1,071 matches
-
negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și cel informal sunt marcate și prin selecțiile lexicale operate în clasa pronumelor: frecvența anaforelor/deicticelor, utilizarea celor două serii paralele de demonstrative, tendința de reorganizare a sistemului politeții pronominale, constituirea unor opoziții discursive între diverse forme pronominale. 4.1. Opoziția de frecvență în utilizarea deicticelor/anaforicelor Folosirea pronumelui în locul numelui este o modalitate de simplificare a operației de numire a obiectelor, atunci când acestea sunt direct accesibile din universul de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dintre discursul formal și cel informal sunt marcate și prin selecțiile lexicale operate în clasa pronumelor: frecvența anaforelor/deicticelor, utilizarea celor două serii paralele de demonstrative, tendința de reorganizare a sistemului politeții pronominale, constituirea unor opoziții discursive între diverse forme pronominale. 4.1. Opoziția de frecvență în utilizarea deicticelor/anaforicelor Folosirea pronumelui în locul numelui este o modalitate de simplificare a operației de numire a obiectelor, atunci când acestea sunt direct accesibile din universul de discurs. Ca deictice/anaforice, pronumele joacă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
contract și de toate anexele lui sau lipsa de grijăse va reflectă în: niște plăți ă: mai mari # # din această cauză:anexa ACEAsta e mult mai MIcă# la puteri. da? 117). 4.3. Tendința de reorganizare a sistemului politeții pronominale Pronumele de politețe se organizează într-o clasă lexico-gramaticală coerentă și se integrează, alături de substantive de adresare (domnule, doamnă, fată, numele proprii diminutivate, numele de familie, porecle), onorifice (domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna standard se organizează pe trei niveluri: egalitate discursivă (tu, el) - grad scăzut de deferență (dumneata, el) - grad mare de deferență (dumneavoastră, dânsul/dumnealui). În ceea ce privește statutul morfologic controversat al lui dânsul (pronume personal/pronume de politețe), uzul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
marca deferența, mai ales atunci când distanța discursivă dintre interlocutori este accentuată de ierarhie. De aceea, unii vorbitori (de pildă, Emil Hurezeanu, Realitatea TV) au tendința de a constitui, în cadrul sistemului pronumelor de politețe, opoziția informal/formal prin revitalizarea unor locuțiuni pronominale vechi în limbă, puțin folosite înainte de 1990, probabil și din motive ideologice (dumneavoastră, dânsul/dumnealui vs domnia voastră, domnia sa/domniile lor). Atenția acordată interlocutorului în adresarea politicoasă se reflectă și în ordinea nominalelor în sintagme bazate pe coordonare. În toate înregistrările
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
este astăzi foarte frecventă printre tineri, indicând, alături de alte fenomene, o tendință de orientare dinspre sistemul politeții negative, predominant în cultura română, spre sistemul politeții pozitive, odată cu adoptarea unor clișee discursive de proveniență anglo-saxonă. 4.4. Opoziții între diverse forme pronominale În opoziția formal/informal au fost atrase și alte pronume concurente în anumite structuri sintactice: forma aferezată a pronumelui demonstrativ cel (standard) și forma neaferezată acela (pedantă, formală) în combinația cu un pronume relativ (cel despre care vorbeam/acela despre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a crezut de cuviință). Acești termeni, considerați pedanți în lucrările normative), sunt folosiți în conversație de vorbitori cu intenția de a marca prin limbaj granițe discursive în relația cu interlocutorii. 5. CONVERTIREA TRĂSĂTURII INERENTE [+ INDEFINIT] A PRONUMELOR ȘI A ADJECTIVELOR PRONOMINALE NEHOTĂRÂTE ÎN EXPRESII DISCURSIVE ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI, APROXIMĂRII În utilizările de bază, nehotărâtele și negativele sunt substitute indefinite ale unor nominale și/sau cuantificatori universali sau existențiali, prezentând entitățile din domeniul de discurs sub aspectul relației parte-întreg. Statistica făcută pe
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cine, ce, cât), statisticile de aici concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
principiile↓ acuma nu: ține: să# într-adevăr singura chestie care i se întîmplă ă: parcă s-a mai# o idee așa la față↓ nu știu dacă de la spirulină sau de la altceva↑ (IVLRA: 83). Pronumele relative intră în structura unor locuțiuni pronominale nehotărâte (nu știu care, nu știu cine, nu știu ce), substituie nehotărâte din seria oricine, orice, oricare (îi voi da (ori)ce va dori; să vină (ori)cine vrea) sau intră în combinații lexicale cu semnificație indefinită: transportu, trenu, avionu, cu ce au venit (38). În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite în negocierea imaginii publice a interlocutorilor: am început să am o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu le numesc din motive care adesea se întrepătrund: nu știu să le numească la momentul discursului, le consideră suficient de evidente pentru interlocutor, amplifică retoric șirul elementelor enumerate pentru persuadarea interlocutorului. Enunțul se încheie imprecis, printr-un pronume/adjectiv pronominal nehotărât sau negativ: fără titlu, fără rezumat, fără nimic (34), [articulații↓ coloană↓ tot tot tot (82), pun eu bani de la mine și: tot (182), sau telefonia mobilă <R care se va dezvolta în continuare în INTERNET în # intrarea pe internet
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
relație subordonatoare, funcționând simultan și ca substitute de tip nominal. Termenul cu cea mai mare frecvență în uzul actual este care (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). Preferința uzului este motivată de unele particularități combinatorii inerente ale acestui pronume/adjectiv pronominal: este termenul cel mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
inerente ale acestui pronume/adjectiv pronominal: este termenul cel mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică inerentă +/-animat; se poate combina cu un număr mare de prepoziții; are formă unică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
specifice subordonării relative, respectiv interogativității. Produse în ciuda regulilor normative, fenomenele sintactico-semantice în care este antrenat frecvent relativul (vezi supra, 1) îi slăbesc rolul anaforic (vezi Gheorghe, în acest volum p. ) și, odată cu aceasta, tind să îl recategorizeze din clasa conectivelor pronominale subordonatoare în clasa conjuncțiilor coordonatoare, care structurează informația nu prin ierarhizare, ci prin juxtapunere în același plan semantic. B: deci noi de de cînd (ne-)am conceput ca ZOnă↓ nu zic ca țară↓ ca ZONĂ↓ am fost cotropiți. ba de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
limbi date. Îndepărtarea uzului de formele standard prin opțiunile de care dispun vorbitorii se corelează cu opoziții funcționale specifice sistemului pragmatic al limbii, care, prin raportare la alte limbi, configurează particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
limbii, care, prin raportare la alte limbi, configurează particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se include în strategii ale implicitului ca mărci ale forței
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin grad ridicat de dependență contextuală a semnificației este desemnat un ansamblu de trăsături specifice discursului în unele culturi, constând în aportul mare al contextului în decodarea semnificației. 7 Secvențele din parantezele drepte explică semnificațiile vehiculate implicit. 8 Pentru dublarea pronominală, vezi GALR I: 206; GALR II: 432, 3.3.3 9 În acest articol folosesc termenii tematizare și focalizare în accepția lor curentă din analiza discursului. Tema reprezintă informația veche din discurs, plasată cel mai adesea în partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
18 Au fost incluse în statistică toate formele flexionare. 19 De ce are un statut morfologic controversat: pronume interogativ sau locuțiune adverbială; l-am inventariat aici datorită prezenței în structura sa a pronumelui ce și, în special, datorită utilizărilor de graniță (pronominale/adverbiale) cu care apare. 20 O clasificare a întrebărilor în GALR II: 31 ș.u. 21 Nu au fost inventariate aici unitățile cu valoare adjectivală și adverbială, ci doar cele cu valoare pronominală. Pentru valoarea exclamativă a pronumelui ce am
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și, în special, datorită utilizărilor de graniță (pronominale/adverbiale) cu care apare. 20 O clasificare a întrebărilor în GALR II: 31 ș.u. 21 Nu au fost inventariate aici unitățile cu valoare adjectivală și adverbială, ci doar cele cu valoare pronominală. Pentru valoarea exclamativă a pronumelui ce am avut în vedere enunțuri de tipul: A: io m-am fript de prea multe ori↓ B: CE te-ai fript tu mă↓ CE te-ai fript↓ tu tu ce A: am o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un alt exemplu în care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre altceva: Ce mai faci?eu
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]