1,482 matches
-
ai epocii științifice, și numai ei pot face teatrul să se miște, dacă se va mișca vreodată.” 1 (Brecht 1988, 186)</p> Tot Brecht descrie amplu efectul spectacolelor lui Pișcător și al celor la care colaborase și el asupra publicului proletar. Montarea piesei lui Maxim Gorki, Mama</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, a fost văzută de pește 15.000 de femei muncitoare din Berlin, un număr impresionant față de
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
spân lang="ro-RO">, a fost văzută de pește 15.000 de femei muncitoare din Berlin, un număr impresionant față de audiență spectacolelor de astăzi. Brecht pune în antiteza reacția acestor femei cu cea a publicului din clasa de mijloc. Astfel, publicul proletar se concentrează mult mai mult pe subiect, pe narațiune și pe conținutul politic în care se recunoaște că afectat direct, în timp ce publicul burghez va căuta reprezentările obișnuite ale variilor intrigi amoroase și se va arăta nemulțumit de salturile narative și
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
un joc, cu o masinarie de dragul mașinăriei, care nu mai avea, sau nu îndeplinea încă, un scop. Argumentele muncitorilor nu erau niciodată literare sau strict teatrale.” (Brecht 1988, 110) Inspirate de mișcarea muncitoreasca sovietică și de teatrul politic german, teatre proletare, cu texte scrise și jucate de muncitori, s-au răspândit și în alte țări europene, unde legea a permis-o, neatinse de fascism sau de forme dure de cenzură anti-comunistă (cum era cazul României interbelice), precum și în Asia și America de Nord
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
amator-proletar a fost înnăbușită violent odată cu instalarea regimului nazist. O situatie radical diferită a avut loc în Uniunea Sovietică. Angajată după revoluția de la 1917 într-un amplu proces de schimbare socială accelerată, noua conducere politică supra-valoriza, la nivel discursiv, muncitorul, „proletarul”, văzut că motor revoluționar și drept clasa privilegiată, a cărei avangardă și reprezentant era partidul comunist. În acest context, s-a dezvoltat Proletcultismul</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
relevanță universal, ci doar pentru un canon de judecare a istoriei artei, canon care aproape întotdeauna reprezintă perspectiva claselor dominante, si nu de puține ori valorile din spațiul occidental. Pe de altă parte, istoria confirmă că numeroase exemple de „artă proletara”, de la constructivismul sovietic la piesele lui Brecht, și până la experimentele lui Augusto Boal, au devenit parte chiar din acest „canon universal”. Ca atare, ideologia „corectă etic și politic” și canonul estetic universalist nu se exclud reciproc. Astfel de prejudecăți sunt
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
și lasă multe semne de întrebare și probleme neacoperite - inclusiv problemă dizidentei în interiorul acestor manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012) Artificial Hells.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
teoretic și metodologic al lui Boal drept unul euro-atlantic, care „a luat ființă în Lumea Întâi” (George 1995, 50). O astfel de interpretare este rudimentara și nesusținuta istoric, operă lui Boal fiind un sincretism între pedagogia lui Freire, tehnicile teatrului proletar german și sovietic, trecute prin filtru nord-american, și diverse experiențe locale sud-americane. Cu toate acestea, critică lui George este corectă în ceea ce privește transformarea </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
MacDonald, care se opunea de fapt războiului pe considerente de pacifism, dar nu făcea nimic pentru a-i rezista. O idee de bază a Cominternului a fost aceea a creării de partide comuniste în toată lumea, partide care să sprijine revoluția proletară mondială. O altă idee importantă era aceea a centralismului democratic, care se reducea, în mare, la principiul conform căruia toate deciziile trebuie să fie luate democratic și toate vocile trebuie să se facă auzite, dar membrii de partid nu trebuiau
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
ei au fost Valerian Obolenski, A. Selivanovski, Serghei Bobrov și chiar G. Lelevici, care publicase un panegiric al ei în 1922. Toți au demascat-o ca pe o poetă de salon, „cu o ideologie străină de noile elemente ale literaturii proletare”. În 1925 a fost aprobată și publicată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice "Despre politica partidului în domeniul literaturii artistice", care o demasca pe Anna Ahmatova, dând o aprobare oficială articolelor critice apărute în presă. Amintindu
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
cinematografia este cea mai importantă”" în educarea maselor. Și astfel prin propaganda cu filmul s-a reușit crearea Țării sovietelor în care s-au asasinat milioane de oameni care nu au fost de acord cu "„viața nouă”" oferită de "„dictatura proletară”". În Germania, führerul Adolf Hitler reușește, cu ajutorul și a propagandei prin film, să ațâțe un popor să pornească un război care a avut un sfârșit tragic atât pentru el cât și pentru restul lumii: milioane de soldați morți pe front
Filmologie () [Corola-website/Science/312956_a_314285]
-
cu democrații din clasa de mijloc și cu social-democrații moderați. Astfel, la data de 21 martie 1919 în Ungaria a fost proclamată Republica Sfaturilor, noul regim reprezentând ultima șansă în cea ce privește salvarea integrității teritoriale a statului maghiar. Regimul proletar a decretat mobilizarea generală a bărbaților între 16-48 de ani, a căutat să colaboreze militar cu Rusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă și s-a considerat în stare de război cu Cehoslovacia și România. Consiliul Suprem de la Paris
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
(n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos, județul Iași - d. 17 octombrie 1904, București) a fost un poet, precursor al proletcultismului, care în 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. este considerat a fi primul poet proletar din literatura română, care pe lîngă poezie a avut și o îndelungată activitate revoluționară socialistă. S-a născut într-o familie de țărani săraci, ceea ce nu i-a permis să absolve școala primară. După ce a absolvit clasa a II-a
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
marxismului așa cum a fost formulată de Lev Troțki. Termenul este uneori folosit în mod inexact ca să denumească diferite curente politice care se pretind în tradiția marxistă și care se opun atât stalinismului cât și capitalismului. Troțki a apărat ideea revoluției proletare, așa cum a definit-o în teoria sa despre revoluția permanentă și a adus argumente că în țările în care revoluția burghezo-democratică nu a triumfat deja, (cu alte cuvinte, în țările în care nu s-a introdus democrația capitalistă, așa cum era
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
aur, Garin subminează paritatea aurului, cumpără fabricile americane și devine un dictator al SUA sub numele de Pierre Garry. Dar, în curând, dictatura lui se prăbușește în urma capturării hiperboloidului și a unei revolte generale a muncitorilor, organizată ca o revoluție proletară de către fostul milițian sovietic Vasili Șelga.
Hiperboloidul inginerului Garin () [Corola-website/Science/323552_a_324881]
-
septembrie 1924. Cu acest proiect a câștigat un premiu și i-a asigurat un post la Academia de Inginerie a Forțelor Aeriene Jukovski. Cu toate că a încercat de mai multe ori să fie admis la Academie, a fost refuzat, neavând „origine proletară”. În anul 1927 Yakovlev a proiectat avionul ultraușor AIR-1, care a fost primul avion din cele zece proiectate între anii 1927-1933. În 1927, Yakovlev a fost în sfârșit admis la Academie absolvind în 1931, când a fost repartizat la Uzina
Aleksandr Sergheevici Yakovlev () [Corola-website/Science/329050_a_330379]
-
vânzând armament în timpul Războiului balcanic și a publicat articole de economie politică. În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democrații germani (aripa "Lensch-Cunow-Haenisch"). A înființat publicația social-democrată "Die Glocke" ("Clopotul"), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu serviciul de informații al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a lui Lenin și a unui grup de acoliți din Elveția în Rusia cu scopul răsturnării guvernării țariste. Prin izbucnirea "Revoluției din Octombrie
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
între lumea franceză și cea germanică? Ce rost are atunci participarea tuturora. Pentru un echilibru european? Dar atunci de ce diferite țări ajută realizarea supremației strivitoare a uneia singure? între ordine și anarhie? Să nu glumim. între țările bogate și cele proletare? între o lume nouă, ea însăși principial dezbinată ce urmează a se răfui cu ea însăși, - după ce va înfrînge vechea lume capitalistă-democrato-burgheză, după cum începe a circula cea mai recentă formulă? Cineva îmi spune că imaginea următoare simbolizează pentru el lupta
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
Intersecția între guvern și sovietul din Petrograd era asumată de către vicepreședintele său, republicanul socialist-revoluționar Alexandr Kerenski, care era și ministru de justiție și apoi și de război. Aproape toți revoluționarii, mai ales cei formați la școala marxistă, credeau că revoluția proletară este prematură într-o țară atât de rurală și de întârziată din punct de vedere economic. În ochii lor, Rusia era suficient de matură doar pentru o revoluție burgheză, proletariatul fiind lipsit de experiență și prea slab numeric. Revoluția trebuia
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
prea slab numeric. Revoluția trebuia în primă fază să se limiteze la sarcinile pe care analiza marxistă i le atribuia revoluției burgheze, cele realizate de către Revoluția Franceză din 1789: sfârșitul feudalismului și . În acest sens, sovietele erau concepute ca „fortărețe proletare”, situate în inima „revoluției burgheze”. pentru a asigura realizarea solicitărilor populare, pentru a pregăti în viitor trecerea la socialism, și pentru a împiedica o așteptată contrarevoluție monarhistă sau o ruptură cu burghezia. Cu toate acestea, acest lucru nu răspundea urgenței
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de expresie inedite, nu va atribui artei o misiune nouă, și o avangardă conștientă social și politic, care va ține, în lumina marxismului, să pună tehnicile artistice în slujba transformării omenirii”. Membrii acestui din urmă curent, partizanii nașterii unei „culturi proletare” noi, s-au grupat în Proletkult, grupare care și-a ținut primul său Congres în 1920. Acest grup a dus o campanie agresivă împotriva „tovarășilor de drum” ai partidului, și împotriva a tot ce se abate de la „arta proletară”, dar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
culturi proletare” noi, s-au grupat în Proletkult, grupare care și-a ținut primul său Congres în 1920. Acest grup a dus o campanie agresivă împotriva „tovarășilor de drum” ai partidului, și împotriva a tot ce se abate de la „arta proletară”, dar nu a obținut nicio măsură politică din partea aparatului de stat. La sfârșitul anilor 1920, Stalin avea să fie atras de teoriile Proletkult — apărându-i uneori pe unii dintre membrii săi — pentru a reprima artiștii și a impune linia realismului
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
din romanul " Scrinul negru" sunt foarte asemănătoare celor din romanul precedent, "Bietul Ioanide", doar că au intrat într-o fază nouă a evoluției lor istorice. Romanul prezintă de fapt soarta aristocrației românești de sânge și a marii burghezii în era proletară. În prefața cărții autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru articol, "Clasicism, romantism, baroc" și analizează motive celebre ale literaturii
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Bârladului. A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG. A fost căsătorit cu Gertrud Gregor, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian. Opera lui este puternic influențată de ideile proletare și comuniste, expuse de autor într-o modalitate populară. Constantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat "Cireșarii". Titlurile celor cinci volume sunt: Ele au fost ecranizate în anii 1970 ca serial de televiziune, care
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298887_a_300216]
-
scăpând și el în final din dilemă. Aici se încheie istoria. Pentru Hegel, odată cu consolidarea societăților burgheze se încheie și dialectica. Însă pentru Karl Marx tocmai acest punct este momentul de plecare al unei noi dialectici, cea dintre capitalist și proletar, numită și dialectică materialistă.
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]