520 matches
-
adevărată invazie de poeți, mici și mari, tineri și vârstnici, cu har și fără har, cu operă și fără, încât sunt îndreptățit adesea să fiu răutăcios sancționând nonvaloarea prin a afimra că de atâția poeți care au ieșit din ascunzătorile proletcultismului și încă s-au născut după revoluție, sau ce o fi fost vânzoleala aia din 1898, de când s-a dat liber la tipar, nu mai vedem poezia adevărată și poeții veritabili , încât se sufocă adevărata creație? Tu de ce scrii? A.M.
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
dar pe deplin justificat de încercarea omului de cucerire a muntelui - simbolul trancendenței. Într-un plan limitat, asistăm la experiența muncii brutale a unor militari în termen pe șantierul militar al Transfăgărășanului, nuvela putând fi, tale quale, încadrabilă într-un proletcultism târziu. Dar, într-un plan superior, nuvela se „citește“ prin intermediul bogatului simbolism al muntelui, care ține de ideile de înălțime și de Axis Mundi. Ca centru al hierofaniilor atmosferice și al unor teofanii, muntele se înscrie în simbolismul manifestării Increatului
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o înjurătură neaoșe, publicându-i apoi toate lucrările. Iată cum îl caracterizează Marin Mincu pe acest așa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată noblețe, comportându-se în orice împrejurare ca un adevărat aristocrat; el avea răbdarea nobila să-i asculte pe toți cei care i se adresau și să le răspundă cu franchețe și naturalețe
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
ei strict estetică ar fi nu doar nepotrivită, dar mai ales nedreaptă; independent de vocația poetică a celui care o elaborează, ea este un act moral prin chiar elaborarea ei. În anii când lirica din România era infestată de un proletcultism sufocant, în spatele gratiilor poeți ca Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Traian Dorz și alții scriau pe filele memoriei creații de care orice istorie sau antologie lirică românească va trebui să țină cont. Este o poezie a experienței limită, creată
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
văzut pe o perioadă de câțiva ani salturi mortale de genul intrării într-o retragere totală a lui Vitner catre practica universitară unde, cu toate că a continuat să publice unele studii, a rămas cantonat doar la capitolul de apreciere critică a proletcultismului; de genul fugii lui Novikov să-și dea doctoratul în literatură la Iași, a căderii de pisică a lui Moraru, păstrând în gheare direcția „Vieții românești” ca o muncă de jos pe care o primea fiind suspendat din partid pentru
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
iluștri scriitori , azi „aproape ocultată”(Al. Cistelecan). Este așa numita ,,generație Labiș”, afirmată într-o perioadă de interdicții (cu lecturi clandestine, scriitori interziși, opere epurate), devenită ,,o generație aurorală”, generația care a reînnodat firul cu perioada interbelică, cu tradiția, opunând ,,proletcultismului” devastator exprimarea estetică, o nouă matrice stilistică, care a avut un rol fundamental în asigurarea continuității. Apelând la opinii critice statuate, bazându-se pe propriile acumulări și pe unitatea viziunii sale de ansamblu, el reevaluează, retextualizează cu luciditate și dorința
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
Sindicatele) dar și statua Independenței (cui?) (care a înlocuit peste noapte citatul din Ceaușescu, pardon, cu cel din Eminescu), dăinuie obraznic într-un oraș al statuilor nobile. Un singur gest radical a fost făcut: înlăturarea de pe arhitrava Universității a mastodonților proletcultismului local. Hărnicia de pe fațada Casei tineretului, cu lustruirea altoreliefurilor peceriste, nu se poate sustrage semnificației: în mic, șmotrul ăsta îl reflectă pe cel general, agresiva restaurație a național-comunismului autohton. Dacă reprezentațiile revuiste ale lui Iliescu au și grotescul, cumva nevinovat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Alexiu, Constantin Tudose, alte nume care se impun acum aparținând lui Mircea Florin Șandru, Nicolae Scurtu, Andrei Corbea, Octavian Știreanu, Ion Simuț, Ion Buduca. Din 1978 Ion Cristoiu începe publicarea lucrării Propunere pentru o posibilă „Istorie a literaturii contemporane”, dedicată proletcultismului, din care, în 1979, vor apărea Cazul Arghezi și Biografia unui succes literar: „Mitrea Cocor”, continuând, în 1980, cu capitolul despre A. Toma. În 1980 Mircea Iorgulescu își inițiază rubrica „Reveniri”, cu texte despre Gheorghe Grigurcu și Dorin Tudoran. Într-
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
culegere de cronici, ca și cele ce i-au urmat, are profilul „mențiunilor critice” ale lui Perpessicius, deși formulările sunt mai puțin ceremonioase. Începând cu volumul Prozatori de azi (1970), D. se angajează într-o luptă consecventă împotriva dogmatismului și proletcultismului. Scriitorii pe care îi comentează, pe unii în repetate rânduri (Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Nicolae Breban, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Alexandru Ivasiuc, D. R. Popescu, Sorin Titel, D. Țepeneag, Petru Popescu, George Bălăiță ș.a.), intră, observă
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
1990, 1; Mircea Anghelescu, Amintirile istoricului literar, LCF, 1994, 18; Dan Cristea, Memorialistul deghizat, LCF, 1994, 29; Gabriel Dimisianu, Cămările memoriei, RL, 1994, 37; Negoițescu, Scriitori contemporani, 138-141; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, I-V, Sibiu, București, 1994-1999, passim; Nițescu, Proletcultismul, 245-252; Zaciu, Departe, 87-91; Simion, Fragmente, II, 115-120; Alexandru George, Cu două fețe, „Litere”, 2000, 8; Dicț. esențial, 228-230; Crohmălniceanu. Un om pentru toate dialogurile, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2000; Micu, Ist. lit., 589-590; Manolescu, Lista, III, 132-139
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
consacrată evenimentelor din cel de-al doilea război mondial, după care, pe aceeași temă, îi apare proza de proporții Ion Soltâs (1950). Lucrările lui C., nu puține, respectă docil principiile realismului socialist, autorul fiind dominat de ceea ce Mihai Cimpoi numește „proletcultismul ca forma mentis”. SCRIERI: Foc!, Chișinău, 1947; În valea codrilor, Chișinău, 1948; Ion Soltâs, Chișinău, 1950; Zorile, Chișinău, 1952; Costică, Chișinău, 1952; Eroi modești, Chișinău, 1953; Opere alese, Chișinău, 1954; Trei schițe, Chișinău, 1957; Torent, Chișinău, 1961; La cotul Nistrului
CUTCOVEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286611_a_287940]
-
paradoxului, a predicației ilogice, e abordată o lume pe dos. Ambivalența ironiei, care are o față critică și una anarhică, răspunde întru totul intențiilor autorului și formulei ludice alese. Una sută una poeme, apărut în plină perioadă de instalare a proletcultismului și împiedicat să ajungă la cititori, este marcat de amprenta timpului: războiul, seceta, confruntarea cu forme ale dușmăniei față de cultură. Atmosfera e dată de amenințarea tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de șoaptă lirică”, înzestrat „cu instinctul cântecului” (Pompiliu Constantinescu), B. și-a vădit în Cabane albe, în Brume (1940) și Turnuri (1945) identitatea vocii lirice, dicțiunea originală, „cadența internă”, „metronomică” (M. Petroveanu) și aria tematică individualizatoare. După război, la începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în locuri comune, alegorii tocite, simbolistică
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Cristea, Modestie, 38-42; Marcea, Atitudini, 134-137; Micu, Limbaje, 144-154; Tuchilă, Privirea, 99-110; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 259-265; Lovinescu, Unde scurte, I, 37-41, 389-392; Ierunca, Românește, 122-126; Negoițescu, Ist. lit., I, 324-326; Alex. Ștefănescu, Mihai Beniuc, RL, 1992, 37; Constantin, Complicitatea, 58-63; Nițescu, Proletcultismul, 214-217; Florin Faifer, Sub steaua roșie, un dramaturg fără stea, TTR, 1998, 1-2; Dicț. analitic, I, 199-201; Alex. Ștefănescu, Sub dictatura prostului-gust, RL, 1999, 43; Dicț. esențial, 79-82; Gh. Grigurcu, O struțocămilă ideologică, RL, 2000, 15-18; Manolescu, Lista, I, 15-18
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
pe care se grefează influența prozei teziste a momentului, moralizatoare și așa-zis formativă. Cartea care o impune în epocă, Inimoșii (1953), e vizibil marcată de efortul scriitoarei de a se debarasa de unele clișee deformante, proprii „îndreptarului” literar al proletcultismului. Tentativă nereușită, de vreme ce, dincolo de sprinteneala scriiturii, de opțiunea pentru intriga polițistă, narațiunea și personajele ilustrează cum nu se poate mai explicit „valorile”, „codul” educației în spirit comunist, impuse celor mici. Bunăoară, în consonanță cu lecția despre „cum am devenit stahanovist
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
acordat Premiul de Stat în 1952. Scrierile lui J. se axează pe filonul social și pe realitatea istorică a perioadei postbelice. Cărțile sale de până la 1960 prefigurează și apoi ilustrează aproape în litera lor tematica și stilistica noii retorici culturale, proletcultismul. Clișeele realist-socialiste se fixează de timpuriu în romane precum Cumpăna luminilor (1952) sau Izvorul roșu (I, 1955). Predilecția pentru personaje colective se înscrie în aria tematică impusă oficial, „reflectând” reconstrucția țării și conflictele ce decurgeau de aici. Poate fi însă
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
Noul oraș. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Femeia”, „Flacăra”, „Astra”, „Viața militară”, „La Roumanie nouvelle”. Devine membru al Uniunii Scriitorilor, dar în urma Congresului din 1956, când două dintre cărțile sale (Spre șantier, 1953, și Fata plutașului, 1956) sunt acuzate de proletcultism, hotărăște să demisioneze. Urmează cursurile Școlii Populare de Artă din București, secția pictură, și participă la mai multe expoziții de grup. Primele volume ale lui F., semnate, din motive datorate contextului politic al anilor ’50, Ștefan Andrei (Noul oraș, Spre
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
intenție, „un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
să trădeze pentru a-și urma Înainte de toate propriile interese. Privit mai de aproape, dezacordul care-i opune pe Lenin și Bogdanov pare de neînțeles: dincolo de refuzul esteticii „burgheze” (artă individualista, arta pentru artă și izolarea În turnul de fildeș), proletcultismul nu este În măsură să propună o estetică alternativă decât valorificarea conținutului În detrimentul formei (Mele, 1989, pp. 54-55). Cele două tabere se acuzau reciproc de elitism sau de intelectualism. Proiectul de autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea unei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În același timp foarte modernă - a se vedea inovațiile realizate de teatrul de avangardă -, dar și amenințând să pună În cauză autonomia artei. Marile orchestrări folclorico-artistice, de la Stalin la Ceaușescu, au fost montate direct și fățiș Împotriva individualismului estet. Activitățile proletcultismului au fost În cele din urmă absorbite de muncă de educație, iar animatorii săi de cea de organizare politică. Ideea de a fondă o „republică academică liberă” se Înscria și ea În acest program, tentativă lui Bogdanov de a crea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rolul determinant al cauzelor interne asupra prăbușirii („implozia») regimurilor «de democrație populară». Ele infirmă teoriile Înscrise În moștenirea tezelor asupra «totalitarismului», formulate de Hannah Arendt asupra unei alte perioade istorice. Un studiu monografic al ideologiilor literare O carte recentă, De la proletcultism la postmodernism (Mihăilescu, 2002), și-a propus ca obiect de analiză trei momente istorice și ideologice distincte ale literaturii române din cursul perioadei comuniste, marcate, conform autorului, de opoziția dintre literatura și ideologie. Scrisă din perspectiva unei istorii a rezistenței
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
oder Gegenkultur?”, În Detlef Pollack și Dieter Rink (coord.), Zwischen Verweigerung und Opposition. Politischer Protest în der DDR 1970-1989, Campus, Frankfurt. Mickiewicz, E. (1993), „The commercialization of scholarship în the Former Soviet Union”, Slavic Review, 51. Mihăilescu, Florin (2002), De la proletcultism la postmodernism, Pontica, Constantă. Ministerul Învățământului și Științei (1991), Documentar Statistic privind dezvoltarea Învățământului În România până În anul școlar (universitar) 1990/1991, București. Modrow, Hans (coord.) (1994), Das Große Haus. Insider berichten aus dem ZK der ȘED, Ost, Berlin. Mühle
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
elită intelectuală a micului partid socialist a trecut În rîndurile partidului național-liberal pentru a-i Întări aripa stingă, cu obiectivul declarat de a renunța la utopii pentru a face posibile reforme politice reale. Lenin a fost constant neîncrezător În reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de modernism pe care îl corectează prin raportare la viziunea integratoare a epocii actuale. Schițează apoi un model personal de structurare a criticii românești moderne, precum și o reinterpretare a secvențialității istoriei literaturii române, bazată pe delimitarea curentelor pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism și postmodernism. Volumul Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale (2000) reunește, ca probe în vederea unei pledoarii ulterioare, diversele intervenții ale autorului pe tema postmodernismului: articole, eseuri, răspunsuri la anchete, interviuri publicate în presă în decursul a cincisprezece ani. Varietatea
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își asumă riscul de a restaura un edificiu liric degradat de seisme ideologice, de a-l reintegra în patrimoniul literaturii române. Insurgența lui scoate poezia din chingile „spiritului revoluționar” la modă, specific proletcultismului. Una dintre consecințele importante ale acestui efort, deopotrivă temerar și pieziș, a fost apariția, în deceniul al șaptelea, a unui val nou în lirica românească, o promoție de tineri poeți pe care comentatorii au numit-o chiar „generația Labiș”, și
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]