835 matches
-
Avut-am noi femei, copii și case? Nu sunt acestea turmele, măi grase că nicăieri, de li se duse vestea? Cine-s femeile înfricoșate ce ne privesc din colț, fără vedere? De ce plecăm încet, aduși de spate, si adormim între prizoniere? Dormim în câmp, în loc de paturi moi, și unul câte unul nu-și scoate armura; ni se gătesc mâncăruri de război și prinsele ne șterg cu părul gură; o nouă Troie crește între noi dar nu arată cum arata ură; e
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
ani de zile, într-o zi vecinii s-au adresat poliției. Din casă a fost scos. După două luni s-a întors. Ea l-a reprimit de frică. De atunci se teme să ceară ajutor. În propria-i casă trăiește prizonieră. Crede că mijloace eficiente nu există, că autoritățile n-au soluții definitive. E sigură că de va fi scos din casă din nou, tot la ea va reveni și mai rău se va răzbuna. E un angrenaj infernal, e un
S.O.S- ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369042_a_370371]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FLORILE DEȘERTULI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Florile deșertului, plâng în ochii cerului în lumina sorilor și tăcerea norilor se ofilesc de timpurii, prizoniere în pustiu... nu au timp să mai trăiască, ruga sfântă s-o împlinească raza soarelui le doare, sufletul n-are culoare, și se sting boboc de floare se topesc de supărare, și visează adieri, închid ochii spre înserări; ar fugi
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
puterea-i, în ciuda gerului din iarnă Și-n ciuda fulgerelor verii și a furtunii ce-o răstoarnă. De jună a intrat în jug și a cercat cu-n deget valul Neintuind cum că refluxul îndepărtează iute malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece, zbuciumată, Printre rechini și cașaloți și doar de stele ajutată. Și a plutit, așa,-n derivă, vreo câțiva ani, cu bun, cu rău Când mângâiată de vreo rază, când scufundându-se în hău Pân’ ce-ntr-o
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
mâine vom reveni/ de pe tărâmul albastru otrăvitor/ al limbii adevărate/ nici nu veți ști/ nici nu veți ști/ dacă rămâneți printre cei cu adevărat vii// cu spada tăcerii la gât/ v-așteaptă înscrisul/ în splendida moarte (Mica amenințare). Diminețile rămân prizonierele periplului stelar, totuși frumoasele alunecări petrecându-se pe un fond trist, câte doi câte doi (Vals imperial) parcurgând întunericul. Sentențios, autorul își asumă speciala realitate supliciantă pe fondul unui recunoscut aristocratism : și iată un fraged secret:/ ochiul meu purtat între
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu fruntea mea, joi, prizonieră între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici soare , nici cânt, sâmbătă, din sălcii și lut, aripi de vânt... pentru că am nevoie de tine, zilele următoare, rugăciuni de iertare... nu-i așa că va fi sărbătoare? Referință Bibliografică: Sălcii și
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > PRIZONIERĂ LA PELEȘ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: „Iarba ascunde, ploaia șterge.” (Victor Hugo, „Mizerabilii”) Noaptea trecută m-am visat la Peleș. În vis, pătrunsesem în castel la miezul
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
îmi spunea că soldatul fusese dezgropat pentru a i se găsi un nou mormânt. Până când se va întâmpla aceasta, el rămâne pe scările Grădinii Italiene. Mi se interzicea să pășesc peste trupul său. Urma să zăbovesc acolo, alături de el. Eram prizonieră la Peleș. În clipa aceea, șiroind de sudoare, m-am deșteptat din somn, în patul din camera de hotel de la Sinaia. Sosisem la Sinaia cu o dimineață înainte. Era începutul lui aprilie și îmi petreceam aici o săptămână de concediu
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
plec spre hotel. Încerc să mă conving că tristețea insportabilă pe care o simt nu are legătură cu mine, că se află în afara existenței mele. Părăsesc cimitirul și o iau prin curtea Cazinoului, pe lângă hotelul Palas. Noaptea, m-am visat prizonieră la Peleș. Dimineața următoare s-a arătat cu cer catifelat, fardat cu roșu și trandafiriu în obraz. Ploaia încetase, lăsând loc soarelui. Iarba avea un verde timid și transparent, iar pomii păreau împodobiți cu mici perle albe și roz. Până la
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
spate și îi indic adresa. - Aici locuiesc, îi spun. Mă duceți și pe mine până acasă? - Vă duc oriunde, îmi răspunde el evaziv, la munte, la mare. - La Peleș? - La Peleș. Corina Diamanta Lupu București 25 martie 2014 Referință Bibliografică: PRIZONIERĂ LA PELEȘ / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1180, Anul IV, 25 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
din turnul său și se grăbi să îi întâmpine: - Copila mea! Ești bine? - Acest cavaler mi-a ucis salvatorul, lăcrimă prințesa. Cavalerul făcu un pas în fața regelui: - Am găsit-o așa cum ai spus, în castelul lui Udor. Botosu’ o ținea prizonieră, așa că l-am ucis. Mi-ai promis mâna prințesei dacă te scap de Udor și de Botosu’. Castelul Întunecat nu mai e, Botosu’ nu mai e, iar Udor a dispărut. - Când eu voi avea dovada, tu vei avea mâna prințesei
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PRIZONIERA SINGURĂTĂȚII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea amintirii. Și de-aș putea s-o fac, ce ți-aș mai spune? Doar că am ars în lutul tinereții Cât timp mi-ai fost voit deșertăciune, Eu, prizonieră-n veci - singurătății. Referință Bibliografică: Prizoniera singurătății / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
mult prea pământiu Să regăsesc culoarea amintirii. Și de-aș putea s-o fac, ce ți-aș mai spune? Doar că am ars în lutul tinereții Cât timp mi-ai fost voit deșertăciune, Eu, prizonieră-n veci - singurătății. Referință Bibliografică: Prizoniera singurătății / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
ai ascuns în urciorul de cremene! Erai ca o regină când le numărai să vezi de-ți lipsește vreuna! Și triumfai când piesele de șah te umpleau de glorie! M-a prins! Și cât m-am ferit să nu devin prizoniera lui! Stăteam spate în spate, ca doi întemnițați uitați în soarele stâncilor. Dincolo de noi se auzeau izvoarele împletindu-și glasul în cor de greieri. - Un văl de dor mi se așează pe ochi ... nu mai știu unde le-am ascuns
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
Vă doresc cer înalt și idealuri pe masura De fapt, dacă stau, în spațiul curbat dintre două inimi, sau între inima și rațiune, și mă gândesc bine, la câte prizoniere ale neantului voi fi ducând și eu în spinare, eu nici macar n-am avut parte până acum să iubesc cu adevărat o femeie reală, să iubesc androginul perfect. Cred că am iubit toată viața doar Ideia de Coloană infinită pe
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
Ideia de Coloană infinită pe care Tatăl Zeilor a pus-o în Femeie dinainte de Facerea Lumii. Și mai cred că am iubit constant doar „ Imaginea-Regina „ , sculptata de mine prin cicluri de 12 Geneze, de 12 Regine și opt „Coloane ale prizonierelor neantului divin” asamblate la o „Stea arzătoare cu opt raze” - Poartă stelara, pe colțurile căreia eu i-am fixată câte o Coloană Luminoasă, spre a-și stabili echilibrul între cer și pamnt - din mijlocul căruia tzasneste, ca un stâlp de
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
și întunericul a pus stăpânire pe sufletul meu. Astfel, zilele mele au început să-mi fie tot mai scurte, iar nopțile am îceput să visez mereu o cortină neagră roasă de molii și cum ies prin cercurile ei concentrice niște prizoniere ale neantului și o specie de îngeri negri a iubirii care nu mă lasă pe mine să dorm acum. Nu știu cum se face că de când visez cortina asta neagră roasă de molii și plină toată de cercuri concentrice am ajuns să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
unde se-ndeplinește, pe un „loc fără de loc” într-un „topos atopos”, „uciderea soarelui” prin „moarte integrală” - Și a fost dimineață - Morgenland - adică, Orient - Zi, întâi - primind setea Duhului fără spațiu și timp și intrarea în Neantul Divin (prin “Coloana prizonierelor neantului divin”, sculptată în 1990) prin Coloanele de popoare înlănțuite genetic, devenind călători neînfricați spre Împărăția sufletelor de lumină fără de sfârșit...(prin “Coloana Soarelui de vis”, sculptată în lemn de tei în 1990 și apoi turnată în bronz argintal în
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
pământ. De aceea mă lupt eu să înalt acum, monumental, pe socoteală mea, această construcție transcedentala, formată din „ Coloana soarelui de vis„ , care s-a născut din „ Coloana Femeia - îngerul melancoliei „ , care la rândul ei s-a născut din „ Coloana prizonierelor neantului divin „ și care, la rândul lor, aceste Coloane luminoase vor fi asamblate la această „ Stea arzătoare cu opt raze „ , pe a cărui colțuri eu I-am fixat câte o Coloană infininita spre a-și stabili echilibrul între cer și
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
pe tărâmul crimelor, într-un anumit moment al istoriei, când lucrurile se pot încheia straniu, într-un final însângerat. „Cu aerul ce se scurge prin găurile date de glonț în tavan, intră și mirosul de sânge. Sânge proaspăt de om.” Prizonieră alături de autoare, este printre alții, Laila, „cadâna ascunsă în higeab croit din stofă foarte fină și cu zeci de brățări clincânindu-i ca niște cătușe la mâini”, care își petrece timpul lucrând cu iglița, dantelă. „Cadâna a scos din bagaje un
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
al lacrimilor Căutați apoi o frunză uscată Și asezați acolo Micile diamante plânse. Tăiați apoi cu atenție tinerețea. Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi,rămași pe peronul vieții. Feluritele chipuri pe care le veți mai găsi
ANALIZA SPONTANA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359325_a_360654]
-
e acum, deja-i o veșteda secundă O efemera particulă sortită să dispară. Acolo rotindu-se încet un nimb În spirală orbitoare a eonului timp. Cuști de oțel suntem noi . Stăm singuri mereu pe stâncă durerii Și ale noastre gânduri prizoniere Se zbat în ceasuri tăcute și reci. Ce luna albă în ochi se scufundă Ce viforâta zăpadă în mine mai strigă. Ce albă e banchiza așteptării... Un râu de vorbe parcă nerostite Când cuvintele curg prin venele visării Ce meandrează
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]