273 matches
-
îi mobilizează pe toți. A lua în serios pe inventatori, pe inovatori este a lua în serios capacitatea muncitorimii eliberate de a-și valorifica imensul potențial de creativitate. Lozincile sunt cele ce rezumă, în cuvinte potrivite, spiritul unei vârste istorice prometeice. În anul 1953, tovarășul Stalin fascinează prin darul formulărilor memorabile, formulări ce sunt impuls pentru intelectualul de bună credință: "Pe peretele din dreapta, o lozincă atrage îndeosebi atenția. "A face ca clasa muncitoare să aibă proprii ei intelectuali, tehnicieni ai producției
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ajunse în stadiul de proletariat acestea dobândesc "conștiința de clasă", sunt pregătite ideologic, termenul din jargonul activiștilor este de "prelucrare", pentru a prelua puterea politică. Efortul cosmogonic pe care-l presupune operațiunea vastă de transformare a societății românești interbelice, elanurile prometeice pe care le vehiculează revoluționarii de profesie, activiștii ca eroi fondatori au ca principal adversar o lume veche, lumea societății burgheze. Nu întâmplător, cel mai luminat ideologic dintre comuniști, întotdeauna un lider, precum Filipache în acest roman, înțelege că războiul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se construiau conexiunile și care era gradul de conectare dintre țări, această conectare fiind fundamentul interdependenței lor economice. Cum se transformau raporturile dintre sate și orașe și care erau modificările din cadrul ierarhiilor rețelelor urbane? Cum și până unde ideologia controlului prometeic transforma mediile naturale? Deși erau întrebările de bază ale geografiei, faptul de a le aplica simultan și într-o perspectivă comparativă asupra a opt țări le arăta adevărata lor valoare: contextele geografice de loc, de moment sau de configurație socială
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
tranziția la o economie de piață decât de poveștile despre opresiunea suferită sub Ceaușescu așa cum românii înșiși ar spune cu tristețe. Examinarea proceselor politice venale și banale (și adesea corupte) dintr-o democrație nouă este neinteresantă, fiindcă nu există protagoniștii prometeici cu care studenții să se identifice sau pe care să îi ocărească. Rusia trăiește vremuri interesante sub Putin. Din fericire, Slovacia nu, sub Robert Fico. Sistemele politice vin și pleacă, culturile naționale rămân. Cultura est-europeană nu are pereche. Este extraordinar
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Simfoniei - Allegro molto- eroul beethovenian vede descătușându-se în el imense energii latente, care-l propulsează spre înălțimi spirituale, de unde ne strigă încurajator: „îndrăzniți, eu am biruit lumea!” Ni se dezvăluie prin acordurile solare ale acestei părți contururile unui om prometeic, puternic, liber, demn de a purta flacăra dătătoare de lumină, netemător în fața destinului. Simfonia ne apare astfel, din perspectiva finalului monumental, optimist, ca fiind expresia sonoră a voinței de demnitate și încredere în victoria noastră asupra sorții. Partea finală a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
realizăm, de vreme ce nu suntem în stare să născocim un leac împotriva suferinței și să eliminăm moartea din lume. Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să se înconjoare de mister și pudoare, căci ele desfac promiscuitatea mai originară a licitului cu ilicitul. Evident, atunci când devenirea se împiedică repetat în primii ei pași, de noi începuturi e mare nevoie - atât de mare încât ele trebuie sustrase prometeic; doar dincolo de legile scrise există cele nescrise, ce nu pot refuza șansa unui nou început fără a flirta periculos cu ideea damnațiunii eterne și-a ei lipsă de măsură umană. Nu întâmplător, curioșii profesioniști veniți la această întâlnire promiteau, prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi cerut, un val puternic, ce sustrăgea fățiș și seren suportul lucrurilor aflate dinaintea lui, convins că i se cuvine (Poseidon avea mai târziu să se răzbune crunt pentru îmblânzirea de către o muritoare a acestui val, varianta feminină a furtului prometeic și cu nimic mai prejos decât el). Din vârful gestului înaripat ce-i ridicase în aer mâna, femeia îi dăruise bărbatului obligația - scara de mătase pe care s-ar fi putut, eventual, înălța până la ea. Nu-i deloc de mirare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași priceperi. Cu înțelepciunea vârstei, hotărâ mai cu cale să cedeze impasibil în fața taurinului său rival, deși undeva în străfundul prometeic al minții lui decise ca pierderea să fie mai puțin totală decât părea. Pasife îi ceruse o mașinărie în care să se împreuneze cu taurul lui Poseidon, iar el avea s-o construiască atât de meșteșugit încât ea să păstreze
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cumva de la sine, motiv pentru care trebuie reîmprospătate continuu pe baza unei evidențe mereu crescânde. Profundă până la pânza freatică vitală a transgresiunii, își spunea că dar din dar se face -, iar dacă din dar nu se poate, atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se �mbog??i, pe cei corup?i, pe trafican?i, pe intermediari etc., s? ne integr?n �n NATO ?i UE. E o �ru?ine antropologic?� s? ne plec?m capul sub vremi, spunea Cioran, este o ofens? adus? �elanului prometeic al spiritului�. Nimeni nu ne ajut? dac? nu ne ajut?m singuri. Nimeni nu se bate pentru noi dac? noi �n?ine n-o facem. C�nd corabia ia ap? comandan?îi au misia de a (re)de?tepta con
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Am ținut partea zeilor, dar tu m-ai învățat ce însemnează partea omului ! (III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate, dacă elanul lor prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
protagonist este titanul pedepsit pentru că a susținut cauza oamenilor cărora le-a dăruit focul. În această interpretare, oricât de cumplită ar fi suferința lui, ea nu este cu adevărat tragică cât rămâne doar pătimire, important fiind caracterul activ al jertfei prometeice (p. 166). La început, figura eroului e actualizată prin povestirea întâmplărilor care au iscat mânia lui Zeus și prin mărturisirea sentimentelor față de omenire. Dat fiind că tragedia se naște din faptă, relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cercetărilor raționaliste asupra cosmosului : spaima de haos este depășită prin cunoaștere. Reluând analogia dintre Prometeu și Cristos, sugerată de Tertulian, interpreta arată că ea se bazează pe nevoia de a scoate oamenii din întunericul în care trăiesc (p. 174). Actul prometeic reprezintă prima fază de eliberare a omului prin fapta cugetării, raționalismul elin pregătind calea pentru creștinismul venit să mântuiască omul prin iubire (p. 175). Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a ceda retoricii ei, forjată în focul corespondenței pentru "Le Monde", a făcut pur și simplu ceea ce ar fi făcut oricum. Iată, până și cei mai buni dintre medici, chiar dacă nu mint, nu spun tot ce gândesc! Odată rezolvată problema prometeică, începe o altă luptă. Nu mai vrea să folosească ceea ce se cheamă, pudic, "mijloace de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e chiar în fața patului, câțiva pași și treaba e rezolvată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat de magma și torentele materialist-vulgare abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se prezenta la dimensiuni microscopice, și că existența unei întregi colecții despre un același subiect era mai puțin justificată decât cea a unei sinteze a scrierilor deja existente. Această carte a fost concepută ca o astfel de sinteză, deși caracterul prometeic al acestei ambiții a devenit în scurt timp neîndoielnic. Totuși, din fericire, în pofida faptului că suferă de tot soiul de evidente neajunsuri (nu în ultimul rând de o inevitabilă dependență pe surse secundare, dintre care nu toate permit o examinare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
înțelese și rău plasate, cultivarea plantelor fantasmagorice a căror umbră venetică să pricinuiască anemia moral-spirituală a generației de la care se aștepta, datorită grijii și condițiilor aduse de partid, suirea unor trepte valorice în timp, crearea unei generații purtătoare a flăcării prometeice. Curmarea răului, indicarea drumului dezvoltării sănătoase a fost salutată de reprezentanții tuturor categoriilor sociale din țara noastră. Alături de aceștia, ne exprimăm deplina adeziune la cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu: « Nu vom admite etc.».“ (Viața românească, iulie 1971) „[...] Toată suflarea acestor meleaguri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se întoarce asupra lui cu dragoste și înțelegere, cu dorința de a-i asigura propășirea materială și spirituală, colectivitatea a țesut cele mai frumoase mituri și legende ale sale. La temelia creației lor stau personalități puternice, de o forță aproape prometeică.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) SOROCEANU Corina „Conduși de fapta unui Om-Erou Pe care Țara-ntreagă îl urmează, Pășim încrezători pe drumul nou Pe care visul lui îl germinează.“ („Urcăm spre comunism“, Săptămîna, 21 august 1987) SPIRIDON Gheorghe, pictor „Avem cu toții
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fi cîștigat?" Cum să înțeleagă un inginer pur-sînge că eu mă așez la pian, ori dumneata la masa de scris, dintr-o nevoie interioară de-a smulge din suflet o scînteie, pe care atunci, în focul creației, o crezi flacără prometeică, deși pînă la urmă se-ntîmplă să rămînă doar scînteie?! Da, scînteie... Dar să nu uităm că focul este de fapt două-trei flăcări plus suma algebrică a tuturor scînteilor... Cineva bate la ușă, apoi intră: e un inginer din biroul vecin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd cât de periculoasă e calea traducerii, a creației luând ca punct de plecare un text existent, oricât de genial ar fi. Acel subconștient care trebuie să vină cu forme noi se arată altfel - având ca punct de plecare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sus, purtată și motivată continuu de sentimentul revoltei sau poate să coboare, redirecționându-și focalizarea spre înainte și înapoi, de-a lungul culuarului labirintic în care se află. Opțiunea pentru desprinderea de ținuta revoltatului și repoziționarea privirii interioare dinspre perspectiva verticalității prometeice către proiecția atenției orizontale determină procesul invers al înlocuirii sentimentului resurecționar cu pulsiunea liantului ce-i apropie afectiv pe cei dragi, cu inteligența de acționare, curajul nativ și răbdarea calm-rostuitoare. Așa cum aceste elemente s-au retras în locul lor survenind tensiunea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vedere”. Publicația are un solid compartiment publicistic, vizând și chestiuni literare, concentrate în studii, cronici, recenzii. Din rândul primei categorii de texte, aflate îndeosebi la rubrica „Sinteze”, se rețin: George Nițu, Stilul polemic la cronicarii munteni, Tudor Arghezi și spiritul prometeic, Ștefan Pascu, Cinci decenii de învățământ universitar în limba română la Cluj, Romul Munteanu, Afirmarea spiritului universitar în critica și istoria literară, Corneliu Albu, Momente din lupta intelectualilor patrioți pentru înființarea unei universități românești în Transilvania. Tiberiu Truțer scrie despre
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]