KorAP: Find »[drukola/base=propozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...25 >

615 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

că este mai înțelept ca aceste subiecte să fie introduse într-o manieră mai detaliată în acest capitol, pentru a pune în valoare datele de limbă prezentate în componenta descriptivă a capitolului. Capitolele al treilea (Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă) și al patrulea (O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română) se concentrează asupra morfosintaxei sincronice și diacronice a verbului românesc și a structurii propoziției în limba română, iar capitolul al cincilea (Concluzii generale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
derivăm existența acestora din structuri latinești. Contactul lingvistic influențează în mod semnificativ frecvența unor fenomene (e.g. encliza pronumelui reflexiv) și poate duce la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale în sintaxa românei vechi). În fine, unul dintre obiectivele asumate conștient pe parcursul lucrării este de a propune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate", cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare nr. POSDRU/159 /1.5/S/136077.Capitolele III (Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă) și IV (O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română) reprezintă versiuni revizuite și îmbogățite ale capitolelor omonime din Raportul științific de cercetare postdoctorală. Pe această cale, îmi exprim profunda recunoștință față de acad. Eugen

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
voroavătocmăsc în numele Tău (DDL.1679: 43) b. luminreadză ochii miei senucânduvaadorm în moarte (PH.1500−10: 8v) c. și așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r; Stan 2013: 282) Analiza pe care o propunem pentru aceste structuri exploatează periferia propozițională internă (periferia vP) identificată de Belletti (2004), în conjuncție cu ideea că verbul ocupă o poziție joasă în nucleul propozițional în aceste structuri (i.e. nu părăsește domeniul lexical). Printre argumentele care conduc la formularea concluziei că, uneori, verbul poate ocupa

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r; Stan 2013: 282) Analiza pe care o propunem pentru aceste structuri exploatează periferia propozițională internă (periferia vP) identificată de Belletti (2004), în conjuncție cu ideea că verbul ocupă o poziție joasă în nucleul propozițional în aceste structuri (i.e. nu părăsește domeniul lexical). Printre argumentele care conduc la formularea concluziei că, uneori, verbul poate ocupa o poziție joasă în ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Belletti (2004), în conjuncție cu ideea că verbul ocupă o poziție joasă în nucleul propozițional în aceste structuri (i.e. nu părăsește domeniul lexical). Printre argumentele care conduc la formularea concluziei că, uneori, verbul poate ocupa o poziție joasă în ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999) (e.g. (9e), (12b))15 și a cuantificatorilor flotanți-subiect (13c) și (ii) rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv, opțiune cu totul eliminată în româna modernă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Cel de-al doilea obiectiv al lucrării noastre este analiza formală a dislocării nucleului verbal. Așadar, pe lângă opțiunile V-la-I (opțiune dominantă) și V-la-C (gramatica V2, opțiune marcată), există și o a treia opțiune: verbul ocupă o poziție joasă în ierarhia propozițională (se plasează în domeniul lexical) și satisface trăsăturile de mod / timp / aspect prin operațiunea de ACORD 19 la distanță, disponibilă și în grupul nominal în româna veche (v. §1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de la latină la limbile romanice. Ledgeway (2012) arată că această schimbare progresivă este caracterizată de o anume direcționalitate, în concordanță cu predicțiile FOFC22: ordinea centru-inițial se propagă dinspre centrele ierarhice superioare (complementizator, prepoziție) înspre centrele plasate mai jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și nume, adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
referire la limba lui D. Cantemir) se găsesc, cu o frecvență redusă, în texte originale și în traduceri. Acest fenomen lingvistic presupune întreruperea contiguității grupurilor sintactice: constituenți interni grupurilor nominale (și adjectivale) sunt extrași 23 și deplasați la periferia stângă propozițională (38a-b); exemple complexe ca (38c) arătă că și periferia stângă internă a propoziției (periferia vP) este accesată de constituenți dislocați simultan cu accesarea periferiei stângi propoziționale 24; rareori, (38d), deplasarea se produce în afara limitelor propoziției de care ține grupul nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
constituenți interni grupurilor nominale (și adjectivale) sunt extrași 23 și deplasați la periferia stângă propozițională (38a-b); exemple complexe ca (38c) arătă că și periferia stângă internă a propoziției (periferia vP) este accesată de constituenți dislocați simultan cu accesarea periferiei stângi propoziționale 24; rareori, (38d), deplasarea se produce în afara limitelor propoziției de care ține grupul nominal din care se face extracția. (38) a. [A duhului svântu]idă-ne [DP tidarurile] (FT.1570−5: 2r) b. Iacă, creștine, [ce mare]iavem [DPveselie ti] noi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exploatată recent atât în literatura generativă 28, cât și în literatura de tipologie lingvistică 29. În fine, teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008) permite extinderea firească a noțiunii de periferie sintactică, propusă inițial de Rizzi (1997) pentru periferia stângă propozițională și extinsă de autori ca Belletti (2004) la periferia propozițională internă sau Giusti (1996) și Aboh (2004) la periferia grupului nominal. Vom prezenta, pe scurt, în secțiunile următoare toate aceste concepte teoretice pe care le folosim în analiza datelor românei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
literatura de tipologie lingvistică 29. În fine, teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008) permite extinderea firească a noțiunii de periferie sintactică, propusă inițial de Rizzi (1997) pentru periferia stângă propozițională și extinsă de autori ca Belletti (2004) la periferia propozițională internă sau Giusti (1996) și Aboh (2004) la periferia grupului nominal. Vom prezenta, pe scurt, în secțiunile următoare toate aceste concepte teoretice pe care le folosim în analiza datelor românei vechi și moderne. Până la explicitarea conceptelor de mai sus, este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de proiecții sintactice, organizate ierarhic (43): un domeniu lexical (vP), în care se generează verbul și argumentele sale; un domeniu flexionar (IP; engl. Inflectional Phrase), în care se verifică trăsăturile verbale; și domeniul complementizatorului (CP), care include și periferia stângă propozițională (§2.2 infra): (43) CP > IP > vP (ii) grupurile nominale referențiale sunt grupuri ale determinantului (DP; engl. Determiner Phrase) (Abney 1987; Longobardi 1994); structura funcțională a grupului nominal românesc este următoarea (Cornilescu 2005, 2007; Stan 2009; Tănase-Dogaru 2009; Cornilescu și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
periferii sintactice Într-un articol fundamental publicat în 1997, Rizzi arată că proiecția sintactică C(omplementizator) se poate scinda în două proiecții separate ierarhizate, FORCEP > FIN(ITENESS)P; în spațiul sintactic dintre cele două proiecții C se găsește periferia stângă propozițională, ce include proiecții de tip TOPIC și FOCUS care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Ipoteza lui Rizzi (1997) este verificată în mod direct de limba română: Stan (2007) arată că structura românească ca... să este o structură în care ambele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
totuși organizat configurațional în warlpiri 41. Legate (2001) aduce ca argumente pentru existența structurii ierarhice în warlpiri următoarele fenomene: construcțiile aplicative simetrice și asimetrice; restricțiile de ordonare a adverbelor; ordonarea grupurilor topicalizate, focalizate și a cuvintelor relativ-interogative în periferia stângă propozițională. Cu referire la latină, încadrată tot în categoria limbilor nonconfiguraționale, ca urmare a cercetărilor lui Hale, Ledgeway (2012) arată că libertatea excepțională de topică derivă din setarea mixtă centru inițial / centru final, secondată de conturarea periferiilor stângi ale domeniilor fazale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă În capitolul de față, ne propunem să răspundem la două întrebări: (i) care este nivelul din structura propozițională la care se deplasează verbul în româna contemporană; (ii) care este modalitatea de deplasare sintactică a verbului în limba

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă În capitolul de față, ne propunem să răspundem la două întrebări: (i) care este nivelul din structura propozițională la care se deplasează verbul în româna contemporană; (ii) care este modalitatea de deplasare sintactică a verbului în limba română: deplasarea centrului (X0-movement) sau deplasarea grupului (XP-movement). Din punct de vedere formal, vom propune o abordare a deplasării verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ale lui J. Emonds (1978) și J.-Y. Pollock (1989) asupra diferențelor din morfosintaxa verbului în limbile romanice și germanice au deschis o nouă paradigmă de cercetare prin sublinerea faptului că verbul se poate deplasa în poziții diferite în nucleul propozițional în limbi / familii de limbi diferite. Diferența dintre poziția verbului în raport cu adverbul adesea (fr. souvent, engl. often), cf. fr. Jean arrivesouvent en retard, engl. John oftenarrives late, care nu este determinată stilistic, ci este obligatorie (deplasare înaltă în franceză; deplasare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la disponibilitatea elipsei legitimate de auxiliare), după cum se va arăta în cursul acestui capitol. Cercetările ulterioare asupra limbilor romanice (Belletti 1990; Cinque 1999; Ledgeway și Lombardi 2005, între alții) au lărgit setul de teste care indică poziția verbului în nucleul propozițional (poziția verbului prin raportare la negație; tipologia mai detaliată a adverbelor; disponibilitatea elipsei etc.) și au scos la lumină o altă fațetă a variației lingvistice: nu doar familiile de limbi (e.g. limbi germanice vs limbi romanice) variază în ansamblu, ci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Giurgea 2011; Nicolae 2013d: cap. IV; Cornilescu și Nicolae 2013; Schifano 2014; Ledgeway 2015a), au condus la rezultate convergente, însă nu pe deplin similare. Deși există acord asupra ideii că verbul românesc se deplasează într-o poziție înaltă în nucleul propozițional, nu este clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
într-o poziție înaltă în nucleul propozițional, nu este clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
duce acasă! Deși s-a considerat că negația induce efecte de insulă slabe (engl. weak island effects, cf. Ross 1967), se va arăta că efectul de blocare este cauzat de statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
considerat că negația induce efecte de insulă slabe (engl. weak island effects, cf. Ross 1967), se va arăta că efectul de blocare este cauzat de statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan în aceeași limbă. Derivarea prin object shift (22) presupune ca obiectul să fie extras din grupul verbal și deplasat într-o poziție din periferia propozițională internă (periferia vP), la stânga subiectului in situ (Spec, vP), respectiv la dreapta verbului deplasat în domeniul flexionar (IP); derivarea prin topicalizarea VP (23) presupune ca obiectul să se deplaseze odată cu verbul la stânga subiectului in situ (Spec, vP). Cele două strategii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în lucrarea lui Gallego (2012), în această secțiune ne propunem să aplicăm pe scurt testele sintactice care arată că româna se încadrează în categoria de limbi în care topica VOS se derivă prin object shift. Deși poziția de periferie internă propozițională în care se extrage obiectul nu este poziția pe care urmărim să o identificăm în vederea evacuării obligatorii a VP în propozițiile tranzitive, pentru a asigura deplasarea verbului ca deplasare VP în condițiile descrise în §2.1 supra (din motive care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]