742 matches
-
faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe ,i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand tu tristă și neînțeleasa,eu la fel pleacă proasto până nu tem mănânc și ajung iar de poveste că și cu scufița roșie,să zică lumea că-s om rău ,pardon lup rău Au început să plângă amândoi că doi proști apoi Argintatos a luat-o la fugă prin
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
curaj și privi spre el. Mărețul Ginghis Han stătea în șa cu mâna pe mânerul sabiei, cu privirea pierdută în zări și cu gura strâmbă. Apoplexia, după cum bine știm, nu prea ține cont de mărimile acestei lumi și lovește ca proasta acolo unde vrea ea. Iar Marele Han nu avusese timp să rezolve și această problemă. În fine, asta era acum! Ogotai îl chemă la el pe șeful gărzilor, îi porunci să trimită oamenii în tabără și luă măsurile de înhumare
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
dar și de ceilalți trei polițiști din ariergardă. Convoiul porni în trombă. Adevărul este că, „pe surse” cum se spune, toată lumea fusese informată despre urgența acestei misiuni deosebit de importante. Excelența sa, domnul ministru, fusese ieri la salonul de îngrijire și o proastă de coafeză i-a modelat aiurea sprânceana stângă, rotunjind-o și lăsând astfel impresia că înaltul demnitar are o față de prostălău. Presat de multiplele-i sarcini excelența sa a observat abia în dimineața asta nenorocirea și acum trebuia remediată fiindcă avea
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
estompeze sentimentul. Delia, nici ea nu înțelegea de ce făcuse o obsesie legată de trandafiri. Nu înțelegea de ce a transformat în catastrofă un gest poate, făcut cu dragoste. Dar uite ce a ieșit din gestul Danei. Dar ea este parțial vinovată, proasta am fost eu. Se lăsă în voia somnului. O lăsă pe Dana la bucătărie și se întinse pe canapea. Adormi imediat. Și avu un vis ce o trimise undeva departe, departe. Nu cunoștea locurile, copaci foarte înalți, nici țipenie de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o proastă, Violeta, o proastă am fost! Și egoistă. Am dorit să fiu numai eu fericită. Trebuia să-mi fac copii. Nu unul, ci mai mulți. Să mă fi chinuit cu creșterea lor, să fi suferit când se îmbolnăveau, să mă fi bucurat când se
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
dacă o să las un copil să intre în viața noastră?” După un timp de gândire, mi-a răspuns: „Dacă tu îți asumi răspunderea, îți dau voie.” (izbucnește în hohote de plâns). Așa a spus, că...îmi dă voie. Nemernicul! Ce proastă am fost! Violeta, dacă iubești un bărbat, fă dragoste cu el și lasă copilul izvorât din iubirea ta să vină pe lume! Nu te mai gândi la moarte! Întoarce-te la viață! - De ce? Să repet greșeala dumitale? Copilul, ca să crească
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce trebuia trimis urgent la Județeana de Partid. - Unde ți-a fost capu’, tâmpito, când ai dactilografiat raportu’? Știi că
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
făcut „treaba” în liniște. După ce, tovarășul director m-a „lucrat” cum știa el. Acum, mi-e silă, dar atunci, păhărelele de șampanie și pișcoturile alea mizerabile, pe fondul mângâierilor și pipăielilor prin părțile intime, mă înnebuniseră de tot. Hăhăiam ca proasta, fierbeam ca un cazan de smoală topită și m-am lăsat dezgolită...Nu m-am opus deloc...Abia așteptam să mă pătrundă...Eram în stare să mă arunc în el și, ticălosul, știa că ardeam de nerăbdare...A rămas surprins
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
venit!”, că „de când vă așteptăm” și...săsâiala lui. Îl întreb ce se-ntâmplă. Îmi răspunde precipitat: nimic, nimic, trec niște colindători prin vagon! Am crezut că-mi pocnesc tâmplele. Am țipat la el: mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o ridică de pe scaun și o îmbrățișează. Se apropie și Violeta, care o mângâie
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce ... Citește mai mult 2. Aventura fatalăTimpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost!Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce ... XII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAPITOLUL 1, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nimeni În toată casa. E chestie de psihologie aici...” Câțiva dintre noi am Încercat să-i explicăm că pe lume mai sunt și hoți cărora li se fâlfâie de psihologie și de alte farafastâcuri de-astea, dar băiatul o ținea proasta pe-a lui. Culmea e că a avut noroc și n-a pățit-o niciodată, ceea ce Îl umplea de o Încântare nedisimulată. - Vezi...? - Ce să văd? Nu e nimic de văzut aici. Nu poți face reguli din conjugarea șansei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmă de parola pe care o caut de-atâta timp. A tăcut Înnegurată, așteptând din partea mea o Întrebare care n-a venit. Fără să mă privească, a continuat: - Ani de căutări și de iluzii, nervi, riscuri - totul a fost degeaba. Proasta de mine, cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
împietrita Capadocie, gălăgioasa Armenie, peste cetatea Niceea unde sosie deodată cu o ciumă, peste Nicomidia unde-și depusese ouăle, peste Smirna și Efes, Troia și Chios unde se-mbătase pe-o masă cu resturi de vin și zburase înapoi, ca proasta, vreo 50 de kilometri. Toate acestea n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl silesc să stea mereu, vorba cumpănită și degetul mare mult mai opozabil decât la altă lume din cauză că veghează ceas de ceas cu mâna pe mânerul săbiei - toate acestea, copila mea, ți-ar putea da de înțeles, dacă nu ești proastă, că omul din fața ta nu e un om de rând - răspunse Barzovie-Vodă. — Toate ca toate - zise Cosette - dar de unde știu eu că e un domn bun sau unul rău? — Ceea ce vă-nșeală pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei. M-am dus înapoi și i-am luat cheile din buzunar. —Vecina lui Lee te-a auzit. — Da? Nu mă miră. încă îmi tremurau mâinile. Cred că am făcut tărăboi. Ceva s-a legat în mintea mea. Cât de proastă am fost, am spus încet, ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că ai fost la petrecere. Mi-ai spus atunci când ai vorbit cu Baby în galerie că ești cel mai înalt din jur care îi poate admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să ne căsătorim. Iubirea a dispărut după căsătorie, devenind ură, așa că n-am putut să trăim împreună prea mult. Divorțul nu e decât o formalitate, ca și căsătoria. - Ce poveste, a strigat mama. Toată lumea știa că e însurat, în afară de tine, proasto! - Nu-mi pasă, am răspuns iritată. Nu sunt interesată de bărbați, numai de iubire. - Așa, s-a mirat tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și simți - eh, bien, oui, je ne le nie pas - simți o milă copleșitoare. — Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră. — E o proastă fără pereche. Am avut în ultima vreme câteva junghiuri și dureri și puțină febră, dar nu contează. O să-mi treacă. Când mai merge cineva până în Papeete aveam de gând să cer niște chinină. — Omule, dar privește-te în oglindă! Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fii egal cu altul?, știți, doamna Neli, mentalitate comunistă, asta era, eu, însă, dacă scoteam alți pantalonași, nu chiloții mei albi, îi aruncam în secret la ghenă, nu eram nebună să port vechiturile alteia, cum să fiu egală cu proasta de Mimi-Canar?, asta era o fetiță alintată, fără nici un pic de voință, că nici n-a făcut mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să stați jos, nenea? S-a roșit și, la prima, a coborât. Eu am râs de el, „uite cum mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casa asta!!! (El îi dă cu mobilul în cap, ceartă cumplită între cei doi, el începe să-și strângă lucrurile.) Plec!, rămâi tu cu vila ta, casa ta pe pământ. Dacă pleci, mă sinucid, mă omor, auzi, eu muncesc ca proasta și tu-ți pui palma în fund și pleci?, să văd eu că pleci!... (dialogul dintre cei doi a fost însoțit de muzică alertă, percuție.) N-a plecat, dar ne-am răcit grozav. În noaptea aia, m-am culcat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că te omor?! Cu cine ai umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tipu. Și seamănă puțin cu Mișu, așa adormit. Ziceam de simțul aventurii. Nevastă-mea cânta cu Mișu Căsuța noastră. Și Mariana era mai blondă și mai frumoasă ca niciodată. Și i-am băgat mâna sub fustă, așa, pe sub masă. Și proasta râdea. Râdea și se uita când la mine, când la Mișu, când la nevastă-mea. Și mie mi-era frică și de Mișu, și de nevastă-mea. Complicat. Și m-am pișat pe mine de frică. De-aia zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
face? Credeți că s-ar bucura? O și văd pe nevastă-mea! N-o să mă creadă niciodată că am locuit în asemenea palat, că am mâncat numai miere și lapte și dulcețuri și măsline și brânză mucegăită (pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu o poezie cu tema „platonic”. Așa m-a rugat Contesa. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]