564 matches
-
genezei și ale împlinirii noastre ca fii ai Marelui Arhitect. Atingerea lumii concrete și gustul ne demonstrează că suntem parte integrantă din creație. Dar parfumul? Plăcerea sau neplăcerea, agreabilul sau dezagreabilul întruchipează senzorialul, a cărui tainică parte se îndreaptă din-spre profan spre sacru, depășind limbul și purgatoriul. În ceremoniile religioase și ritualuri, izul ascuns de semnificații induce plăcerea și înlesnește realizarea cunoașterii, adică inițierea. Toate culturile lumii, din cele mai vechi timpuri pierdute în protoistorie, arată că universul miresmelor a însoțit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bohme, îmbrățișând arcanul mistic al alchimiei, incluzând și taina centrului răului. Mijlocul este adus în apropierea conștienței de către inconștient, provocându-i o fascinație deosebită. Una din metodele creerii pietrei filosofale alături de folosirea imaginației este înțelegerea cvatraturii cercului. Dar pentru un profan aceasta ar părea de-a dreptul stupid. În măsura în care conștiența se dezvoltă, inconștientul nu mai poater fi comunicat sau devine parte empirică în conținutul conștienței și este transcendentă acesteia din urmă. Eul este o noțiune limită așa cum la Kant este lucrul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea care îl determină pe Gavrilescu să se plimbe pe sub arbori. În felul acesta are loc întâlnirea cu Elsa, întâlnire care-i va schimba întreaga biografie. În proza lui Eliade, căldura este valoarea unui semn care indică prezența sacrului în profan. Căldura , în yoga, este tapas, care înseamnă în același timp asceză. Această abținere a focului interior este uneori înțeleasă în sens strict: de exemplu, în șamanism, ca și în g’Tummo-ul tibetan, unde ea se manifestă printr-o rezistență extraordinară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și spirituală la Voiculescu și ca degradantă prin sexualitate și imoralitate la Arghezi. Dragostea reprezintă o temă adesea abordată de poeții interbelici și care a fost supusă unei traiectorii ciudate, oscilante, cunoscând atât elogiul, cât și degradarea. De la sacru la profan, de la spirit la materie, de la spațiu protector la cauză a degradării morale, iubirea dovedește multitudinea de sensuri pe care le poartă pentru fiecare artist în parte. Crezurile poetice au inclus aspecte filosofice, mitologice și teologice care au oferit unicitate perspectivei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
introspecția în originea dependentă a existenței manifeste este cea care izbăvește; ignoranța (agnosis) este adevărata sursă a răului; cunoașterea gnostică poate fi dobîn-dită numai ca rezultat al revelației interioare personale; împlinirea spirituală presupune o evoluție în trepte, de la condiția unui profan (hyletic) pînă la cea a unui sfînt iluminat; principiul feminin al înțelepciunii (Sophia) joacă un rol extrem de important, de Maică ce ocrotește și salvează lumea; gnosticismul preferă mitul faptelor. Hristos e mai curînd un arhetip, un principiu, decît un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a vremii și s-a Înveșnicit. Locul nu este mai puțin important ca obiectul. El este unul privilegiat În care se petrece o revelație, o experiență de excepție, În care are loc o arătare a sacrului pînă atunci camuflat În profan. Doar acolo s-a produs Întîlnirea miraculoasă. Cel mai adesea este greu să separi obiectul de situație, scenă, eveniment. Și inutil, pentru că ele sînt Înglobate În acea viziune care e fundamentul experienței. Cele trei elemente sînt deci nu trăsături palpabile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deci că realitatea ca mister, poezia realității, există. Omul trăiește Într-o lume În care sacralitatea este difuză, iar poetul nu face decît să oficieze misterul acesteia. Formula lui Mircea Eliade este aici cea mai potrivită: sacrul este camuflat În profan. Poetul deține doar organul, lira acordată de așa natură Încât resimte cu precădere vibrația sacrului aflat În proximitate, În cotidian, În banal, În lucrurile cele mai umile și lipsite de strălucire. El o preia și, cu o minimă prelucrare, o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nuvelelor acestuia: moartea unui țăran primește conotații tragice, simbolice - „cel mai slab dintre toți” e strivit de „matahala” formată din ceilalți. După rotire, o poveste despre singurătate și uitare, permite trimiterea la teoria lui Mircea Eliade despre camuflarea sacrului în profan: o mănăstire e transformată în crescătorie de pui și păzitoarea ei, Dida, petrece o după-amiază ciudată sub cupola pe pereții căreia foșnesc ușor sfinții pictați. De veghe în coridor, de dimensiunile unei nuvele, surprinde incompatibilitatea a două tipuri de gândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa. CD este (și a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se manifestă prin lucrarea sa.“ Eliade preferă să introducă noțiunea de „hierofanie“, reorientând astfel privirea dinspre sacru către manifestările sacrului: „Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemână, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferit al numino sului, ca diferență absolută, fără rest, prin raportare la tot ceea ce este mundan sau omenesc, Eliade transferă această discontinuitate la nivelul relației dintre sacru și profan. Pentru Eliade, sacrul se manifestă ca fiind ra dical diferit de profan. Această înțelegere, mult mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și ne-voită, a unei „obiectua lizări“ a sacrului, care, în manifestările lui, poate fi decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferit de profan. Această înțelegere, mult mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și ne-voită, a unei „obiectua lizări“ a sacrului, care, în manifestările lui, poate fi decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de către Eliade nu este riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a sacrului, care, în manifestările lui, poate fi decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de către Eliade nu este riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui și la ceea ce este diferit de el, propun o perspectivă înnoitoare, care să ducă mai departe firul problemei. Mai precis, propun renunțarea la instanțierea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și experiențial, ci sacrul, prin manifestările lui, se delimitează de profan, fără ca aceste granițe, deși clar sugerate, să poată fi numite. Pe de o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
granițe, deși clar sugerate, să poată fi numite. Pe de o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării sacrului în profan reinstituie sacrul ca fiind inerent manifestărilor din registrul profan, desacralizat, și reduce dimensiunea profană la incapacitatea omului de a per cepe și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spațiu ori punct delimitat în geografia reală) sau ca rotire (de exemplu, în cazul dansurilor ritualice, de celebrare ori de meditație), fie circumscriind ori „încercuind“ totul. Oricât de curios și ciudat ar părea, acest ultim aspect se regăsește, „camuflat“ în profan (cum ar spune, probabil, Mircea Eliade), în dorința și năzuința „științifică“, de cunoaștere și abordare „sistematică“ - este vorba despre un cerc „făcut“ (nu primit prin îmbrățișarea a toate), dacă nu chiar (și adeseori) „contrafăcut“, care oferă doar aparența încercuirii totale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în alt mod și cu o altă logică decât cea care ne este familiară. Față de acel "cu totul altfel" pe care l-a explorat cu atenție fenomenologia religiei, de pildă Rudolf Otto, survine masiv un "altfel" cât se poate de profan, comun sau chiar de-a dreptul trivial. Nu știi deocamdată ce ascunde acest gen de alteritate comună, vulgară, care inundă uneori complet viața noastră cotidiană. Dar nu poți să nu-i observi forța aparte și unele consecințe grave pe care
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
validitate în ochii comunității și e chiar invocată în discursul de atestare. Leagă realitatea de viața spirituală, preia și întoarce către realitate o semnificație politică: "chipul" colectiv este completat de ea. Totodată, asigură granița necesară între viață și moarte, între profan și sacru, precum și între prezent și trecut. Ceara, ca material pentru peceți, are ea însăși o valoare testimonială, pentru că păstrează chipurile înaintașilor în imagines și garantează astfel faptul că ei au existat (în sensul vechiului týpōs, de urmă fizică); prezervă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
normelor Codului civil asupra raporturilor juridice care au subiecte de drept calificate, profesioniștii, dar și asupra așa numitor raporturi juridice mixte la care parte este un profesionist și un alt subiect de drept civil care nu are această calitate, un profan. Printre categoriile incluse expres de către legiuitor în sfera profesioniștilor se află și comercianții. Apreciind eforturile depuse de leguitor, Codul civil poate fi considerat doar un prim pas în punerea în practică a teoriei moniste. Ca urmare unele observații pot fi
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie" se întrevăd semnele morții, descompunerea formelor de manifestare a divinului: "odată vor putrezi și îngerii sub glie". În timp ce totul cade în profan, doar apele din adânc mai păstrează adevărul mitic. Acesta se trage în adânc, departe de cunoașterea umană. Sensul tragic se ivește din ceea ce era spirit și aparținea divinului, absolutului. Gorunul În elegia Gorunul, L. Blaga valorifică mitul mioritic, mit care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de exaltare a sacrului înrădăcinat în profan și chiar puseuri autoritariste, atunci când crede că românii nu se pot salva decât prin "muncă și liturghie", "ordine terestră și ordine divină", Benedict este complet transferat în transcendență după împlinirea unor acte justițiare (vezi scena analoagă din pușcărie avîndu-l ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nero megaloman, este silit, căpătând treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor ... Sacrul s-a camuflat în profan. Nu Domnul va fi răstignit de data asta, ci omul, "o răstignire prin anonimizare, nu te mai știe nimeni și în cele din urmă nici tu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual ... ". Cartea lui Dan Stanca, scrisă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nou asupra relației dintre desacralizare și secularizare. Deși istoria Europei sincronizează aceste fenomene, ele nu se acoperă, nici nu se justifică reciproc, întrucât orizontul secular al experienței omului modern (căci numai al lui poate fi) nu este neapărat intrinsec unul profan. Urmând cercetării morfologice și comparatiste a lui Mircea Eliade 3, putem socoti invenția lumii seculare ca pe un refuz tacit al categoriilor universale ale experienței religioase 4. Dacă experiența creștină a lumii este reglată între polul sacru și cel profan
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
profan. Urmând cercetării morfologice și comparatiste a lui Mircea Eliade 3, putem socoti invenția lumii seculare ca pe un refuz tacit al categoriilor universale ale experienței religioase 4. Dacă experiența creștină a lumii este reglată între polul sacru și cel profan, logica seculară exclude această ritmare teodramatică a spațio-temporalității. Deși pledează de jure pentru conservarea religiozității în spațiul privat, logica seculară a modernității exclude de facto religiosul prin recursul la câteva procedee subversive. Unul dintre acestea este impoziția linearității aritmice în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]