604 matches
-
tot felul de picanterii cu moș Diaconescu, Țepelea. Doar din aceste amănunte să fi fost construit cursul și Manolescu ar fi avut asigurată o frecvență mai mult decât mulțumitoare. Prima dată când am ajuns la cursul lui, tema era literatura proletcultistă. Am plecat de acolo cu un gust amar. Nu se datora lui Manolescu gustul ăsta. Cei care audiau m-au enervat. Râdeau inteligent și subțire la glumele lui Manolescu, pentru că doar se aflau între filologi, ce mama mă-sii! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
filozofii de aici au tras sforile și m-au lăsat în aer cam la zece zile după începerea școlii. Am fost plătit, totuși, pe luna septembrie! Nu-i roză povestea! Îmi pasă! Mi-au înscenat o chestie ca-n perioada proletcultistă, cu șef de post, primar etc. Am stat să văd ce are cu mine și unde vor să ajungă! Mi-e milă de ei și mi-e silă. Dar ce pot face!? Poate că se va rezolva ceva, deși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mă întorsesem liniștit de acolo! La o săptămînă după începerea școlii, nu mai aveam post! Un mic scandal. Șefa pe județ mi-a dat numirea în scris. Alte certuri. Apoi mi s-a înscenat o mică mascaradă ca în perioada proletcultistă: cu primar, șef de post, directorașul care voia să plec pentru că nu avea post o prietenă a nevesti-si etc., un inspector. Ce măgării! M-au acuzat de fel de fel de chestii aiurea. Apoi au fost dezmințite toate chestiile respective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
studiile lui Martin Lings, descopăr un Shakespeare mult mai profund „contemporanul nostru“ decât În interpretarea - care mi se pare acum destul de schematică și reducționistă - a lui Jan Kott. După Iulius Cezar din primii ani de teatru, urmat de ciudata experiență proletcultistă de la Helsinki cu Măsură pentru măsură, trecând prin Cum vă place În versiunea În aer liber, printre copacii vii ai pădurii din Ardennes, mulți ani s-au scurs până am avut din nou ocazia să lucrez un Shakespeare. Dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colecția „Scrinul negru“ coordonată de Ion Vartic), readuc în atenție perso nalitatea unui scriitor contemporan de care s-a vorbit rar în anii din urmă, iar atunci mai mult în sens negativ. Există explicații pentru aceasta. Cine examinează azi fenomenul proletcultist, și o fac din ce în ce mai mulți, dă în presa timpului peste texte ale lui Paul Georgescu oripilante, cum ne apar acum, în care el milita, aprins și tenace, pentru o „literatură nouă“, „revoluționară“, „partinică“, „antiburgheză“ și „anticapitalistă“ („antiimperia listă“), însuflețită de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de Literatură „Mihai Eminescu“, instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști cursanți ai Școlii de Literatură fuseseră plasați, după absolvire, prin redacții, prin edituri sau prin alte instituții culturale, dar erau și unii care hotă râseră să-și continue studiile la Filologie, devenindu-ne astfel colegi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literară, a găsit în Utan un apărător niciodată dezmințit, într-un moment când acest grup începuse să fie atacat din mai multe direcții și chiar din interiorul redacției. Cei doi adjuncți ai lui Utan, un ideolog partinic și un prozator proletcultist, făceau tot timpul presiuni asupra lui pentru a ne retrage sprijinul, însoțindu-le cu reclamații la „foruri“, cu denunțuri calomnioase etc. Utan a rezistat cu toate că nu era o natură luptătoare. Îl crispau agresivitatea și grobianismul celor doi și odată, fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acum cu o multitudine de fire și amintiri, precum un "cordon ombilical", dar Bucureștiul acelor ani oferea mirajul a 20 de săli de teatru, operă, operetă, de concerte, a numeroase săli de expoziții și de cinema... Nu venise încă izolarea proletcultistă, așa că beneficiam din plin de prezența culturii occidentale, de turnee ale unor trupe străine prestigioase, concerte, de traduceri ale unor valoroase lucrări beletristice, istorice, filozofice, de artă, expoziții de înaltă ținută... De menționat că, dornic să "văd și să aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile la falsitatea tratării lui Eminescu în perioada proletcultistă ("răstălmăcit, falsificat") au prilejuit ulterior, cu bună dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important considerarea românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ziua următoare, articolul a apărut fără ele. Șpaltul cu forma inițială, desigur, s-a pierdut. „Cine mă crede, azi, pe mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună dreptate, profesorul. Nu o dată, Ov.S. Crohmălniceanu se vede asociat echipei de critici proletcultiști, deși, în epocă, ar fi „pledat” (?) pentru crearea unui front antidogmatic, fiind întîiul care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s’a organizat cu aproape toate resoartele” dând ca merituos exemplu „...secția Culturală” care s-a și apucat mintenaș de treabă ținând „...2 șezători cu diferite teze din noua literatură”. Firește, prin „noua literatură” trebuia să se Înțeleagă acele Însăilări proletcultiste sau vagoanele cu hârțoage sovietice pe vârful cărora tronau „magistralele opere” ale lui Lenin sau Stalin. Cum „vrednicului” partid comunist Îi veneau idei prin reprezentanții lui de frunte, bine struniți de instructorii și activiștii ruși care Începuseră să roiască prin
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de asemenea am avut o participație f. mare”. Ajungând și la bani, iată cum se prezentase situația: „(...) Decorurile ne’au costat 60.000 lei, bani Împrumutați iar 4.500 din donații”. Se pare că intrarea la aceste spectacole de kitsch proletcultist nu a fost gratuită de vreme ce responsabilul precizase că „După manifestările pe care le’am avut am restituit Împrumuturile și CDE a rămas cu aceste decoruri care constituie un prețios material folositor la alte manifestări”. Dacă va fi fost așa, atunci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bord lansat de Uniunea Sovietică la sfârșitul deceniului al șaselea al secolului trecut având ca scop demonstrarea viabilității sateliților artificiali. Cum de a ajuns sputnikul deranjant pentru cenzorii români, vom vedea În continuare. Mai precis, fusese vorba de o comedioară proletcultistă („Racheta lui Tudorică”) scrisă de J. Fulga și H. Nicolaide, cel mai sigur la comanda partidului, În care comiseseră câteva gafe eliminate de salariații Direcției Generale pentru Presă și Tipărituri (DGPT), nume aparent nevinovat sub care se ascundea sinistra cenzură
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și de unde atîtea mîhniri/ și coborîri lente, firești, ușoare/ În alte vise orbite de fulgeri amare/ pe care le pierdem pe drum”. Cel mai sigur, Necula nu auzise de poemele romantice ce apăruseră atunci ca un răspuns clar dat literaturii proletcultiste promovate chiar și de Adrian Păunescu, care urla prin țară versuri de genul: „Iubim Conducătorul/ Demn și de bunăvoie”. Tot prin această sărmană revistă forfecată de neîndurătorul activist de partid, Își făcuse loc și un desen care i-a căzut
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Negrești); <<Debuturi și tradiții>> (Liceul <<Gheorghe Roșca Codreanu>> BÎrlad), cu articolul <<Raid de studii:: de C. Perju; <<Primii pași>> (Școala nr-1 BÎrlad)”. Atingânduși, cu conștiința durerii, măseaua dureroasă a politicii, cenzorul remarcase cu vădită indignare dar și cu profundă mâhnire proletcultistă și un alt „neajuns”: „Unele reviste școlare nu cuprindeau nici un material referitor la evenimentele deosebit de importante din viața politică a țării: Conferința Națională a PCR; semicentenarul UTC; aniversarea unui sfert de veac de la proclamarea Republicii”. Dar noroc cu atenția proverbială
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ani ai Facultății de Filosofie (1974-1977). Contrar prejudecății populare, în Facultatea de Filosofie se făcea chiar filosofie. Profesorii noștri au studiat în Occidentul european și în SUA. Erau tineri (de 30-40 de ani), bucuroși că au putut să depășească handicapul proletcultist al perioadei lor de studenție și să se simtă colegi cu cei din Apus, să se integreze orientărilor contemporane. Facultatea avea patru secții: filosofie, sociologie, psihologie și pedagogie. În virtutea inerției imprimate în anii precedenți, noi continuam să lucrăm în două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
istorie literară. Concomitent sau la scurt interval se publică articole ce resping „neprincipialitatea” în evaluarea unor opere, „schematismul în literatură” și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid în literatură”. Către sfârșitul anului 1953 se introduce rubrica „Literatura română între 1900-1944”, deschisă cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Eminescu (4-5/1964), G. Coșbuc (9/1967), precum și revistei lui G. Ibrăileanu, la șaizeci de ani de la apariție (3/1966). Efortul întreprins în direcția recuperării patrimoniului literar, îndeosebi a celui interbelic este în strânsă legătură cu cel țintind anihilarea canonului proletcultist și reconectarea la actualitatea literară vest-europeană. Actanții sunt dintre redactorii și colaboratorii din deceniul precedent, ce cunosc o evidentă evoluție, dar și alții noi. Se disting cei care reintră în activitate după o perioadă de interdicție: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
proclamarea Republicii, revoluția de la 1848. Semnează versuri Dumitru Almaș, V. Atomulesei, Mircea Butnaru, C. Gavriliu, Lucian Mircea (pseudonim al lui Mircea Borș), George Demetru Pan, H. Mihăescu, Ion Cazimir. În marea lor majoritate, textele sunt versificări de circumstanță, cu accente proletcultiste vizibile. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289276_a_290605]
-
internaționale. A tradus singur sau în colaborare dramaturgie sovietică sau occidentală. Debutează editorial cu volumul Impresii literare sovietice, în 1948. Este autorul unei piese de teatru, Dialog despre dragoste, publicată în 1970. Primele volume ale lui D. se circumscriu „literaturii” proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
a lui C., slujită de inteligență nativă, de aplomb și de lecturi întinse. Lipsa de perseverență, poate și împrejurările nefavorabile au împiedicat accederea în primele rânduri, dar contribuția muzicologului, în a doua parte a vieții, mai ales în condițiile „culturalizării” proletcultiste, e mai mult decât meritorie. SCRIERI: Efluvii, București, 1931; Paladinul păcii. Viața și doctrina Papei Pius XI, pref. Andrea Cassulo, București, 1939; Wolfgang Amadeus Mozart, București, 1956; M. P. Mussorgski. La 75 de ani de la moartea compozitorului, București, 1956; Ghid de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice și moderne, de la Maiorescu la Lovinescu și Blaga -, pe filozof mai ales -, desigur, cu alți „ortaci” precum Paul Georgescu sau N. Tertulian - Îi citez doar pe cei stimabili! -, a publicat câteva cărți de teorie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
protestele și uneori chiar procesele În justiție și, aproape Întotdeauna, ingratitudinea celor lansați!... Eu am asistat la un asemenea, rar, fenomen de lansare a unei noi, necunoscute valori, la Gazeta literară unde, Între anii ’57 și ’61, Paul Georgescu, critic proletcultist foarte controversat și, mai apoi, un interesant prozator muntean, a descoperit În seminarul de critică literară pe care-l ținea la Filologia bucureșteană, prin anii ’56-’57, un tânăr student care avea, ca și alți zeci ai promoției sale biologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din Istoria... cea mare. În Prefață disociază între politică și literatură, notând semnificative considerații ce i se pot aplica și lui pentru epoca de după 1944, când și-a compromis o parte a operei și a biografiei prin concesii făcute „esteticii” proletcultiste și regimului comunist. Cartea nunții e un roman-exercițiu programatic, în care autorul își manifestă (polemic față de tradiționalism) opțiunea pentru citadin, pe care o va teoretiza adeseori. Eroii fac automobilism, asistă la meciuri de box, se duc la cinematograf, frecventează baruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
aflăm la începutul deceniului șapte, în care se afirmaseră răsunător și cu volume tineri „spărgători de gheață” ai realismului socialist, precum Fănuș Neagu, N. Velea sau D.R. Popescu, P. Dumitriu îi ignoră în antologia germană, în schimb inserează nume penibile, proletcultiste, precum Francisc Munteanu și altele, pe care le-am uitat deoarece nu am antologia respectivă la îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]