385 matches
-
capacitatea profesorului de a transfera sistematic conținuturile proiectate, folosindu-se de metodele de învățământ, folosind materialul didactic și monitorizând cu abilitate dinamica structurii clasei. Profesorul nu consultă manualul în timpul lecției și nu dictează lecția. Profesorul explică, conversează cu clasa, demonstrează, problematizează, etc.; el conduce procesul de învățare de către elevi pe baza unor surse de informații didactice, cum ar fi materialul didactic distributiv, răspunde problemelor formulate de elevi etc. Profesorul este în interacțiune permanentă cu clasa, cu elevii, conduce procesul de asimilare
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
înțelege că într-o lecție de 2 ore, durata se mărește peste dublul acestui timp. La baza activității independente a elevilor trebuie să se afle cel puțin două piese de îndrumare: - fișa de lucru” prescrie ritmul de lucru și-l problematizează; - referatul explicativ explică detaliile de execuție a operațiunilor. pe baza acestor instrumente, elevii exersează tot timpul rezervat acestei verigi. Profesorul monitorizează exercițiile, îndrumă execuțiile, corectează defecțiunile și consemnează comportamentele foarte reușite, ca și pe acele foarte nereușite. Analiza rezultatelor și
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
marcat copilăria și adolescența, care l-au făcut să treacă de la tăcerea sceptică și precaută la reacția pe față în contra retoricii sufocante. În zilele Rezistenței îl cunoscuse pe anarhicul Gragnola, un fel de blând și generos Socrate atotștiutor și care problematizează totul sub semnul unei amare teologii negative, dar și al unei filosofii a libertății (a liberului arbitru). Instructajul peripateticianului tuberculos Gragnola reușește până la urmă să-l implice pe copilul Yambo într-o acțiune de sprijin a luptătorilor de pe Vallone. Constrâns
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers". Desigur că autorul însuși problematizează raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
culturii franceze, fiind o personificare a unei sensibilități și trăiri specifice. Femeia pariziana este cea care face istoria femeii mai pertinenta, o valorifica și o schimbă. Acest personaj feminin ambiguu repune în discuție statutul identității feminine, identitate pe care o problematizează sub un unghi specific. Imaginea Europei secolului al XIX-lea este una virila, de la acțiunile lui Napoleon până la Revoluțiile și Restaurările alternative. Interpretarea pe care o dăm face posibilă o reconsiderare a textelor artistice din perioada vizată. Specific pentru femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de scurt în economia textului, visul din Umbra mea este suficient pentru a determina o arhitectură biplană. Semnul arab și imposibila lui decriptare sunt doar constatate în variantă, în timp ce nuvela le va problematiza și le va pune în "capul unghiului", în sensul că vor aduce începutul sfârșitului edenic pentru Dionis. (H5a) El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adâncu-i toată cununa de dumbrave ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ms. 2276 și 2286 (pentru VI, VII și VIII) și din ms. 2255 (IX); un extras din ms. 2284 [X. Moartea Cezarei] nu are corespondent în operă. Diferența aceasta de situație a variantelor textelor eminesciene în proză ne determină să problematizăm puțin denumirea de "variantă parțială" dată variantelor care au condus la opera Cezara și la aproape-opera [Archaeus]. Sunt parțiale, fără îndoială, dar cu ceva în plus. 50 În ambele variante ale prozei [Archaeus] în varianta finală, ca și în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În multe dintre discuțiile asupra acestui subiect este des invocată contribuția lui Michel Foucault la "destabilizarea" modului de a privi și recepta istoria, prin intermediul montajului discursiv original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară), presupoziția originii secrete, a discursului latent etc. Una dintre tezele filosofului francez este aceea că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea unui subiect într-un limbaj; ci de deschiderea unui spațiu în care subiectul care scrie nu încetează să dispară"294. Astfel, Foucault va problematiza concepte precum subiectul, opera, omul, autorul, pe care le va așeza de altfel sub semnul absenței; acest lucru nu înseamnă că Foucault ar proclama inexistența lor, ci, dimpotrivă, ele sunt considerate teme fecunde de reflecție asupra modalităților în care conceptele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
America, p. 32. 497 Ibidem, p. 83. 498 A se vedea "Hyperréel et imaginaire", în Simulacres et simulation, pp. 24-28. 499 Jean Baudrillard, America, p. 65. 500 Ibidem, p. 81. 501 Exemplele în acest sens sunt numeroase. De pildă, Baudrillard problematizează ideea de universal pe care se întemeiază cultura europeană și o serie de alte valori: "Noi suntem o cultură cea europeană care a pariat pe universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pedagogică, nu servește unui scop, ci este pură manifestare divină. Benjamin dă în acest caz exemplul mitului Niobei, fiica lui Tantal. Exterioritatea manifestării violenței este impor tantă, în acest loc, mai ales prin instituirea pe care o produce. Violența mitică problematizează și dezvăluie exemplar fenomenul de instituire a dreptului. Mai exact, explică Benjamin, stabilirea prin violență a scopurilor de drept nu epuizează momentul instituirii: odată impuse violent, acestea se transformă printr-o violență ulterioară în putere (unter dem Namen der Macht
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
possible de la dialectique, la plus belle réussite étant les Théses de 1940 Sur le concept d’histoire.“ Altfel spus, conceptele și intuițiile perioadei „metafizicoteologice“ de început a lui Benjamin ajung, în contextul celei de-a doua perioade, „materialistă“, să fie problematizate dialectic. Încetează însă acestea să mai fie teologice? Este întâlnirea cu materialismul una derivată dintr-o „secularizare“ a limbajului lui Benjamin? Aceste întrebări indică una dintre mizele importante ale lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al treilea, în texte infinite: orașele în care modernitatea se confruntă, speculativ, cu ea însăși. Parisul sau Berlinul, spre deosebire de celelalte, asu mă explicit proiectul modernității ca miză, proiect sau aventură, atât prin experimentul artistic, cât și prin cel social, își problematizează memoria și fac loc, astfel, dialecticii timpului istoric în formele sale exemplare. 3.1.1. Momentul epistemologic Cunoașterea de care dispune flaneurul, dimensiunea episte mo logică a experienței sale pleacă de la premisa unei dialectici: „ihm tritt die Stadt in ihre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unele cu altele, prin această dialectică, într-o relație tensionată care le definește ca diferență. Privirea în perspectivă a orașului (Stadtschaft, cum notează mai jos Benjamin) constituie un fundal în care realitatea își recapătă spațiul de joc, devine transparentă, își problematizează limitele și posibilitățile. Liniile de fugă ale peisajului nu sunt însă infinite. Faptul că, în același timp, orașul se închide ca o cameră face ca percepția flaneurului să sesizeze aceste posibilități simultan, în tensiune. Rezultatul acestei dialectici a percepției este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ciclurile de învățământ; *diminuarea rolului examenelor de admitere. Prin nota 30.996/1999, Ministerul Educației Naționale a precizat modalitățile de învățare și de apreciere a randamentului școlar pe care le-a numit metode evaluare de tip alternativ: * dezbateri pe teme problematizate; * realizarea de montaje foto, desene; * editări de materiale informative, minidicționare și reviste școlare; * vizionări de spectacole și dezbateri pe marginea lor; * stabilirea unor teme comune mai multor discipline din aceeași arie curriculară sau din arii curriculare diferite; * excursii, vizite la
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
definește în raport cu Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om, activarea naturalismului și raționalismului grecești tind să integreze omul în physis. Sub presiunea acestei antinomii, statutul omului se problematizează, și va continua să se problematizeze necontenit. Începînd cu Renașterea, există numeroase speculații care încearcă să articuleze relația Om Natură Cosmos. Ulterior, Umanismul filozofic, chiar dacă se delimitează de Credința creștină, va păstra statutul supranatural al Omului, devenit subiect unic al
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om, activarea naturalismului și raționalismului grecești tind să integreze omul în physis. Sub presiunea acestei antinomii, statutul omului se problematizează, și va continua să se problematizeze necontenit. Începînd cu Renașterea, există numeroase speculații care încearcă să articuleze relația Om Natură Cosmos. Ulterior, Umanismul filozofic, chiar dacă se delimitează de Credința creștină, va păstra statutul supranatural al Omului, devenit subiect unic al Universului, și îi va atribui vocația
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asupra culturii europeane. Privită sub acest unghi, devenirea neîntreruptă a culturii europene nu este altceva decît efectul neîntreruptei problematizări, care a condus la problematizarea generalizată și radicalizată de astăzi. Europa a cufundat orice lucru, omul, viața, cosmosul, în devenirea care problematizează orice. Ea și-a închipuit vreme îndelungată că Devenirea, Istoria, Progresul eludau problematizarea, de vreme ce erau problematizatorii. Or, acestea au pătruns în sfera sa, dacă nu cumva au fost înghițite. Ele constituie probleme, și așa vor rămîne pururi. Cum spunea Patocka
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Bacău (Bacău, Editura Vicovia, 2007), Municipiul Bacău - schiță monografică (coordonator Ioan Ichim, Bacău, f. ed., 1971) și Ițic Kara, Obștea evreiască din Bacău (București, Editura Hasefer, 1995). Cu excepția lucrării lui Ițic Kara, al cărui demers științific este bine articulat, autorul problematizând și urmărind „fenomenul” din interiorul surselor arhivistice, lucrările mai sus amintite au numeroase carențe în ceea ce privește concepția și rigoarea științifică - majoritatea sunt lipsite de aparatul critic, de metodologie, de ipoteze de lucru ș.a. Evident, am căutat să fructificăm din aceste lucrări
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ale lui Marie, Babinski, Ribot, Dumas, Taine, Albinet sau Pieron, îi ofer o formație psihologic de excepție. Metoda psihopatologic aplicat de Marie, Babinski, Charcot, Dumas, Ribot și Janet, l-a subjugat prin cazuistica anormalitții, deprinzându-i mintea cu scenariile probabilitții, problematizând și probabilitatea improbabilului sau invers, cum îi plcea lui Ralea s se lanseze în jocul subtil al nuanțelor ascunse printre cuvinte. Th. Ribot, predecesorul lui P. Janet, care, în lucrarea Des méthodes dans les sciences , a rsturnat o serie de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ale căror răspunsuri sunt determinate social și istoric, întreaga existență a individului fiind tributară modalității în care sunt adresate aceste întrebări, deoarece ele indică problemele fundamentale la care o societate trebuie să gândească. Cultura ar fi, așadar, cadrul general care problematizează atât micro, cât și macro universul, este fundamentul unui grup, determinându-i sărăcia, sau din contră, bogăția spirituală, capacitatea de a ieși din real prin semnificație, de a atribui sens lucrurilor și fenomenelor. Din acest punct de vedere, cultura oferă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ci de conținutul propriu-zis al sintagmei, mai potrivit spus, de legitimitatea unei atare formulări. *** Ținând seama de toate aceste precizări, este momentul să subliniem următoarele: 1. încă din perioada achiziției limbajului, individul uman simte nevoia că, prin intermediul limbajului interior, să problematizeze varietatea situațiilor trăite, fapt absolut normal și cu efecte pozitive; nu credem că acest proces poate fi numit comunicare; 2. potrivit teoriilor și modelelor comunicării, desfășurarea acesteia impune respectarea cel putin a următoarelor cerințe: prezenta fizică a minimum două persoane
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și istorice, de exemplu, politice, economice, religioase etc., ele devin problematice și ajung în centrul atenției societății ca sursă de tensiune și conflict. În cursul unor astfel de evenimente, antinomiile se transformă în themata: ele intra în discursul public, se problematizează și se tematizează în continuare, după care încep să genereze reprezentări sociale despre fenomenele respective".149 Pe langă themata, o componentă importantă a gândirii sociale este și nexus-ul. Introdus în studiile psihosociologice de către Michel-Louis Rouquette 150, acest concept are meritul
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sînt "în afara socialului", din contra. Însușirea/reformularea lor este cea care dă naștere ideologiilor, practicilor, ritualuri sau reprezentărilor sociale. Dar, în același timp, ele se prezintă sub o formă duală, disjunctivă și au o difuzare universală. Ele sînt "chestionate" sau problematizate în toate societățile. Sistemele tehnoștiințifice sînt și ele parțial impregnate de reprezentări sociale. Unele dintre practicile rezultate sînt conforme unui model de raționalitate, iar altele mai puțin (cf. de exemplu, cartea istoricului englez Frances Yates despre Giordano Bruno și despre
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
apoi pertinența interpretărilor acesteia, sprijinindu-ne pe rezultatele unui studiu al celor patru cîmpuri cognitive ale reprezentării (cf. capitolul 3). Imaginea poate deci să fie sau nu un element central al unei reprezentări. Această succesiune de întrebări permite astfel să problematizăm mai bine studiul. Pentru a trage o serie de concluzii provizorii privitoare la această noțiune, vom insista asupra bogăției căilor oferite de înțelegerea dimensiunilor iconografice, fie ele animate sau nu (fotografii, picturi mai mult sau mai puțin figurative, video, cinematografie
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]