382 matches
-
prin "anomalia" împărtășită, cele două relații se anulează. Să ne înțelegem: nu m-aș fi așteptat în vecii vecilor la ceva scandalos în acest sens. Doar că transgresiunea putea avea ceva greutate, odată conștientizată ca atare de personaje sau măcar problematizată de voice-over. Doar că filmul, din acest punct de vedere, se situează la antipodul societății românești. În materie de orientare sexuală, nu mai există un "normal" și un "anormal", nici măcar la nivel de principiu, "bolnăviciosul" e complet absent din peisaj
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
Viața românească" din ianuarie 1955 și reluat de autor chiar în fruntea volumului Stihuri noi (1946-1955), apărut în 1957. Că poemul trebuie citit printre rânduri o dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în revista pariziană din exil "România muncitoare". El problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar în acei ani Arghezi îl traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Alex Goldiș Mircea A. Diaconu, I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, București, Editura Cartea Românească, 2012, 208 p. Istoria critică a lui Nicolae Manolescu problematiza posibilitatea de a mai scrie despre Caragiale după ce o întreagă tradiț ie critică l-a privit din mai toate unghiurile posibile, de la cel autonom lingvistic până la cel politic. Mai mult: majoritatea interpretă rilor i se păreau supralicitări, astfel încât, considera criticul
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
situații despre care se crede îndeobște că se știe totul. Lecția implicită a excelentelor editoriale ale lui Nicolae Manolescu este aceea că un spirit liber trebuie să se ferească de ideile de-a gata, indiferent de unde ar veni ele, să problematizeze în permanență și să spună cu voce tare ceea ce gîndește, indiferent de reacția celor din jur. Este o lecție intelectuală și, mai ales, civică. O lecție simplă, dar care, însușită la timp, ar fi putut să dea un cu totul
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
îl consterneze pe Liiceanu (care, nici măcar acum, nu adoptă o morgă acuzatoare). Gravă, să zicem, nu e neapărat turnătoria în sine (ar fi putut deveni, dacă ar fi avut urmări mai violente), ci incapacitatea aproape somatică a turnătorului de a problematiza distanța dintre două opțiuni. În optica lui îngustă, ateismul de la care se revendică îl exonerează de orice dilemă morală. Nu-l preocupă „posteritatea” (nu l-a preocupat nici în tinerețe) sau amintirea pe care o va lăsa în urmă, ci
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
inițiale conecții la un mai amplu ciclu". Explicațiile sunt lămuritoare pentru cine cunoaște creația epică a lui Norman Manea și versiunea inițială a romanului Plicul negru. Autorul a renunțat la planul narativ al scriitorului Mynheer, personaj în roman, cel care problematizează, cu multe ezitări și întortocheri, posibilitatea de a spune adevărul și de a refuza compromisul. Această dimensiune a conștiinței scriitoricești și morale este suprimată, pentru că în noua ediție autorul decide să fie mai direct în dezvăluirea realităților din perioada comunistă
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
documente care e Niculae Gheran. Dacă dicționarul i se înfățișează ca un veșmînt prea strîmt, eseul îl atrage în chipul în care „se singularizează (...) prin oroarea programatică de definitiv și prin absența pretenției de exhaustivitate", prin capacitatea sa „de a problematiza realitatea ori de a-i revela fațetele misterioase". E o opțiune temperamentală.Garant al libertății spiritului, speța ar fi similară unei călătorii a unui „aventurier solitar", cu atenția absorbită de frumusețile traseului, aproape nepăsător la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
har. Harul unui preot nu desființează autoritatea unui filosof, dar o împinge în penumbră, relativizînd-o. De aceea, dialogul nu se poate lega decît dacă amîndoi se așază pe un teren de neutralitate: filosoful îi recunoaște preotului harul fără să-l problematizeze, iar preotul îi binecuvîntează filosofului vocația, încura-jînd-o. Altminteri totul se mărginește la o șuetă politicoasă între spirite ce nu pot comunica. Cartea părintelui Dogaru, acum preot la biserica "Sf. Vasile cel Mare" din Ploiești, reușește să depășească nu doar adversitatea
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
liman îl reprezintă constatarea miracolului: "orice miracol e cu putință într-o lume creată din miracol, lume care nu există decît prin miracol". Dar recunoașterea miracolului nu-l împiedică pe Arșavir Acterian de la o continuă frămîntare, de la o anxietate ce problematizează mereu, dovadă a împrejurării că postura religioasă poate comporta și o latură sceptică. Nu e vorba aici de beatitudinea credinței, ci de testarea ei prin dubiu, de tangență kierkegaardiană. Nu ne întîmpină extazul, ci o înclinație analitică, nevoia unei limpeziri
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
interferarea elementelor factuale cu cele ficționale sporind complexitatea și forța persuasivă a textului. Adio, Europa! este, în primul rând, un roman politic profund analitic, eseistic (asemănător în acest sens cu scrierile lui Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura) în care se problematizează pe teme de filozofia istoriei, psihologie experimentală, sociologie, etică etc., în acord cu tipul de literatură - "intensivă" - la care aspira Ion D. Sîrbu încă din tinerețe: cred că literatura secolului nostru trebuie să depășească orizontala intrigii și analizei romantice. Epicul
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil. Ele nu au nici forța, nici voința să iasă de sub vraja propriului destin tragic. Își asumă propria condiție (mizeră) ca pe o fatalitate, fără să se revolte și fără să o problematizeze. Deasupra lor stăpânește întotdeauna o forță superioară care le determină actele și căreia i se supun necondiționat. Amorurile sunt blestemate, relațiile incestuoase dintre tată și fiică se consumă cu voluptate sub semnul aceleiași fatalități reciproc asumate, nu există loc de
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este, scriitoarea descrie, nu problematizează. Descrie ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce gândește. Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice, acestea îi aparțin cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în mod direct, vreo componentă eseistică. Chiar dacă
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
în Universitate noaptea să fie permis pe bază de legitimație sau carnet de student. Cerem că Bibliotecă Centrală Universitară să fie deschisă pe timpul nopții. Vrem că Universitatea să nu reprezinte un spațiu de discriminare, opresiune, umilire. Trebuie să se poată problematiza, discută și descuraja aceste atitudini. Dorim acces la un proces real de rezolvare a acestor probleme, care să acorde demnitate și protecție părților implicate. Studenții și cadrele didactice sunt parteneri egali în procesul educațional. Solicităm autorităților competente să cerceteze măsurile
Studenţii de la Facultatea de Istorie şi-au formulat revendicările. Vezi aici ce vor () [Corola-journal/Journalistic/24388_a_25713]
-
vremea lui Ceaușescu și pentru a nu fi izbitor contrastul între tonul laudativ al timpului cu cel polemic de la Timpul. Iar cel care se lua în bețe cu puterea era chiar poetul național, modelul exemplar. Gonța nu-și propune să problematizeze, să rezolve anume ceva. El fixează o perioadă - atît de actuală prin fondul problemei - unul din "condeiele" lui Eminescu, și încarcă totul de atmosfera purtată de personalitățile politice și, nu numai, de atunci cu care Eminescu avea contacte. Sigur că
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea ar fi trebuit să fie mai mare și să problematizeze "caracteristicile" optzecismului, deja bine tocite. Aici este adevărata lipsă a volumului. Consideră drept "date" lucruri care au fost "date" cîndva, acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea să nu-i mai credem pe cuvînt, să nu mai acceptăm fără
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
produce un tip de artă care contribuie semnificativ la acest efort de revendicare a dreptului la auto-reprezentare. Bazându-se pe experiențe comune ale femeilor rome și folosind un ton personal și mecanisme comice, spectacolele lor vorbesc despre situații grave și problematizează, printre altele, impactul rasismului individual și sistemic, impactul sexismului asupra vieților femeilor rome, hipersexualizarea și exotizarea, confruntarea cu patriarhatul din comunitățile rome. Din repertoriul Giuvlipen fac parte piesele Del Duma: Vorbește-le despre mine<spân lang="ro-RO"> (inspirată din patru
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
lăuntrice. Doar în cazuri rare aserțiunile exegetului sunt amendabile, de pildă atunci cînd îi atribuie lui Eugen Simion "respectul părerii contrare"... Faptul că Iulian Boldea e capabil a-și asuma materia asupra căreia se aplică printr-o reacție ce-o problematizează rezultă bunăoară din cîteva pasaje în care prezintă statutul ireductibil al operei. Un statut "incert, oarecum himeric". Întrucît actul critic, "apropiindu-se asimptotic de structurile și sensurile operei, nu are șansa de a-i revela acesteia bogăția de semnificații, nu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
măsură să pună în pericol siguranța națională sau stabilitatea regimului politic și un om conștient de obiectivele urmăririi sale, probabil, nu ar fi notat nimic. Agentul își face însă sârguincios treaba, scrie în detaliu tot ce vede și aude, nu problematizează pentru că nu acesta este rostul lui și, în general, habar nu are ce se așteaptă de la el în legătură cu Nelu. Nici cei de la Tehnica Operativă nu dau semne că ar ști ce caută. Job-ul lor este să înregistreze convorbirile telefonice
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
nu polemizează direct. Apoi, volumul lui Rorty e ceva mai vechi decît Canonul occidental: primul a apărut în America în 1989, al doilea e de data relativ recentă, din 1994. Însă prin felul lor de a gîndi și de a problematiza gîndirea, Richard Rorty și Harold Bloom sînt implicați într-o polemică radicală: premisele unuia sînt coșmarurile celuilalt, concluziile dintr-o carte morile de vînt din cealaltă. Așadar, a-i pune alături pentru a descoperi punți conceptuale e categoric o operațiune
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
de-acum mai mult către practicile artei și-ale cunoașterii „în sensul afirmării unui subiect activ, ce caută să creeze condițiile propriei cunoașteri". Noua formulă e inaugurată de proiectul „Ce sîntem înainte de a fi naturalizați?" al lui Pedro Lasch, care problematizează apartenența la corpul social colectiv prin intermediul măștii-oglindă, generată și multiplicată în nenumărate feluri, de la aplicațiile tehnologice la acțiunile teroriste, punînd în discuție, prin acestea, ideea de „naturalul" și autoritatea instituțiilor care pretind că-l pot reglementa. O supratemă care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
în stradă, s-au vehiculat concepte ca acela de realism poetic, de poezie a realului, etc., dar mai rar s-a observat faptul că până și cea mai Ťtransparentăť însemnare de acest fel se vrea implicit și teorie a poeziei, problematizând deseori (im)posibilitatea fidelității față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care, mimând transparența, își încurajează destinatarul să facă abstracție de Ťcadrul teatralť pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
Borges i-o atribuie lui Kafka, având-o nu mai puțin el însuși, presupune și actualitatea. Kafka rămâne actual, pentru că, dincolo de circumstanța istorică a epocii sale, pătrunde în zone profunde ale ființei umane, captează aspecte fundamentale ale relațiilor interumane și problematizează conflicte provocate de condiția individului controlat și anihilat de mecanismele implacabile ale puterii, exercitate prin legi și norme absurde. Faptul că asemenea situații, tipologii umane și ambianțe, adesea calificate drept kafkiene, au rămas valabile, chiar acutizate, în lumea modernă și
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
cîteva banale diorame din viața cotidiană într-un colaj artistic. Ironia acestui tip de demers literar este însă perfectă. Pentru că în spatele acestui joc textual dez-eroizat, autorul optzecist poate spune lucruri de neimaginat despre adevărata substanță a regimului comunist. Fără să problematizeze și fără să exprime judecăți de valoare, el descrie într-o manieră behavioristă, din frînturi de realitate, absurditatea monotonă a traiul de zi cu zi în regimul comunist. De aceea, impresia ultimă lăsată de aceste texte este aceea de hiperrealism
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
necesitatea de a-și fonda convingerile estetice pe o anumită disponibilitate psihologică, particulară, deci irepetabilă). E. Lovinescu s-a studiat pe sine cu extraordinară minuție, ilustrând ca nimeni altul (între criticii români) virtutea autocunoașterii. S-a supravegheat moral, și-a problematizat alegerile de stil (trecerea de la un conservatorism lingvistic la o neologizare mai îndrăzneață a limbajului critic), a detașat etape, pe care și le-a asumat nu doar stilistic, ci și existențial. A extins impresionismul de la un mod de a trăi
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
așa zicând de împrumut. Ion Horea nu-și „împrospătează” formula de dragul unor sufragii de moment. Ar fi avut, de la debut până azi, o sumedenie de ocazii s-o facă. Nu aceasta a fost însă pentru el miza literaturii. Dacă acum problematizează (o premieră, din câte îmi dau eu seama) tema scrisului, e pentru că acum își pune problema raportului dintre memorie (ca singur martor al unei vieți întregi) și scris. Care va supraviețui mai mult ? E o întrebare care denotă o criză
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]