vreun stimul oarecare și să răspundă prin semnale vizibile. Stăteam lângă el ca în preajma unui mort când este privegheat de cei dragi înaintea despărțirii pentru totdeauna!... Cu această ocazie de priveghere, având până la apus ca lumânare soarele și după aceea în privegherea nocturnă luna, gândeam și filosofam despre viață. Între noi, în mod tacit s-a înfiripat un dialog
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ea se uitase la noi, ba chiar ne făcuse cu ochiul. Înaintea tuturor mergeau muzicanții, îmbrăcați în costumele lor bleumarin. Seara, tata a spus că sufletele morților continuă să trăiască și că odată, în tinerețe, a avut și dovada. Îl privegheau în casă pe bunicul lui mort, iar în timpul nopții s-au auzit niște ciocănituri, cât se poate de clar. Câteva zile mai târziu, tata mi-a adus o carte despre extratereștri. „Ești desigur surprins. Am trecut astăzi întâmplător pe la biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șapte, opt, nouă, zece! completează Iepurele. Au fost întocmai douăsprezece ceasuri! Fix! Post-meridian! punctează Comandantul, pe tonul mai scăzut, dar foarte hotărât, de adineauri. Frate al meu! Iubit al meu companion și frate! Să tăcem naibii din gură și să priveghem, cel puțin pentru încă ceva vreme! Și să sperăm că Domnul-Dumnezeu o să ne apere, în mare mila Sa, pe noi ca și pe toți ceilalți, astăzi, precum ieri și precum mâine, de misterul, de neliniștea, de spaima, de vântoasele și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aici să faceți bine să ieșiți afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre Dumbrăvi. Ieșeam mereu din biserică să văd ce se întîmplă. Mă duceam până la cimitir, mă întorcea printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-ai rămas cu ceilalți, să-l priveghezi, i-am spus când am zărit-o așezată pe o piatră pe marginea șoselei. - O să-L priveghem toți, toată noaptea, răspunse Ilaria fără să mă privească. Ne-a spus părintele să ne adunăm toți și să petrecem noaptea în biserică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-ai rămas cu ceilalți, să-l priveghezi, i-am spus când am zărit-o așezată pe o piatră pe marginea șoselei. - O să-L priveghem toți, toată noaptea, răspunse Ilaria fără să mă privească. Ne-a spus părintele să ne adunăm toți și să petrecem noaptea în biserică. Dac-ar intra întîi rușii și ne-ar vedea strânși în biserică, poate se îndură de noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se uită cu dragoste la copilul acesta, altădată curat la suflet, pe care l-a cuprins febra mare și înjură crezând / că demonul din om cu demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
robi de corvoadă pe copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carelor și călărimii lui. 23. Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinați să privegheze pe lucrători. 24. Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo. 25. Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot și jertfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]