2,781 matches
-
Întinse mâna spre el, și-l trase către ea: Hai, fii regele meu, rege al Țării Ploioase !... Două gutui mari, frumoase, uitate pe șemineu în apropierea focului se coceau încet, umplând aerul de un parfum aparte, dulce-amar... Între sacru și profan Câteva zile mai târziu, când veni din nou la el acasă, Arm scoase din rucsacul în care avea echipamentul de qigong un pachețel pe care îl desfăcu apoi cu multă grijă. Era o icoană înfățișându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acest fel, întru totul remarcabilă, dar dificilă pentru cei care nu stăpânesc aceste domenii, datorită abundenței terminologiei specifice și a stufoșeniei notelor și citatelor. Autoarea a avut marea generozitate de a ne promite o nouă variantă, utilizabilă și de către noi, profanii. În aceeași zi au mai avut loc și doua spectacole, despre care am scris pe larg, în paginile României literare, la vremea premierelor acestora. La Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" " Vava Ștefănescu a prezentat Cvartet pentru o lavalieră, avându-i, de
Dans contemporan Bacău - 2008 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7856_a_9181]
-
de o lamentabilă bagatelizare a însemnătății lor cultice. Căzute din grația oficierii unei convenții sacre, ele au avut parte de o terfelire sui generis: au fost reciclate în spirit modern și, din odoare hărăzite ceremoniilor, au devenit detalii de decor profan: figurine, bibelouri sau podoabe de ornat lambriurile. Exact acesta e cazul tragediei. Dintr-o artă scenică menită a-i provoca spectatorului descărcarea afectelor puternice, dintr-un gen literar hrănit de o viziune mitologică aparte, termenul a fost supus unei degradări
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
scos pe piață, am studiat cronicarii munteni, mai ales pe Stolnicul Canatacuzino. Dar nu asta e important. Cărțile vieții au un model... intuitiv, Biblia. Din Biblie am luat ideea de Carte (o Carte este esența vieții unui om). O idee profană - nu se putea altfel. Cartea mea vorbește despre viață și diversele ei aspecte. Fiecare capitol își are un mod al său, unic, de a vedea viața. Și un personaj al ei. Cel care străbate întregul roman este Ștefan, fiul stolnicului
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
De fapt, el descrie o stare care nu e doar a lui, ci a unei întregi civilizații: trăim vremuri în care moartea nu mai e un eveniment, ci o durată, o ieșire din spațiul guvernat de dialectica sacrului și a profanului. Doliul lui Barthes e unul aproape exclusiv intelectual. Autorul stabilește reguli și propune coduri comportamentale cu o perfectă detașare, ca și cum ființa sa profundă nu ar fi implicată deloc: "Să nu-ți manifești doliul (sau cel puțin să fii indiferent la
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
Tudorel Urian La toate romanele lui Dan Stanca, Cei calzi și cei reci este o lungă dizertație despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
vehiculează. Nici Edgar Nour, nici interesanta sa soție Viola (în pofida istovitoarelor partuze houellebecq-iene la care ia parte cu toată deferența, în numele unei așa-zise terapii prin sex), nici prietenul lor Sebastian Saviel, într-un fel placa turnantă dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și ale lui Ťnuť, extazul mistic, dar și scârba nihilistă, fascinația unor personaje iluminate, dar și disprețul necredincioșilor, Întruparea și Cacealmaua"), gay-ul
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când l-am văzut de aproape, mi-a evocat un tânăr anahoret marcat de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un misionar, în togă modernă, al învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul unui trubadur-intelectual, rătăcit în vânzoleala secolului XX - un Guittone trecut pe la Studium-ul din Arezzo, un Guinizzelli format la Universitatea
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
acest sens fiind înaintate de legislatorul Remus Cernea. Și aici trebuie să facem o diferență. Peste tot lumea artistică este asociată cu această problemă, nu lumea politică sau academică. Problema care mi se pare importantă este că vorbim din perspectiva profană. Contează faptul că strategia lor de afirmare, a homosexualilor, este pentru omul de pe stradă prea colorată, prea agresivă și, nemaiexistând nicio pedeapsă penală, ar trebui să fie mai discreți decât o fac astăzi. Orice gând de acesta generează o întreagă
Aurora Liiceanu: Strategia de afirmare a homosexualilor, prea agresivă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78383_a_79708]
-
al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) - e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
Grace"/"lucrarea Providenței". Mai precis, Waugh spune că vom descoperi aici "actul unilateral de iubire, prin care Dumnezeu cheamă sufletele la Sine". Inclusă de revista Time între primele o sută de cărți ale lumii, din toate timpurile, "povestea sacră și profană" a căpitanului Ryder urmărește, în fond, etapele intense ale unei inițieri profunde, ce iese din sfera existenței imediate și intră - fără ostentații alegorizante sau hiperbolizante totuși - în transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
ce preced momentul, să se supună oricărui ritual catolic, de pregătire pentru moarte. Deși confuz, naratorul pare să distingă existența unei realități extrasenzoriale, la ale cărei semnale fusese opac anterior. Din punct de vedere strict narativ, epilogul povestirii "sacre și profane" a lui Ryder poate părea previzibil. Psihologic și etic însă, el constituie, indubitabil, o surpriză. Îl vedem, în final, pe protagonist (acum căpitan în cel de-al doilea război mondial) încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. S-a
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
mintea ni se duce la etapa care a precedat big-bang-ul. Ce a fost înaintea punctului minuscul care a explodat atunci? În acest loc, fizicienii vin cu un răspuns pe cît de justificat fizic, pe atît de nesatisfăcător pentru curiozitatea noastră profană. Potrivit opiniei lor, nu are sens să ne întrebăm ce a fost mai înainte de big bang, deoarece oricum nu putem să ne verificăm afirmațiile. Nu putem decît teoretic să reproducem condițiile inițiale ale big bang-ului, deci orice speculație rămîne
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
său, care, altfel, poate, ar fi devenit fastidios, Roxana Melnicu realizează o retrospectivă captivantă prin accentul personal ce s-ar putea sintetiza în câteva fraze concluzive, precum aceasta: "ș...ț psihanaliza parcurge un traseu "mitic": începe prin a avea caracterul profan al unei întreprinderi burgheze, trece prin mitul eroic al aventurierului explorator al unor teritorii virgine și apoi îmbrățișează mitul biblic al unei misiuni de cucerire și convertire duse în numele unor porunci fără drept de apel." O viziune, desigur, care poate
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
o aură de incisivitate demersului prin care Vladimir Zamfirescu cheamă ochiul la descifrarea și aprofundarea unor reprezentări de clipe întâlnite - într-un fel sau altul, la altă scară, la alte tensiuni - , în cotidianul omenesc dintotdeauna. Astfel de ecouri -sacre ori profane - , marile motive ale culturii din care s-a construit judecata noastră despre Frumos și Bine, acel Kalogathon asupra căruia s-a aplecat dintre români regretatul Petru Comarnescu - nu sunt însă la Vladimir Zamfirescu, balast elitar, factor de semețire intelectuală ori
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
la nuit claire". Din noianul versurilor corecte și în general comune se detașează doar din cînd în cînd, pe oceanul tern, insule de melancolie baudelairiană: "Paradis étoilé dans un enfer obscure, Fleurs de mal dont le charme est divin et profane, De l'ombre des cheveux innondant un front pure Fulgurent les yeux noirs de l'étrange tzigane". (La tzigane) "Les chapitaux d'onyx soutiennent la symaise, Un long rebord d'alâtre oů s'incadre l'azur D'une nuit d
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
oficiale, se înțelege, căci altele nu existau) semnalau localități cu zeci și sute de mii de locuitori pe care nu le mai descopereai în anii următori, - uneori republici și regiuni „autonome” situate în zone mai populate aflate sub observația unor profani dispăreau fără explicație - decât cu aceea strecurată de oficialități, cum că astfel urmează să fie derutați dușmanii Uniunii Sovietice. În amintirile mele de copil, care ignoram cele de mai sus și nu puteam reține aspectul lor grotesc, stăruie o nostimadă
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
oglinda limbajului celor mari și tari când sunt ei între ei, nu la televiziune. Clasa noastră de sus? Înseamnă că, vorba mayașilor, ar trebui să existe și una mai jos. Exclus. Scuze. Subiectul era o carte frumoasă, scrisă pe înțelesul profanilor, despre câteva dintre problemele pe care încearcă să le deslușească lingviștii. N-am fost însă în stare să-mi scot din minte sumbrele revelații despre limba vorbită de români influenți de astăzi și temerile insuflate de înfiorătoarea degradare pe care
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
Autorul e cât se poate de conștient de acest lucru și-l subliniază cu onestitate: „orice încercare de a sintetiza opera lui Morrison ar fi o fraudă." El adoptă criteriul momentelor magice, al „iluminărilor", al clipelor când sacrul izbucnește din profanul unei existențe în care amărăciunea, disprețul, spaima, beția au atins abisul, pentru a reveni de acolo cu o forță unică. Nimeni nu știe când se produce incandescența, nimeni nu știe cât va dura. Ca în cazul oricărui mare creator, imprevizibilul
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
interesantă e și abordarea romanului lui Călinescu, Scrinul negru, ca un mesaj disimulat către foștii lui frați masoni, Sadoveanu și Maurer, ceea ce, crede Radu Cernătescu, ar fi contat în recuperarea lui cel puțin la fel de mult cât a contat, pentru ochiul profan, compromisul ideologic. (De reținut însă că nici măcar amănuntul acesta nu-l înduplecă pe autorul acestei istorii oculte, el continuând să se arate inclement față de, vai, prea estetul Călinescu.) Adăugând intimidanta ușurință cu care se mișcă în bibliografiile ezoterice occidentale și
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
și spațiului, sau vorbind grecește - propun o paidea, o educație a ochiului, minții și inimii întru înțelegerea locului" și „reiterează nuanțat intențiile programatice - deschidere serioasă și zăbavă în dialog - afirmate în martie 1990". Totodată paginile antologiei îi oferă și cititorului profan bogate și îmbietoare informații specifice, precum și multe reflecții pe teme de actualitate, ca de exemplu: ecologia urbană, orașul și arhitectura, modernitate și modernism, despre criza urbanismului, despre raportul dintre artă și arhitectură, despre arhitectura reconstrucției, despre funcțiune și formă etc.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
ESPLA, în care textele cuprinse în Spitalul amorului erau însoțite de o primă transpunere a vechii notații psaltice în notația europeană. Noua versiune de la Editura Compania, realizată prin colaborarea dintre Nicolae Gheorghiță, autor al unor Cuvinte lămuritoare despre vechea muzică profană la noi, Petru Romoșan, căruia îi aparține mica antologie critică, Virgil Nanu, autorul transcrierilor psaltice, și, nu în ultimul rând, Adina Kenereș, care semnează nota asupra ediției, ilustrează din plin dificultatea editării lui Pann. Căci nici prezenta ediție nu este
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
psihologică în vederea cuceririi absolutului. Van Morrison a contrariat așteptări, a frustrat admiratori și a nedumerit critici muzicali. Experimentele sale au fost considerate eșecuri, iar dialogurile cu zone muzicale străine de preocupările anterioare au stârnit confuzie. Când intens religios, când apăsat profan, discursul său muzical uimește prin profunzime și printr-un patetism natural, necontrafăcut, neanunțat de vreun program cultural bine definit. Perfect articulat de la un capăt la altul al creației sale, Van Morrison trăiește, de fapt, printr-un fragmentarism plin de vitalitate
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția dintre rit și ritual, preocuparea sa
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
vetuste împotriva cărora argumentele raționale nu au putere. Autorul distinge cîteva categorii de rituri moderne: sărbătorile oficiale (singurele care sînt fățiș religioase), liturghiile politice (orice festivitate cu încărcătură istoric-ideologică), riturile de instituire (acordarea de decorații, titluri academice etc.) și slujbele profane (parada modei, decernări de premii, întreceri sportive). În fiecare caz, ritul e un algoritm (succesiune) de gesturi care, pentru a atinge pragul ceremoniei, are nevoie de cinci elemente: 1) un decor menit a prefigura atmosfera specială a evenimentului; 2) o
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]