422 matches
-
filtru Hieronymus Bosch și Sfîntul Antonie și Andrei Pur Aiudeanul în călătoria XVIII, avion în culoarul de zbor, soarele mușcă dealul, strat de steril Ocna Mureș, turlele bisericii tombatere, uzina clorosodică activă, orașul urcat pe deal curte la conacul de pe promontoriu, se pune și ața altei turle, planeta numai anul ăsta s-a încălzit cu șase grade, păi da, vine sfîrșitul lumii, semnele s-arată! inundații Tîrlișua, numai anul ăsta! Războieni referința km 433 "Snack Gospodina SRL", ăi, Iaș! mi-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
locuire, condițiile social economice și istorice în care s-au dezvoltat, precum și caracteristicile aspectelor de cultură materială identificate (ZAHARIA, PETRESCU-DÎMBOVIȚA, ZAHARIA 1970, 18). Astfel, se observă faptul că, în faza Cucuteni A, se generalizează folosirea locurilor relativ înalte, situate pe promontoriile teraselor și pe marginile platourilor, precum și pe holmurile, atât din silvostepă, cât și din câmpia cu caracter stepic din NE Moldovei, observându-se gruparea locuirilor în jurul șesurilor și a câmpiilor cu caracter depresionar. Numai în extrem de puține cazuri așezările din
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
cu o mai mare acuratețe structura satelor cucuteniene. Astfel, sunt propuse două tipuri structurale de așezări. Un prim tip este constituit de așezările compacte, caracterul acestora fiind determinat de situarea pe o formă de teren restrictivă prin dimensiunile suprafeței sale: promontoriu, fragment de terasă, grind, insulă, etc. Al doilea tip este dat de așezările răsfirate, situate pe forme de relief deschise, fără limite naturale sau artificiale clare (MONAH, CUCOȘ 1985, 43). Sunt propuse și alte modalități de împărțire a așezărilor cucuteniene
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
fi trebuit să renunț cu totul la carne, dar acum, după ce discuțiile s-au tărăgănat atâta, mă îndoiesc dacă o voi face vreodată. De astă dată, voi descrie casa. Se numește Capul Shruff. Cap, înțeleg; e cocoțată pe un mic promontoriu, nu chiar o peninsulă, și a fost clădită direct pe stânci. Ce nebun s-o fi găsit s-o construiască? Anul zidirii trebuie să fi fost o mie nouă sute zece. Dar de ce Shruff? Am întrebat pe doi dintre puținii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ferma Amorne. Noaptea, de la ferestrele mele de sus, dinspre mare, zăresc luminile fermei. Drumul de pe țărm, dacă o iei la dreapta, se arcuiește în jurul unui golf, ce nu poate fi văzut de pe teritoriul Capului Shruff, decât din turnul cocoțat pe promontoriu. Acolo, la o depărtare de trei-patru mile, e o clădire ce poartă numele de Hotelul Raven, și care-mi inspiră vagi îndoieli, întrucât e un loc mai pretențios, care atrage turiști. Golful în sine e foarte frumos, mărginit de bolovani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care le-am colecționat. Nu m-am hotărât încă dacă arată caraghios sau nu. E o zi noroasă și suflă o briză rece, iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am făcut curățenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lipsim îngrozitor? Poate că te-ai strecurat pe furiș înapoi în apartamentul tău londonez și duci o viață secretă, nu răspunzi la telefon și nu ieși din casă decât noaptea? Cineva zicea că ți-ai cumpărat o casă pe un promontoriu pustiu, măturat de valuri, dar nu pot să cred una ca asta. Mai curând te văd într-un intim bungalow, cu fațada la mare. La urma-urmei, cum poți trăi fără «storcătorul de fructe?». N-aș putea suporta ideea că ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea în plete pe umeri, câteva șuvițe răspândindu-i-se și chiar lipindu-se de piatra zgrunțuroasă din spate. Mă fixa și el cu foarte concentrată atenție. Un vizitator nepoftit, care să-mi încalce promontoriul, nu însemna un lucru foarte neuzual. Dar acesta nu era un simplu contravenient. M-am ridicat în grabă și m-am îndreptat spre stânci. Nu știu de ce, era limpede că eu trebuia să mă duc la el și nu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nr. 9 (1891, pp. 513-529) publică un articol despre Horodniceni. În urma dezvăluirii de la Băiceni-Cucuteni făcută de documentaristul, muzicologul și folcloristul ieșean Theodor Burada, N. Beldiceanu, împreună cu D. Butculescu, va sonda, între 29 și 30 mai 1885, însoțit de patru lucrători, promontoriul „Cetățuia” de la BăiceniIași. Astfel el devine primul descoperitor al celebrei culturi neolitice „Cucuteni” care câștigă în curând notorietate mondială. Cuprinzând versuri și o prezentare a descoperirilor de la Cucuteni, opera lui Beldiceanu e alcătuită dintr-un volum de Poezii (prima ediție
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tracilor, dacilor, carpilor și românilor. OBÂRȘIA TRANSILVANĂ A TEODORENILOR Puțin mai jos de Ghimeș, pe valea Trotușului, se află satul Palanca. Străjuite de ruinele cetății lui Racoczi, amândouă localitățile sunt vechi puncte de graniță, unul moldovenesc, celălalt unguresc. Pe un promontoriu amenajat în malul Trotușului, veghează, într-un parc, mormântul lui Emil Rebreanu, prototipul lui Apostol Bologa, protagonistul din Pădurea spânzuraților. Adesea satul Palanca a adăpostit fugari împărătești, mai ales dintre tinerii ardeleni ce nu voiau să fie prinși la cătane
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sa ațipită acel cântec reverberație târzie a unei melodii demult uitată își aminti o zi luminoasă de vară, cu ani în urmă. Se afla pe culmea unui deal, în vale se întindea un mic sat, iar în apropiere, pe un promontoriu, ruinele unei cetăți de apărare din vremurile vechi. Sufla un vânt ușor, misterios ce ocolea în vârtejuri iuți zidurile prăbușite, năpădite de ierburi înalte crescute printre dărâmături. De acolo, de la acel vârf legendar, se întindea cât vezi cu ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
control al tragerii (Piper Cub) amplasate la Visby. Am făcut mii de fotografii. Rezultatul: mare ascunzătoare de porci la familia Gervald, vreo 20 de turme răsfirate în zonele acoperite de pini și, cea mai senzațională descoperire, instalații portuare provizorii la promontoriul Grötlingbo. Se dovedește a fi portul de primire. Cineva a luat porci de la Sudret și i-a transportat cu barca evitând barajele. Poliția estimează că în acest mod au fost transportate ilegal 50 150 de animale. Credeam că Sudret e
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
națiuni războinice. Arica e un port mititel care n-a pierdut Încă amintirea stăpînirii dinainte, cea peruană, și formează un fel de punct de Întîlnire Între cele două țări, atît de diferite, În ciuda apropierii lor geografice și a strămoșilor comuni. Promontoriul, mîndria orașului, se ridică 100 la de metri de sol Într-o masă impozantă de stîncă pură. Palmierii, căldura, fructele subtropicale vîndute În piețe, toate acestea Îi conferă fizionomia unică de oraș caraib, sau ceva de acest fel, complet diferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
raport direct, ci de mijlocire, de traducere a semnelor astrale. De aceea el este situat într-un "interval"(dintre lumi), "dincolo de Bine și dincolo de Rău" (Nietzsche) în care se poate menține prin "rugăciuni asceze". În acest caz, stânca/muntele, ca promontoriu greu accesibil oamenilor de rând are și atribute de epicentru al puterilor divine unde G. Bachelard plasează "contemplarea monarhică", dar putem vorbi și de legătura cu transcendentul: "ochiul sau privirea sunt întotdeauna legate de transcendență", ori de percepția dintre "a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
veacurilor..."17 Sau: "...În adevăr trebuințele economice ale poporului nostru sunt unele și aceleași pretutindenea: același port la Sătmar ca și-n Moldova.18 Toate aceste consemnări, de geografie și istorie, conduc spre imaginea unitară a teritoriului românesc în care promontoriul sătmărean este borna "mult periclitatei granițe" de la răsărit: "De la Nistru pân'la Tisa / Tot Românul plânsu-mi-s'a / .../ Din Satmar pân'în Săcele / Numai vaduri ca acele..." (Doina). Astfel că M. Eminescu putea nota în articolul său din 1882 aceaste rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
baza versantului occidental al Munților Harghita, pe teritoriul com. Păuleni Ciuc (Csík-Csomortán), jud. Harghita, în punctul numit „Dâmbul Cetății” („Várdomb”). Această așezare este cunoscută în literatura de specialitate, de asemenea, sub numele de Șoimeni și Ciomortan. Locul sitului reprezintă un promontoriu de formă ovală (aprox. 90 x 60 m), la baza căruia curge pârâul Remetea, afluent al Oltului. Așezarea de pe „Dâmbul Cetății” a fost descoperită și semnalată în perioada interbelică, de către Férénczi Sándor; în anii 1956, 1960 și 1967 aici s-
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
clopotnițe, masivele clădiri anexe, unde funcționează biblioteca și școala, complicitatea cu natura, amintind parcă de abațiile monumentale de la Melk și Pannonhalma (fără a fi câtuși de puțin comparabile cu acestea sub aspectul calității artei arhitecturale) și în care regăsim acel promontoriu stâncos înălțându-se, de data aceasta, deasupra Mureșului, explică vitalitatea religiei, interesul prelungirii construcțiilor ei până în spațiile de interferență cu ortodoxismul. Biserica de la Radna incumbă și ea, la o scară mai modestă, forța catolicismului experimentată și sub forma bastionului impresionant
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
puțin despre îngeri). Această nouă Alianță, aceea a Absolutului iudaic cu Serviciile Poștale și Telecom-ul teologiei catolice, nu are nimic de-a face cu mobilitatea, cu vioiciunea istorică sau cu spiritul de inițiativă pe care le observăm în micul promontoriu al Asiei. Scrierea noastră este centrifugă, de la stînga la dreapta, din străfundurile trupului către lumea exterioară. Invers față de grafiile centripete tradiționale. Orient static, Occident dinamic... Asta înseamnă că întotdeauna se întîmplă ceva în casa lui Dumnezeu. Fără odihnă, găsești în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Nu știu cum mi-a trecut prin minte să cumpăr chefali și să-i arunc departe, în mare, să-i găsească Dumnezeu și să-i țină de foame. Cumpăram zilnic chefali aurii și, retrăgându-mă într-un loc ferit, unde era un promontoriu pe o stâncă udată de spuma valurilor, având grijă să nu mă vadă nimeni, am aruncat câteva zile la rând, în valuri, cât de departe se putea, peștii aceștia afumați. Nu știam însă dacă ajung unde trebuie, la Dumnezeul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apropiați, cum a fost la decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor? Dorin Tudoran: Există. Cum să nu existe? Există chiar mai mult decât o mare nostalgie. E un sentiment greu definibil, dar hai să încerc - e ca și cum aș sta undeva, pe un promontoriu foarte înalt, de unde văd de jur-împrejur totul, mai ales apa care mă înconjoară. Locul oferă ceea ce se poate numi perspectivă. Vezi ceea ce nu puteai ghici când erai într-un alt punct al contextului: fie jos, la malul apei, pregătindu-ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ajungi din nou la mal, fie undeva pe plaja de la poalele dealului unde, la lumina focului, croșetezi planurile pentru mâine. A reintra în pielea acelui bărbat aflat la 28 de ani e greu. Dar ce se vede de aici, de pe promontoriu, este un om încă tânăr, bănuind că fericirea e o stare de prostie, dar sperând că mulțumirea poate fi atinsă. Știa cu mult mai mult despre cărți decât despre cei care le scriau. Defectele cărților aveau asupra lui un impact
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
c’est la meilleure part! Mihai, de la Constanța, lui Pierre la București Joi, 24 iulie 1952 Petia, Mă gândesc la tine mult, în fiecare zi; invers proporțional cu numărul scrisorilor nescrise, invers proporțional cu pătratul distanței dintre noi. Stau pe promontoriul extrem al digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dori atât de mult să-mi dau ultima suflare sub adierea acestei muzici inefabile. Plouă. Sunt lacrimi pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
uitase de înțelegerea noastră: eram foarte liber să mă mișc, dar nu trebuia să părăsesc Tomisul sau să mă mai întorc vreodată la Roma. Am petrecut o săptămână în oraș; apoi m-am mutat mai la nord, pe un mic promontoriu, situat între un lac cu apă dulce și mare. Era acolo un sat locuit de niște oameni de treabă ce se uitau la mine cu bunăvoință și curiozitate; mi-au îngăduit să locuiesc la margine, într-o căsuță părăsită, rămasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]