438 matches
-
și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
consubstanțialitatea om-pom oferă primului termen șansa supraviețuirii. Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata problemă a seninătății eroului mioritic în fața morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi” de către „unchieși” mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el... ― De ce nu mi-ai spus? Chiar crezi că sunt sănătos? întoarse Stin spre femeie un chip plin de lacrimi. ― E destul de puțin probabil. Așează-te și hai să ne prefacem că ne rugăm la căpătâiul mortului. Ceea ce părea un priveghi se prelungi sub stejar mai bine de oră. Maria plecă repede după ce îi spuse lui Stin să se gândească la ceea ce dorise să îi transmită Sfântul Augustin prin copilul care se va naște din pântecele Xentyei. Era el alesul care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării unui ritual consfințit de tradiție, iar adunările de veselire colectivă ori de taifas, în cârciumă sau în alte locuri, comportă și ele „ritualul” lor, mai lax, cuprinzând
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
ce tinde către subtilitatea joyceană a tehnicii fluxului conștiinței. Interesul pentru universurile imaginare, desfășurate în paralel cu realitatea concretă și de cele mai multe ori în pofida ei, își găsește cea mai bună ilustrare în romanul Moartea lui Orfeu (1970). Lunga noapte de priveghi pe care un sculptor o petrece la căpătâiul iubitei lui moarte se transformă în prilej de trăire imaginară a unor întâmplări fabuloase, întrerupte de flashback-urile memoriei, care reîncheagă pas cu pas povestea unei iubiri desăvârșite. Ultimele două romane ale
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Victor Papilian (Coincidența, Îndoiala, Ură, Râsul, Iată marfa, stăpâne..., Obsesie, Neîngropat, Creierul poetului, Gelozie?, Pedeapsa, Nebunia, Lacrima, În credința celor șapte sfeșnice ș.a.). Alți prozatori: N. M. Condiescu, Damian Stănoiu, Sandu Tudor. E inclusă și o nuvelă de Pavel Dan, Priveghiul. Se afirmă, în ultimii ani, tinerii scriitori Vintilă Horia și Olga Caba. Teatrul își face loc rareori în revistă: fragmente ale unor piese de Blaga, V. I. Popa (Ciuta), traduceri și adaptări de tot felul. Alături de Blaga, iscălește eseuri (cu
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții satului, procedee narative, conflicte și situații care, peste un deceniu, la scriitorii sămănătoriști, vor constitui o manieră. R.Z.
REVISTA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
București, 1914; Neamul Șoimăreștilor, București, 1915; Foi de toamnă, București, 1916; ed. Iași, 1921; 44 de zile în Bulgaria, București, 1916; Printre gene, București, 1916; File însângerate, Iași, 1917; Frunze-n furtună, București, 1920; În amintirea lui Creangă, Iași, 1920; Priveghiuri, Chișinău, 1920; Umbre, Iași, 1920; Cocostârcul albastru, Iași, 1921; Orhei și Soroca, Chișinău, 1921; Strada Lăpușneanu. Cronică din 1917, Iași, 1921; Drumuri basarabene, București, [1922]; Lacrimile ieromonahului Veniamin, Iași, 1922; Neagra Șarului, Iași, 1922; Pildele lui cuconu Vichentie, Iași, 1922
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere”44. Dacă reducem proporțiile și eliminăm „specificitățile” monarhice, obținem, categoric, ceremonialul unei înmormântări boierești. Iată-l descris de abia pomenitul Niccolò Barsi, pentru care priveghiul era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la români, ediție de Ioan Șerb, București, Editura Grai și Suflet-Cultura Națională, 2000. 22. Vezi S. Fl. Marian, op. cit., p. 39-47, 48-55, 138-158, 225-241, 289-293, („Timpii” cadavrului, în înșirarea lui S. Fl, Marian, sunt: scăldatul, ungerea, îmbrăcarea în haine noi, priveghiul, înmormântarea, etc.; vezi Ioan Pop-Reteganul, Bocete adecă cântări la morți, Gherla, 1887. Vezi și Marius Rotar, Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, în Cum scriem istoria, Alba Iulia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu Tăcere, au fost ulterior extinse și nuanțate. Proze de amploare epică și de vizibilă adâncime psihologică și socială, precum Izvodul zilei a patra și Elegie pentru Ana-Maria, dau viață unor scene ingenue din
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
mărturie antică în folclorul săsesc. Bocetul în sistemul de proză melopeică, Nicolae Constantinescu, „Droaia de ciute” (Comentarii etnologice la un colind românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe, Vatra de foc în practicile rituale ale vieții în satul românesc din Transilvania, Petru Ursache, Zburător și zmeu, Corneliu Bucur, Condiția modernă a muzeului etnografic ș.a. Se valorifică astfel tezaurul culturii populare nu numai din
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
cauzate de încercările comuniste de a restructura arbitrar lumea rurală. Perioada cea mai crâncenă a colectivizării forțate a trecut, însă calvarul continuă și nu s-au stins suferințele și spaimele îndurate. În cele ce își spun oamenii adunați la un priveghi nu iradiază atât sufletul dintotdeauna al țăranului, cât un suflet colectiv ce se resimte de pe urmele seismului istoric traversat, care trăiește dureros în prezent și în trecutul apropiat, asimilat însă prezentului, un suflet agitat, smuls din matca sa. Moartea însăși
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității naționale, resuscitând figurile ei emblematice - Gelu, „Bărbat Voievodul”, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu. Prin
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere, fie riscând să-și vadă versurile
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
literare. A descoperit și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977; Roata lumii, București, 1977; 65
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din Glava. El moare oficial de două ori în timpul războiului și familia îi organizează de fiecare dată un priveghi ritual, rechemând cu acest prilej, peste nisip, pe întemeietorii neamului său. Din textele următoare, Un trup gol se întoarce pe pământ și pe apă și Cenușa de ieri, reiese că mortul începe cea de-a treia viață, ajungând la timp
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
cu acest prilej, peste nisip, pe întemeietorii neamului său. Din textele următoare, Un trup gol se întoarce pe pământ și pe apă și Cenușa de ieri, reiese că mortul începe cea de-a treia viață, ajungând la timp la locul priveghiului, ca să-și mănânce coliva. Ca și spațiul, timpul real al nuvelelor este circumscris istoric în proximitatea celui de-al doilea război. Câmpia și Orașul, adevărații protagoniști ai Cărții de la Metopolis, își împart și dominația asupra universului fictiv din Iarna bărbaților
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Jack nu mai bău nimic. Stătea-n picioare și se uita la ei. Morgan se așezase pe pat, În locul lui. — Mai bea, Jack, Îi spuse John Întinzându-i sticla și paharul. — Nu mai, spuse Jack. Nu mi-au plăcut niciodată priveghiurile. Râseră cu toții. Jack nu râdea. Când plecară erau cam veseli. Jack era pe verandă când cei trei au urcat În mașină. Îi făcură cu mâna. — La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion și Prof. Grigore Brâncuș; Monografia comunei Râca; Lucrări literare în curs de apariție: Martirii lui Erosroman(Eminescu și Veronica Micle);Izvorul fericirii-roman;Îngerii și demonii revoluției; Fiascoroman; Priveghiul roman; Poezii: Cutia cu amintiri;Aripi către infinit. Colaborări: Basarabia literară;Revista Noi Nu;Cenaclul literar Lira21;Revista Aspirații de pe net, ro.grup.net; Revista literară Bruxelles Mision; Revista Cărticica românească de copii; Revista Rostiri, vol.2 de pe net;Antologia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la telefon... - Așteptam de la dumneavoastră, cum v-am rugat, fotografia fiicei. - Tocmai despre asta vreau să vă spun. Doamna Perussi, cu o oră înainte de moarte, m-a rugat - era de față și o doamnă care acum e în camera de priveghi, m-a rugat să-i pun, când va muri, fotografia fetei în buzunarul mic din dreptul inimii, de la rochie, ceea ce am și făcut după ce a închis ochii și am îmbrăcat-o, împreună cu doamna care era cu mine. Dar printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
serviciu nu știa ce zi este; uitaseră de mult, și eu nu m-am ostenit să le spun. Dar la prânz mi-a ajuns. Am inventat o scuză, am plecat de la lucru, m-am întors acasă și am început un priveghi, numărând minutele și secundele până la ora exactă la care murise Aidan. Mă întrebam dacă, la momentul impactului cu celălalt taxi, aveam s-o simt din nou: un fel de reluare la nivel psihic. Dar momentul a venit și a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]