449 matches
-
îndreptă privirea spre una dintre gravurile în lemn și constată că ramurile salciei căpătaseră o față omenească, un cap rotund, ca al fiului ei George. Simți un val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rănită, cu furia lui împotriva lui George și împotriva sorții, care le includea oarecum și pe cele două fete. Se gândea cu mâhnâre la Ennistone, căminul copilăriei sale, locul lui sacru în care avusese atâta încredere și care, acum fusese profanat, pângărit, un loc în care niciodată nu va mai putea locui. Și acolo, la acel Papuc pe care i-l dăruise cu atâta copilăroasă bucurie lui Hattie, totul era suspect, mânjit, ireversibil distrus, în asemenea măsură, încât îi era silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din „diaspora”. Totuși, serviciul sinagogal ce presupunea citiri din cărțile sacre, rugăciuni și cântece, era substanțial diferit de cel sacrificial de la templu. În prima jumătate a secolului al II-lea î.C., sub domnia lui Antioh IV Epifanul, templul este profanat de sirieni, în timpul unei dure persecuții religioase din anul 167 î.C. (1Mac 1,54 ș.u.; Soggin 1984, pp. 442 ș.u.), dar va fi reconsacrat imediat după primele victorii ale macabeilor în 164 î.C. (1Mac 4,36
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un post). Există indicii ale celebrării sale înainte de perioada macabeilor, dar apoi, deși nu putem afirma mai multe, oficierea sa a fost mutată cu două luni înainte. b) În Cărțile Macabeilor, sărbătoarea este celebrată cu ocazia recuceririi și reconsacrării templului, profanat în anul 168 î.C. prin oferirea unor sacrificii în cinstea lui Jupiter din Olimp: 1Mac 1,20 ș.u.; 2Mac 5,11 ș.u.; cf. Dan 7,25; 11,31 (Soggin 1987, capp. 51-52). Statuia lui Jupiter, așezată în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de exemplu, situația din perioada revoltei Macabeilor (1Mac 2,29 ș.u.; 2Mac 6,10 ș.u.) în care se punea problema per-misiunii de a lupta în bătălie sâmbăta; în primă fază, răzvrătiții au preferat să fie masacrați decât să profaneze solemnitatea (lucru de care soldații lui Antioh IV au profitat); apoi au decis că, fiind vorba de un pericol iminent asupra vieții, apărarea era permisă. e) În orice caz, rezultă clar că în epoca preexilică se respecta sâmbăta, deși acest
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Pavaroti indigen de-al nostru. Merci. SIIIIIII ! (BAS PROFUNDĂ DOOOOOOOOO ! SIIIIIIII ! DOOO domnule Președinte, pot să încep ? Poftiți. Conform aliniatelor și paragrafelor corespunzătoare, inculpatul, numit cu un termen simplu și concentrat, scriitor, publicist și redactor umorist, nu numai că a profanat libertatea de mișcare a victimei dar a și sechestrat-o, pardon, molestat-o, pentru a induce ideea că sub actuala guvernare s-ar cam trage mâța de coadă. Proba irefutabilă e aici și, dacă cu evenimentele din’89 nu se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zile. Până atunci, marți, 6 martie, în "Adevărul", este reactivat Iosif Constantin Drăgan într-un interviu despre, ce altceva?, decât privatizarea. A doua zi, un alt articol, intitulat Vandalii la...statuie, relatează, cu poza în dreapta, faptul că "minți înfierbântate au profanat într-una din nopțile trecute statuia ecvestră a Iancului, înscriind (mîzgălind, de fapt) pe soclul ei, în ungurește, sloganuri auzite doar pe vremea lui... Horthy. Între el (aici limba română suferă, în mod sigur nu din cauza ungurilor) unul jos și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința, sunt inevitabil și expresia voinței divine asupra omului. Ținând cont de acest lucru, nu ne surprinde faptul că pentru Vechiul Testament omul este considerat aproape
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dar în interiorul camerei și pe dromos s-a descoperit un strat de tencuială (mortar) căzută și fragmente de cărămizi probabil din tavanul mormântului. Orientarea acestuia din urmă era E-V (dromosul la est, camera funerară la vest). Mormântul a fost profanat și distrus încă din antichitate. Pe podeaua camerei s-au descoperit două baze și trei fragmente de mici coloane de marmură. În interior, între alte obiecte (fragmente de amforă, pe unul fiind un început de inscripție greacă și semnul crucii
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
falsitatea și minciuna, nu-mi da nici sărăcie nici bogăție, dar fă-mă să am hrana necesară, pentru ca odată sătul eu să nu te reneg și să spun: „Cine este Domnul?”, sau redus la sărăcie, să nu fur sau să profanez numele Dumnezeului meu» (Prov 30,8-9). Pericolele bogăției Mai ales, profeții criticau pornirea necontrolată de a câștiga, și aminteau cu insistență, că orice avuție impunea și grija față de cei care suferă. De asemenea, Isus atrage atenția asupra pericolelor bogăției plină
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au fost unii factori locali care au luat măsuri abuzive, că n-a întâlnit niciun evreu din România în lagăr. Evreii din Polonia au trecut în România până în 17 septembrie 1939 și s-au salvat. Că n-ai voie să profanezi memoria cuiva. Un alt intervievat, Lazăr Schol, afirmă că au fost chiar unii legionari care au salvat evrei atunci, la rebeliunea legionară. Dacă vom spune adevărul despre Ion Antonescu, pe noi ne reabilităm. Și rabinul Alexandru Șafran a afirmat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Polonia trecând în România,au rămas în viață. Reafirmă și mai clar spunând: „ Nu există nici un motiv să spunem că în România ar fi fost Holocaust”. Antonescu și-a ispășit vina lui privind războiul antisovietic, dar nu avem voie să profanăm memoria unui om. Mai relatează un fapt semnificativ care disculpă România și poporul român de o crimă de care nu e vinovat. O familie de evrei din România alege o posibilitate de salvare: trei dintre ei pleacă în Franța și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dés... a lui Mallarmé și că revoluția sintactică a cubiștilor s-a născut din experimentele poetice ale autorului Herodiadei; ele au fost însă răstălmăcite: „...fenomenul s-a produs á rebours: cultul aproape religios pentru cuvînt al lui Mallarmé a fost profanat de barbari; căci aristocratizarea lexicului s-a transformat în trivializarea lui”. Sînt menționate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti și cel preexpresionist - „Revolution der Lyrik” (1899) - al lui Arno Holz, reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ajunge că ți-ai spurcat mâinile cu aurul și cu argintul catolicilor bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe, respectase prea puțin Însemnele puterii, dar nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pus pe spătarul unui scaun - repetând un obicei, un ritual de ordine și control. De ce s-a schimbat? Apoi vede. Două tălpi absurd de curate ies printre barele metalice ale patului. O pereche de papuci Încălțați o singură dată - care profanează un pat matrimonial vechi și frumos. Cu siguranță patul cu pricina. Probabil că fetița și mititelul au fost concepuți aici. În plăcere și bucurie. Buonocore era Întins pe spate În pat - o mână pe inimă, despre care Încă mai credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar și romane franțuzești din colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă. Se spălă ostentativ cu apă rece, încercă să înăbușe toate emanațiile răutăcioase ale visului. Să meargă în oraș, nu mai era vreme. Se dădu jos în curte, să se plimbe. Abia atunci își aduse aminte de Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar fi auzit trântitul unei uși. Felix fugise din odaie. Într-adevăr tânărul suferea. Avea impresia că profanase un sanctuar, că batjocorise imaginea Otiliei. I se păru că aude, pe când trecea prin apropierea ferestrei deschise: "Dar n-am știut că se supără!" Era așa de surescitat, încît nu știa bine ce să facă. Porni cu capul gol pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cari au aparținut altuia în înșelăciune care cu *** amărâtă de-o crudă realitate ar mai putea recăpăta acel miros al tinereței, acea candoare angelică a zilelor mele de copilă. Chiar acest corp, care se zice că e frumos, a fost profanat de îmbrățișările unui trădător și îmi este rușine ca privirea lui să se oprească asupra mea. 2257 *** Ea era o cugetare frumoasă! *** în înțelesul cuvîntului! Capul ei cel frumos părea [a] fi sculptat nu de un sculptor, ci de un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
concepției comuniste privind organizarea vieții evreiești În România. Într-un memoriu din 1957, rabinul xe "Rosen"Rosen avea să sublinieze absurdul situației În care o instituție de cult, comunitatea, era condusă de „persoane caresedeclară nereligioase, și care În mod public profanează religia...” 2. Rabinul, utilizându-și un real talent politic, se Întreba retoric asupra dualității de care aminteam mai sus: „...ori este comunitatea evreilor, și deci este evreiască, ori este comunitatea mozaică și este a credincioșilor”3. În fapt, xe "Rosen
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]