29,485 matches
-
Salvador-Daniel (1831-1871), muzician și compozitor orientalist francez, cu origini evreiești spaniole. Între anii 1853- 1864 a trăit în țările Africii de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc), cercetând și culegând muzică tradițională din diferite regiuni. A armonizat, orchestrat și introdus melodii și procedee de influență orientală în compozițiile sale de muzică clasică. Moare împușcat pe baricade, în timpul Comunei din Paris. footnote>) - care a trăit în Algeria în sec. XIX - există o asemănare izbitoare între cântul gregorian și muzica de sorginte arabo-andaluză. El afirmă
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
critica literară este și ea o artă, dacă se validează, se validează prin propriul ei limbaj. - CUM AȚI DEFINI CRITICA LITERARA IN CULTURA POSTMODERNISTĂ? În postmodernitate, există un gen numit critic fiction, adică o critică ficționalizată, care recurge masiv la procedee literare. Și în România, Lovinescu, în tinerețe, influențat de impresioniștii francezi, scria foiletoane în care opiniile despre cărți erau redate printrun scenariu dialogat, ca la teatru. Acest dialog nu dădea un verdict despre carte, aceasta era analizată din mai multe
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
o dorință cruntă ca personajul să fie real nu ca să bem o sticlă de vin Împreună, ci ca să pot face ferfeniță cartea În care apare și să-l forțez să o mănânce (nu cu toți autorii se poate aplica acest procedeu - unii sunt matahale, alții sunt morți), s-a cam terminat povestea Între mine și cartea care-l conține. Constantin POPA fost olimpic internațional la geografie Pentru mine, o adevărată provocare În materie de răbdare a fost Romanul adolescentului miop. Nu
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
Kurt Soldan în 1937. Ex.4: J.S.Bach: Partita I Sib major, Allemande a.Urtext b.ed. Germer Allemanda se înscrie, prin definiție, într-o structură metrică de 4 timpi Împărțirea contra naturii a măsurii de 4/4 în jumătăți (procedeu folosit de editor și în Preludiu), pentru a putea fragmenta anacruzic arpegiile frânte (distribuite arbitrar între cele 2 mâini) ca și dinamica - superfluă dar devenită obligatorie prin notare - modifică simțitor percepția interpretului. Ex.5: J.S.Bach: Partita I Sib major
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
necesar, să noteze la începutul părții a III-a din Sonata op. 110 în Lab major unsprezece modificări de tempo (dacă socotim și modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
necesară mai mult ca oriunde în pasajele învecinate. Ceea ce naște suspiciuni asupra calității unui auz care tolerează neglijențe flagrante, dar în fața unor probleme real-artistice rămâne supus eventual numai prejudecăților școlar-elementare. Cum spunea Sergiu Celibidache „nu ajunge să cunoști notele și procedeele instrumentale”<footnote S. Celibidache, interviu în Das Orchester, Mainz, 1976 footnote>, înțelegând prin aceasta că pentru muzicienii adevărați, unii chiar formați intuitiv, citirea exactă a partiturii aduce o mult mai mare bogăție de informație (nenumită ca atare) decât ar părea
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
apanajul bisericii bizantine a căpătat o formă evoluată și stabilă cunoscută sub numele de coral gregorian, Papa Grigore cel Mare (590-604) fiind cel care va reforma și oficializa cântul liturgic. Legătura muzicii ebraice cu cea creștină este evidentă prin preluarea procedeelor liturgice de la Templul din Ierusalim și folosite în biserica primară. Genul diatonic al melodiilor siriene, caldeene, ebraice este regăsit în psalmodierea din muzica creștină primară. Cântul antifonic și responsorial își are originea în cântul antifonic ebraic, când cele două coruri
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale scării muzicale. Secvența va rămâne marcată de silabism, coeziune formală și eleganță expresivă. Exemple de secvențe: Victimae Paschali laudes, Veni Sancte Spiritus, Lauda Sion, Dies irae, Stabat Mater. Începând cu secolul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
coeziune formală și eleganță expresivă. Exemple de secvențe: Victimae Paschali laudes, Veni Sancte Spiritus, Lauda Sion, Dies irae, Stabat Mater. Începând cu secolul al X-lea în abațiile din SaintGall și Saint-Martial din Limoges este pus în aplicare un nou procedeu numit Tropul, a cărui importanță istorică este inestimabilă, și constă din plasarea de cuvinte, câte o silabă pe notă, pe lungile vocalize din aleluia, apoi pe toate părțile misei: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei. Cheia Tropului este libertatea
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
capela corală a catedralei pariziene Notre-Dame, care, din secolul al Xll-lea, va avea și orgă. In secolele al XlIl-lea și al XIV-lea, pe baza conduit-ului (conductus) ia naștere principalul gen polifonic francez, Motetul, genul cel mai important și procedeul de emancipare cel mai îndrăzneț al muzicii medievale. Destinat exclusiv, în secolul al XlV-lea și al XV lea, serviciului liturgic, motetul va solicita, în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, din ce în ce mai mult instrumentele, influențând mai ales în
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cele trei proiecte multimedia complexe pe care Radio România Cultural le lansează cu prilejul sărbătoririi a 85 de ani de la înființarea radioului public. Cele trei produse premium sunt realizate de echipe de profesioniști care îmbină tradiția și mijloacele clasice cu procedeele multimedia și cu cele mai recente tendințe radiofonice europene. Revista literară radio (www.revistaliterara.radioromaniacultural.ro) este una dintre cele mai vechi emisiuni ale radioului public care acum are și o modernă extensie on-line. Fondată în 1939 de scriitorul Vasile
Radio România Cultural lansează noi produse culturale multimedia [Corola-blog/BlogPost/93831_a_95123]
-
indicațiile pentru culegere și de o listă a cuprinsului final, care ar fi fost ca o „cheie”, în fond, și un mijloc de verificare. N-am descoperit acea listă, presupun existența ei, și fac sugestii de reconstituire în consecință. Un procedeu oarecum asemănător am surprins la C. Botez, care trimitea la tipografie fragmente din ediția sa, indicând locul fiecărei piese pe formatul cărții, cu numărul paginii etc. Consider că e posibil ca Eminescu să fi colaborat cu Stabilimentul grafic Socec & Teclu
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ușa din dos, ilegal, a Ordonanței 31/2002, devenită lege mai târziu, în 2006. Ordonanța antiromânească și care încalcă dreptul la opinie fusese respinsă de plenul Parlamentului, dar, prin mijloace banditești, impuse din afara țării, a ajuns să fie promovată tacit, procedeu introdus prin modificarea Constituției din 2003, act profund ilegal. A suferit mult din cauza politicii impuse României nedemocratic, din afara țării. A înțeles că prin politică nu poate sluji cauza românismului și s-a repliat, dedicându-se integral cercetării istoriei, sprijinirii tinerilor
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
dar nu coincid. Există pastișe lipsite de intenții caricaturale, și tot astfel parodii care nu recurg la pastișă, întrucît nu țintesc reliefarea unor ticuri stilistice, ci tratarea unei teme proprii în cadrul unor tipare preexistente. Sînt acele texte care apelează la procedeul substituției (ca nenumăratele "reciclări" anonime ale baladei Muma lui Ștefan cel Mare), numite în consecință parodii prin substituție. în Vara la țară, Topîrceanu nu-l pastișează pe Depărățeanu, ci preia din el doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite avînd în proza românească (mereu deficitară la acest capitol) puțini termeni de comparație. La aceste calități se adaugă (strunindu-le și punîndu-le, de fapt, în valoare) adoptarea unei discipline a procedeelor. La fel ca și Radu Petrescu și asemenea optzeciștilor (pe care în cîteva privințe îi anticipează), Gabriela Adameșteanu este intens preocupată de adecvarea formulei narative la temă. Interesată de tonul, ritmica, stilistica prozei sale, de autenticitatea expresiei, prozatoarea este gata
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
egal al fiecărei zile îngăduie (cînd nu reclamă) o lectură ŕ rebours care proiectează asupra sa umbrele cărților ulterioare, descoperind astfel germenii și, mai mult de atît, elementele creației viitoare. în această carte, este evident deja interesul pentru construcția narativă, procedeele fiind întrebuințate cu discernămînt și subtilitate (cu formula de mai tîrziu a Monicăi Lovinescu, referitoare la Dimineață pierdută, s-ar putea spune că acestea "sînt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate"), este transparent darul prozatoarei de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în corpul jurnalului. Ne
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o producție de cenaclu de elevi: “ Și iar
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
-i învățase să recunoască semnele prin palpare, pentru a nu fi nevoiți să recurgă la codificări pe bază de emisii de lumină. În 1822, s-a prezentat cu această ispravă la Institut Royal des Jeunes Aveugles din Paris, intuind că procedeul său de comunicare tactilă ar putea să le fie de folos elevilor lipsiți de vedere. Aici studia și Louis Braille, în vârstă atunci de 13 ani. Vederea și-o pierduse într-un accident, la trei ani, începându-și, prin urmare
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
toți, Camil Petrescu, îi dau în vremuri aberante (ultimii ani ai comunismului) reperul unei creații normale, iar meseria de gazetar îi asigură un temei, o face să se simtă un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
să aibă guler sau nota supărătoare despre felul agramat în care cuplul Simionescu găsește cu cale să-i vorbească fiicei lor nevîrstnice), fără îndoială pentru a pune la încercare vigilența criticului și a vedea dacă a citit toată cartea. Alte procedee folosite în același scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuți de oricine are minime cunoștințe istorice (lui Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce își amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]