321 matches
-
De obicei, regimurile leniniste atribuie trecutului o funcție propagandistică și "educațională": articularea entuziasmului mobilizator și a creării prin îndoctrinare a "omului nou", ambele aflate sub spectrul inconturnabil al comunismului. Filosofând, Ceaușescu distingea între un naționalism "burghez" și "reacționar" și unul "progresist". Numai înspre acesta din urmă trebuia canalizată activitatea ideologică a partidului, și nu pentru el în sine, ci pentru "educarea" cetățenilor în spirit leninist. "Acest trecut glorios stă la baza dezvoltării viitoare a poporului nostru, în centrul politicii educative! Numai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a ofensivei monopolurilor împotriva nivelului de trai și drepturilor cetățenești ale celor ce muncesc. Piața comună este în mod justificat apreciată drept unul dintre cele mai nevralgice noduri ale contradicțiilor inter-imperialiste. Realitatea infirmă teoriile cu privire la caracterul pretins "ireversibil" și "progresist" al Pieței comune. Clasa muncitoare din țările capitaliste în frunte cu partidele comuniste, cheamă cele mai largi straturi ale poporului la lupta împotriva monopolurilor, împotriva "integrării", pentru interesele economice și drepturile democratice ale celor ce muncesc, pentru apărarea independenței și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
caută să-și canalizeze energia către metode prin care guvernul și mediul de afaceri pot să-i crească potențialul de angajare pe viață fiecărui lucrător. Potențialul de angajare pe viață necesită Înlocuirea țesutului gras cu mușchi. Contractul social pe care progresiștii ar trebui să Încerce să-l impună În relațiile dintre guvern și salariați, dintre companii și salariați, este un contract care să afirme: „Nu vă putem garanta angajarea pe viață. Dar vă putem garanta că ne vom strădui să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
politici. De fiecare dată când, În calitate de cumpărător, iei o decizie, susții de fapt un Întreg ansamblu de valori. Decizia ta este un vot la adresa barierelor și fricțiunilor pe care dorești să le păstrezi sau să le elimini. Este nevoie ca progresiștii să facă aceste informații mai accesibile consumatorilor, astfel Încât din ce În ce mulți dintre ei să-și poată exprima votul și să susțină tipul corect de comportament al corporațiilor globale. EDUCAȚIA ÎN FAMILIE Nici o discuție despre conceptul de aplatizare miloasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
al XX-lea. Naționalismul este adeseori prost înțeles pentru că există două feluri de naționalism: primul este naționalismul retrograd, de tipul celui din Atena antică sau din timpul Evului Mediu, cînd apartenența depindea de rasă sau de ereditate. Celălalt naționalism, cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
titlului și implicit a mesajului estetic - „...Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir” Ch. Baudelaire - reprezintă un caz unic al creației debussyiste în care compozitorul își face cunoscută sursa viziunii sale conceptuale). Deopotrivă adept al idealului progresist susținut de Baudelaire, potrivit căruia contopirea artelor ar fi rezultatul inevitabil al relațiilor vitale dintre toate lucrurile existente, Debussy va tinde către un obiectiv artistic suprem, cel al reflectării „inexprimabilului”. Această atitudine îl va înscrie sub egida curentului cultural simbolist
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
liberalii, și cu toate acestea resimțind nevoia unui spațiu public în interiorul căruia să se poată exprima articulat, reprezentanții conservatorismului românesc acordau întreaga lor atenție înființării unor ziare. Ziare precum Conservatorul, aparținând lui I.H. Rădulescu și N. Russo (1856-1857), și Conservatorul Progresist bucureștean (1859-1861) ilustrau, prin denumirea lor, preocuparea editorilor de a realiza o fixare și o definire cât mai precise în vocabularul politic autohton a termenului de conservator 46. Ceea ce sperau cei mai mulți dintre susținătorii "dreptei" era faptul că încercarea lor de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
politici cu vederi de stânga cu scopul de a face din liberalii munteni o formațiune politică coerentă și care să realizeze un proiect de program de esență liberal ce era asumat în cele din urmă de un partid numit "al progresiștilor"122. Dătător de speranțe în privința șanselor de reușită ale ideilor liberale era și faptul că politicieni moderați precum Vasile Boerescu, Gh. Costafrou și Christian Tell dăduseră mâna cu radicalii, alcătuind chiar un comitet central din care făceau parte printre alții
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
1995 Grup Școlar Industrial pentru Construcții de Mașini · 1996-prezent Grup Școlar Industrial"Ion Bănescu" Pe lângă Grupul Școlar Industrial"Ion Bănescu" funcționează cu rezultate foarte bune, din anul 1979, Clubul Sportiv Școlar. DE CE ION BĂNESCU ? Ion Bănescu Primar al Constanței, un progresist dobrogean, intelectual de aleasă ținută, s-a născut în 1851 la Roman, și-a făcut studiile liceale la Academia Mihăileană din Iași. Distingându se, a fost trimis la Berlin pentru continuarea studiilor, revenind în țară a intrat în magistratură ca
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
Școlar Industrial pentru Construcții de Mașini · 1996-prezent Grup Școlar Industrial”Ion Bănescu” Pe lângă Grupul Școlar Industrial”Ion Bănescu” funcționează cu rezultate foarte bune, din anul 1979, Clubul Sportiv Școlar. 12 13 DE CE ION BĂNESCU ? Ion Bănescu Primar al Constanței, un progresist dobrogean, intelectual de aleasă ținută, s-a născut în 1851 la Roman, și-a făcut studiile liceale la Academia Mihăileană din Iași. Distingându se, a fost trimis la Berlin pentru continuarea studiilor, revenind în țară a intrat în magistratură ca
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
maghiar în România - este generalizatoare și aruncă o excomunicare totală asupra spiritualității din care fac parte, spiritualitatea maghiară din România socialistă, care și-a dovedit în decursul deceniilor caracterul ei umanist de înfrățire sinceră cu poporul român și spiritualitatea lui progresist revoluționară". Textul integral al scrisorii în Ibidem, ff. 50-51. 63 George Macovescu, op. cit., pp. 230 și urm. 64 "Stenograma întâlnirii de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu cu activul de bază din domeniul literaturii, 13 octombrie 1980", în ANIC, Fond CC
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ei fondatori: George Bacovia și Grigore Tabacaru.” 1) Dar nu s-a făcut asta. Cazul e tipic pentru inerțiile și paradoxurile epocii, una deopotrivă rigidă și imprevizibilă, cînd „reconsiderările”2) se făceau rareori integral, sub toate laturile. Recunoscut ca intelectual progresist, animator cultural, pedagog și psiholog eminent, cu idei și acțiuni de pionier, Tabacaru n-a putut totuși primi dreptul (o reparație morală) de a sta pe frontispiciul revistei alături de poet decît la centenar. Iar cînd l-a reprimit, i-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
locali sau a unor șefi de partide naționale, care preiau revendicările locului (Carty et al., 2008; Laycock, 1990). În ciuda faptului că, între 1984 și 1993, au reușit să ocupe majoritatea fotoliilor parlamentare destinate provinciilor din Vest, guvernul federal, condus de Progresiștii Conservatori, nu a acordat aceeași atenție intereselor economice ale Vestului, așa cum o făcuse cu cele ale provinciilor Ontario și Québec. De asemenea, această guvernare a mai eșuat și în a satisface dorințele conservatorilor de dreapta, care cereau reducerea taxelor, a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și alte opinii contrare, Partidul Reformei a fost singurul în măsură să susțină că, în această chestiune, s-a situat de partea poporului. Alegerile din 1993 au zguduit din temelii coaliția pe care, timp de 10 ani, se sprijinise succesul Progresiștilor Conservatori. Partidul Reformei a obținut 52 de fotolii de parlamentar, fiind a doua formațiune clasată după numărul de voturi naționale obținute, adică 17%. Astfel, Partidul Reformei a surclasat Progressive Conservative Party din poziția de partid dominant în Canada de Vest
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
suport mai larg. Populismul regionalist al Reformiștilor a fost cel care a contribuit decisiv la intrarea spectaculoasă a partidului pe scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție". Scorul Reformiștilor de 19,4 % a fost
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-a pretins, ci în multe cazuri acestea din "roșii" (apropiate partidului SPÖ) deveneau pur și simplu "albastre" (apropiate partidului FPÖ) sau - mai frecvent - "negre" (apropiate partidului ÖVP) (Luther, 2010: 87). În schimb, acest fapt i-a înstrăinat pe votanții "progresiști" ai FPÖ. Toate acestea au condus la dizolvarea primei coaliții "negre și albastre". În 2002, membrii FPÖ din guvern, din pricina costurilor provocate de inundațiile din timpul verii, au căzut de acord să amâne cu un an reducerea impozitelor pentru persoanele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acel eveniment. Reportajul devine jurnalism literar când John Dos Passos scrie Anacostia Flats" (310). Dos Passos este amintit în acest caz deoarece se naște astfel, încă o dată, legătura dintre politica temporală și epistemiologică a unei forme adoptate adeseori de grupul progresiștilor. Ca membru al Academiei de Jurnalism, Ford se remarcă cel mai mult prin atacul împotriva ordinului dat de Lippmann, conform căruia jurnaliștii ar trebui să încerce să renunțe la subiectivitate în realizarea reportajelor, pentru a crea un "crez" al obiectivității
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-o mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
protocronismului românesc, este un excelent raport asupra stării protocronismului de la începuturile sale și până după 1989. Mai mult, datele sunt extrem de utile pentru mai buna înțelegere a luptelor intelectuale și ideologice din ziua de azi - până la urmă, războiul autohtoniștilor împotriva progresiștilor (să le zicem așa) de diverse culori se repetă cu o comică exactitate de la Junimea încoace. Pericolul unui studiu precum cel al Alexandrei Tomiță stă, de obicei, sau în prea multe generalizări completate de „înfierare“ viscerală, lipsită de exemplu concret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
rămân limitate. De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, opțiunea statului pentru Mișcarea construcțiilor așa-zis "moderne" pare să rezulte din convergența între proiectul său de industrializare a sectorului construcțiilor și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a voinței sufragiului universal. Biserica lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dezbatere ca atare. Din nou condamnat în 1899, Dreyfus este grațiat de către președintele Loubet. El a trebuit să aștepte șapte ani pentru a fi reabilitat (1906). Afacerea a avut importante consecințe politice. Ea a antrenat trecerea la dreapta a majorității "progresiștilor", în spatele lui Méline; punînd capăt guvernării centrelor, ea restabilește opoziția între două blocuri. Separarea Bisericilor de Stat. Waldeck-Rousseau, lider al fracțiunii progresiștilor care nu au vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a fi reabilitat (1906). Afacerea a avut importante consecințe politice. Ea a antrenat trecerea la dreapta a majorității "progresiștilor", în spatele lui Méline; punînd capăt guvernării centrelor, ea restabilește opoziția între două blocuri. Separarea Bisericilor de Stat. Waldeck-Rousseau, lider al fracțiunii progresiștilor care nu au vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce o politică de "apărare republicană" împotriva naționalismului și a clericalismului. Li se atribuia congregațiilor și mai ales acelora din învățămînt, principal obiect
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
locul pe care-l ocupă în istoria literaturii. Coexistă în scrierile sale memorialistice (Piatra-Teiului, Iașii și locuitorii săi în 1840, Soveja, dar mai cu seamă în Amintirile publicate în România literară, în 1855ă, prețuitorul afectuos al tradițiilor trecutului și militantul progresist, aparținând generației pașoptiste. Alecu Russo a fost unul dintre pionierii criticii literare române; deși ne-a lăsat puține scrieri în acest domeniu. Cea mai importantă, sintetizând opiniile sale literare, e Critica criticii (1846). Scrierile teoretice ale lui Alecu Russo sintetizează
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]