267 matches
-
A. Richards, coord. The Meaning of Meaning, pp. 296-336. New York: Oxford University Press. Mandler, Jean M., Nancy S. Johnson. 1977. Remembrance of Things Parsed: Story Structure and Recall. "Cognitive Psychology" 9:11-151. Margolin, Uri. 1983. Characterization in Narrative: Some Theoretical Prolegomena. "Neophilologus" 67:1-14. Martin, Wallace. 1986. Recent Theories of Narrative. Ithaca: Cornell University Press. Martínez-Bonati, Felix. 1981. Fictive Discourse and the Structure of Literature: A Phenomenological Approach. Trad. Philip W. Silver. Ithaca: Cornell University Press. Matejka, Ladislav, Krystyna Pomorska, coord
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
odată cu apariția omului; d) cea a îndreptării acestuia către forma sa desăvârșită: personalitatea energetică. Bibliografie A. Bibliografie Imm. Kant și C. Rădulescu-Motru KANT, Imm., Critica rațiunii pure, traducere de N. Bagdasar și Elena Moisuc, Editura I.R.I., București, 1994. KANT, Imm., Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. KANT, Imm., Întemeierea metafizicii moravurilor, în vol. Critica rațiunii practice, traducere de N. Bagdasar, Editura Științifică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Institutului de Teorie Socială, București, 2000. DJUVARA, Mircea, C. Rădulescu-Motru, Cu prilejul ultimei lucrări "Timp și destin", în "Revista de filosofie", 3-4/1940. EMINESCU, Mihai, Lecturi kantiene, trad. din Critica rațiunii pure, Editura Univers, București, 1975. FLONTA, Mircea, Studiu introductiv "Prolegomenele" și "Critica rațiunii pure", la Imm. Kant, Prolegomene..., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. FLONTA, Mircea, Filosofie critică și construcție metafizică, în "Revista de filosofie", 5/1993. FLORIAN, Mircea, Kant și criticismul până la Fichte, Societatea română de filosofie, București, 1937
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fi tradusă în program politic) și alții. Istoria receptării gândirii franceze - în genere, istoria receptării gândirii europene - în Statele Unite nu s-a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu transplantată peste noapte în Lumea Nouă; cazul cel mai frapant este imigrația savanților evrei prigoniți de naziști, un contingent fără de care științele sociale și umanitățile ar arăta mult mai modest în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îndreptățesc să o recomandăm, cu căldură, atât specialiștilor, cât și unei mai largi sfere de cititori interesați de cultura română. Lucia Cireș CAPITOLUL I METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI I.1. ARHITECTURA IMAGINII I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE Etimologic, termenii de "imagine", "imaginar", "imaginație" conțin particula "im" din limba latină ( imago, -inis, imaginare, imitari, imitatio, aemulus, aemulare), reprezentând ideea de "a imita". În unele limbi europene, s-a păstrat semnificația structurii lingvistice "im": fr. image, imagerie, imaginere, imitere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Romuls, Coloana cerului, Editura Academiei RSR, București, 1972. VULCĂNESCU, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985. Cuprins PREFAȚĂ 7 CAPITOLUL I METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI 11 I.1. ARHITECTURA IMAGINII 11 I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE 11 I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE 18 I.2. SPAȚIUL IMAGINAR 33 I.2.1. DE LA ARHETIP LA IMAGINE MITICĂ 39 I.2.2. SEMNIFICAȚIE ȘI PROCESUALITATE 48 CAPITOLUL II EPISTEMA LINGVISTICĂ A SPAȚIULUI IMAGINAR 111 II.1
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cererea, procesul-verbal, CV-ul, scrisoarea de intenție, scrisoarea de recomandare, după cum stilul publicistic are următoarele specii: știrea, interviul, ancheta, reportajul, editorialul etc. Este și normal ca stilul științific să fi impus și el câteva specii proprii: nota, articolul, eseul, studiul, prolegomena, tratatul, compendiul etc. Să vedem În continuare cum delimităm aceste specii ale stilului științific, folosind definițiile propuse În DEX. Așa cum se știe, ori de câte ori operăm cu o clasificare, trebuie să ne stabilim criteriile specifice. După opinia Danielei Rovența-Frumușani, În cazul discursului
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
81-84; d) ca studii introductive la diverse volume: Ilie Rad, „O introducere În sistemul mass-media”, studiu introductiv la volumul lui Pierre Sorlin, Mass-media, traducere de Rodica Roxana Anghel și Mihai-Eugen Avădanei, prefață de Ilie Rad, Institutul European, Iași, 2002. 6. Prolegomena Este „partea introductivă care precedă expunerea propriu-zisă Într-o operă științifică; ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific” (DEX). Termenul este unul livresc, fiind aproape ieșit din uz. În acest sens, amintim câteva titluri: Immanuel Kant, Prolegomene la orice
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
2002. 6. Prolegomena Este „partea introductivă care precedă expunerea propriu-zisă Într-o operă științifică; ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific” (DEX). Termenul este unul livresc, fiind aproape ieșit din uz. În acest sens, amintim câteva titluri: Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea Înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, studiu introductiv și note de Mircea Flonta, ediția a II-a, revăzută și Îmbunătățită, Editura All, București, 1996; Prolégomenes à la philosophie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Payot, Paris, 1927. Freud, S., La psychopathologie de la vie quotidienne, Payot, Paris, 1926. Fromm, E., The sane society, Holt, Rinehard and Wilston, New York, 1976. Gebsattel, V.E., Imago hominis. Beiträge zu einer personalen Anthropologie, O. Müller Verlag, Salzburg, 1968. Gebsattel, V.E., Prolegomena einer medizinischen Anthropologie, Springer, Berlin, 1954. Genil-Perrin, G., Histoire des origines et de l’évolution de l’idée de dégnerescence en médecine mentale, Paris, 1913. Genil-Perrin, G., Les paranoïques, Maloine, Paris, 1926. Georgin B., „Remarques sur le discours nosologique en
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
logico-epistemologică a limbajului, în Ath. Joja, Studii de logică, III, București, 1971, p. 267-284 Joja, Ath., Limbaj natural și limbaj științific, în "Probleme de logică", III (1971), p. 9-26 Kant, Immanuel, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969 Kant, Immanuel, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Klinkenberg, Jean-Marie, Inițiere în semiotica generală, Institutul European, Iași, 2004 Lamiquiz, Vidal, Lingüística española, Publicaciónes de la Universidad de Sevilla, Sevilla, 1975 Landar, Herbert
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 111. 138 Ernst Cassirer, op. cit. , p. 57. 139 Ibidem, p. 58. 140 Ibidem. 141 Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filozofia culturii umane,Humanitas, București, 1994, p. 154-161. 142 A se vedea în acest sens Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. 143 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 14 ș. u. 144 Vezi George Edward Moore, Philosophical Studies, London, 1922. 145 David Pears, Wittgenstein
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manieră asemănătoare, adică printr-o obiectivitate ce decurge din coeziunea structurală, dar ea vizează obiectivismul de tip științific în construirea discursului. Nu întîmplător Im. Kant și-a pus problema posibilității întemeierii metafizicii și matematicii prin rațiunea pură (v. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987). 337 Tudor Vianu, op. cit., p.138 ș.u. "Trăirea" (Erlebnis, cu termenul propus de Wilhelm Dilthey) este desigur apanajul artei, expresia artistică, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
East Asia, În Powell, W.W., DiMaggio, P.J. (eds.), The New Institutionalism in Organizational Analysis, Chicago: University of Chicago Press, 1991. Ostrom, E., Governing the Commons. The evolution of institutions for collective action, Cambridge: Cambridge University Press, 1990. Parsons, T., Prolegomena to a Theory of Social Institutions, American Sociological Review, Vol. 55 (3) , 1990: 319-333. Peters, G., Institutional Theory in Political Science. The ‘New Institutionalism’, London, Pinter, 1999. Pfeffer, J., Salancik, G., The External Control of Organizations, New York, Harper & Row, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu numai posibilă, ci și plauzibilă, dat fiind faptul că ea face tranziție de la specific la comun, de la parte la întreg. Coerența ansamblului și generanța lui în raport cu viitoarele dezvoltări sînt, însă, absolut necesare pentru acela care consideră că realizarea unei "prolegomene" merită pierderea unui prețios timp personal. Avînd în vedere că "cine se scuză se acuză" nu rămîne decît ca cititorul care are răbdarea să urmărească textul de față să evalueze în finalul lecturii în ce măsură i-a fost sau nu înșelată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
introducere la o schiță de tipologie metafizică a poporului român), la realizarea volumului colectiv Rânduiala. Perspective românești, publicat de Editura Ioan Cușa la Paris, în 1973. Acest studiu deschide probabil cea mai importantă contribuție eseistică românească a lui A., căci „prolegomenelor” din Perspective românești le-au urmat în timp Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând capitole ale unui posibil Letopiseț metafizic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
le-au urmat în timp Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând capitole ale unui posibil Letopiseț metafizic al Țării Românești. „Prolegomenele” sunt concepute ca un „discurs filosofic” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. Procesul fenomenologic este urmărit și descifrat pe un parcurs spiritual ce evoluează „de la etnic la cultural”, iar mai apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
sa, recitând legenda întemeierii țării sau a descălecării în istorie a neamului”, demersul ajunge la „modelul etic românesc de a fi în lume”. Odată cu problema intrării în universal a conștiinței românești, A. lărgește considerabil unghiul de cuprindere analitică. Capitolele dezvoltă „prolegomenele”, discută specializat receptarea „perspectivelor” metafizice la Eminescu, Blaga sau Arghezi, cu atât mai mult cu cât „valoarea practică” a demonstrației aspiră să fie aceea „de a relua ceea ce a fost uitat, de a reînnoi ceea ce pare învechit și de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
semiotice Prefață de Aurel CODOBAN INSTITUTUL EUROPEAN 2013 Cuvinte-cheie: Eminescu, publicistică, limbaj politic, analiză semiotică Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de măsura noastră. Și măsura noastră este Eminescu. (C. Noica) Cuprins Prefață (Aurel CODOBAN) / 9 Prolegomene / 11 Capitolul 1. Limbajul politic spațiu al construcției identității și legitimării / 15 1.1. Comunicarea politică dimensiuni și particularități / 15 1.2. Cadrul conceptual al analizei limbajului politic / 19 1.3. Limbajul politic macrosemn al relațiilor de putere / 34 1
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
292. 525 Mihai Eminescu, Opere X, p. 268. 526 Mihai Eminescu, Opere XIII, p. 214. 527 Mihai Eminescu, Opere X, p. 441. 528 D. Irimia, "Azi despre Eminescu", în Cronica, nr. 2, 1990, p. 5. -----------------------------------------------------------------------2 1 4 3 10 Prolegomene 9 9 AUREL CODOBAN Prefață LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Prolegomene 62 91 17 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Limbajul politic spațiu al construcției identității și legitimării LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic 92 67 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica eminesciană
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Favre, Principes du droit des gens, Editions Universitaires Fribourg, Suisse, 1974, p. 175 (drepturiIe omului sunt dobîndite "în virtutea dreptului natural"); L. Levin, Human Rights and the International Community, Twenty Questions, In "The UNESCO Courier", octombrie 1978, p. 7; J. Mathieu, Prolegomena to a Study of HR from the Standpoint of the International Community, în vol. Philosophical Foundations of HR, Paris, UNESCO, 1986, p. 43. 5 În literatura română au fost publicate numeroase lucrări în acest domeniu. Semnalăm câteva dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în mijlocul R]zboiului de 30 de ani), Grotius analizeaz] în detaliu sursele comune de disput] care conduc la conflictul între națiuni. Dorința să a fost de a oferi un cadru moral care ar putea servi la asigurarea p]cii. În Prolegomene, în capitolul introductiv, autorul ofer] o explicație sumar] a principiilor generale care ar trebui s] guverneze un asemenea demers. Aceste principii reprezint] baza dreptului natural modern. Dat fiind faptul c] în relațiile internaționale scepticismul moral - adic] respingerea oric]ror norme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hay, Colin (2002), Political Analysis, Houndmills, Palgrave. Häeberlin, H. K. (1980), "The theoretical foundations of Wundt's folk psychology", în R. W. Reiber (ed.), Wilhelm Wundt and the making of scientific psychology, New York, NY, Plenum, pp. 229-249. Herseni, Traian (1965), Prolegomene la teoria sociologică, București, Editura Științifică. Hofstede, Geert (2001), Culture's consequences, Londra, Sage. Horrowitz, Donald L. (1975), "Ethnic identity", în Glazer, Nathan and Moynihan, Daniel P., Ethnicity. Theory and Experience, Cambridge, Harvard University Press, pp. 111-140. Iliescu, Ion (1997
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]