1,136 matches
-
și mai mic, dar păstrând totuși ceva din aerul întregii clădiri în stil neoclasic a Universității "C.I. Parhon"; în peretele din fundul sălii era o nișă destul de adâncă, cu o boltă perfect hemisferică, unde, la nevoie, putea fi așezat un proiector pentru imagini; nimeni nu dădea nicio atenție acelei nișe. Și în sfârșit, la etajul trei era amfiteatrul "Atomic", aproape improvizat ca aspect, foarte mic în comparație cu celelalte trei, trăgându-și numele de la lecțiile de fizică atomică pe care le ținea, la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ordonez odată minutele în logica lor cea mai simplă; Dar oare pe ce scară de timp și de spațiu se poate afla, fără eroare, momentul oportun? Să mă grăbesc mai mult? să țin gândul în palmă developându-l cu un proiector montat pe dinăuntru, construind clipele înainte să le deschid ușa? Peste vremuri plutind, o fi oare mai lesne totdeauna deasupra fiind? Poate că Timpul, vrând să cuprindă Spațiul, se dilată mereu, contractându-se, iar Spațiul se contractă mărindu-se, încât
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
de kilometri în lungul și latul frontului s-au tras în aer mii și milioane de cartușe și proiectile trasoare de toate calibrele și culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
un gest de salut mascat. Pericol, spunea salutul acela fulgerător. Sunt oameni peste tot. Dezbaterea începu. Primarul se adresă consiliului și stabili procedurile. O purtătoare de cuvânt din partea grupului întreprinzătorilor urcă pe podium, făcu întuneric în sală și aprinse un proiector LCD. Pe ecranul din spatele meselor consiliului apăru un slide de titlu, omniprezentul template Nature. Cu font Mistral, titlul spunea: Noi călători pe bătrânul nostru râu. Karin se răsuci spre Daniel, nevenindu-i să creadă. Dar el și Adăpostul se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință, nu povești. Weber nu mai putea distinge între ele. Testă microfonul și focaliză proiectorul. Își ridică ochii spre amfiteatrul plin cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în posibilitatea de a-l fotografia. În câteva clipe, după ce acțiunea energiei artificiale se va resimți în circuitele nervoase cele mai îndepărtate, voi lua mai multe negative, pe baza cărora vom avea clișeele necesare. Mărindu-le pe sectoare cu ajutorul unui proiector, fotografiile vor arăta în ce zone ale creierului îi este localizată memoria. Având în vedere că știința cunoaște de multă vreme natura amintirilor înmagazinată în fiecare grup de celule, vom putea deci alege locul în care ne vom concentra presiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în posibilitatea de a-l fotografia. În câteva clipe, după ce acțiunea energiei artificiale se va resimți în circuitele nervoase cele mai îndepărtate, voi lua mai multe negative, pe baza cărora vom avea clișeele necesare. Mărindu-le pe sectoare cu ajutorul unui proiector, fotografiile vor arăta în ce zone ale creierului îi este localizată memoria. Având în vedere că știința cunoaște de multă vreme natura amintirilor înmagazinată în fiecare grup de celule, vom putea deci alege locul în care ne vom concentra presiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Coridorul fu învăluit brusc de întuneric - de fapt nu numai coridorul, ci întreaga navă, după cum prea bine știa Grosvenor. Acesta își aprinse miniproiectorul atașat de costumul lui spațial. Ceilalți făcură la fel. Fețele lor păreau livide și încordate în lumina proiectoarelor. - Foc! Ordinul lui Morton răsuna cu putere în videocomunicator. Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
comandă și să activeze scutul energetic al navei. Oricare ar fi fost sursa atacului - fie o altă navă, fie vreo planetă - acestea ar fi neutralizat efectiv undele trimise de inamic. Grosvenor se strădui din răsputeri să pună în funcțiune câteva proiectoare mobile, capabile să intercepteze imaginile, în drumul lui spre postul de control. Tocmai fixa ultimul contact când simți o ușoară amețeală, care se risipi însă numaidecât. Era senzația pe care o încerca de obicei după o schimbare bruscă a direcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
după o schimbare bruscă a direcției navei. "Nu cumva direcția navei fusese schimbată?" se întrebă și-și făgădui să verifice... mai târziu. - Vreau să fac o experiență, îi spuse el lui Korita. Te rog să rămâi aici. Grosvenor își transportă proiectoarele într-un coridor din apropiere și le așeză pe platforma din spatele unui transportor cu tracțiune electrică. Se urcă apoi la volanul acestuia și porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu a înțeles că-i vorba de-o luptă "care pe care". Mai devreme sau mai târziu, însă, tot va înțelege. Între timp noi îl vom prinde la etajul opt, între două câmpuri de forță și-l vom supune tirului proiectoarelor noastre. Domnul Grosvenor își va da, cred, seama că planul acesta este mult mai puțin riscant decât al lui și, ca atare, i-am acordat prioritate. Grosvenor înghiți în sec, înainte de a replica, pe un ton sarcastic: - Dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cazul să studiem și planul domnului Grosvenor, propuse Smith. Căpitanul Leeth se întoarse cu fața spre Morton, care șovăi o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma să fie manevrat de un grup de militari, în timp ce noi, ceilalți, am lua poziție prin apropiere, ca să-l atragem pe monstru. Militarii ar primi ordin să tragă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]