266 matches
-
la ea mă gândeam. Nu am încotro, trebuie să va relatez ceva despre soarta acestei case. Am fost invitați amândoi de actualii proprietari, de soții Căpiță. I-ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot nu se simțea mai bine, ci din ce în ce mai rău. Proprietăreasa, la care locuia cu chirie, care ținea la ea ca la propria-i fiică, văzând-o în ce hal a ajuns, a dus-o cu salvarea la spital, numai că, prea târziu. În timp ce medicii dovedeau cu argumente că o pietricică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiica ei, gurile rele spuneau că datorită nurilor ducea o viață îmbelșugată și lipsită de griji. În camerele dispuse separat, cum era și firesc, locuiau mai mulți chiriași care, cu toată criza acută de locuințe, din cauza condițiilor insalubre oferite de proprietăreasă, își luau tălpășița la prima ocazie. Două din cele patru camere cu fața la răsărit și la mormanele de hârburi de care doamna Dan nu voia să se despartă nici moartă, la un moment dat, au fost închiriate de patru tineri, doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea aștepta de la el ca răsplată și era puțin probabil că se va mai Întoarce o dată. Dar Îi era teamă de lumea de afară - nu de soldați, ci de agenți, de scările lungi, de proprietărese, de vechea ei viață. Atâta vreme cât zăcea lângă doctorul Czinner, mai păstra ceva din Myatt, o amintire pe care o Împărtășeau amândoi. Desigur, Își spuse ea, pot să-i scriu, dar s-ar putea să treacă luni de zile Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta la Constantinopol. O primești sau refuzi. Mai sunt o duzină de fete pe scară“. Apoi Myatt Îndesându-i biletul În geantă, proprietăreasa ei sfătuind-o una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păcat fără să știu, simțeam doar că făcusem ceva rău că prea Îmi plăcea să merg acolo și prin ea Domnul Nostru Isus Cristos mă apăra să nu mai greșesc. CÎnd ieșeam sîmbăta după-amiază cu mama și cu Frau Schwarz proprietăreasa, pe Corso la promenadă, și intrăm În cofetărie, la Seiser, să mîncăm un Ischler auzeam glasuri din ce În ce mai autoritare: „Verfluchte Juden, raus mit euch!“ Nu Înțelegeam de ce oamenii aceia erau supărați pe noi de cîte ori ne vedeau cu Frau Schwarz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn l-ar fi putut lua drept al soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra din cînd În cînd, orice glas de femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută. Cui i-ar fi putut cere să-i dea bani și apoi să Încaseze În locul lui un cec? În nici un caz vreunui negustor. De cînd trăia singur, proprietăreasa Îi făcuse toate cumpărăturile. Pentru a doua oară În ziua aceea, se gîndi la foștii prieteni. Anna Hilfe nu-și Închipuia, desigur, că un om poate să nu aibă prieteni. Un refugiat face totdeauna parte dintr-un partid sau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singur În sudul Brooklyn-ului are și unele dezavantaje. Locuința ta seamănă cu un vagon de tren numai că-i ceva mai scurtă și n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le povestești gazdei, simți că nu poți. În schimb Îi povestești despre casa În care locuiești: ce Întuneric și ce cald e vara, ce frig lipicios e iarna, ce greu e să găsești ceva bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și de energie, ce mult Îi place băutura și tovărășia bărbaților care beau, ce bine cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fură și ucid - toate acestea făcînd parte din mersul firesc și decent ai vieții - și totuși cum au fost capabili să se revolte, să facă reclamație la poliție și să trimită o delegație la noi atunci cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atelierul după ce ne-am căsătorit, chiar acolo era, da, da, și n-aveam pe-atunci decît douăzeci și doi de ani, și, Doamne, ce lucru mare mi se părea c-am făcut, nici nu-ți dai seama! Eram și eu proprietăreasă și plăteam taxe ca și căpitanul Bob Patton și bătrînul general Alexander și toți ceilalți (eram așa de săraci, dragul mamei, trecusem prin atîtea greutăți de la război Încoace, Încît cred că asta m-a și Îndemnat, cred că de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a luat rămas-bun de la nici unul din noi. Ne-a lăsat cu un sentiment de... gol și de atunci n-am mai suportat să mai privesc acele tablouri - să fie privite de altcineva. Rezultatul a fost că i-am cerut voie proprietăresei să facem un foc în curtea din spate și am ars tot ce lucrasem. Toate picturile, toate desenele. Am renunțat la colegiu și m-am întors la postul meu de asistentă medicală, cu program normal. Și așa am trăit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a doua rămâne mereu de mâna a doua; și dacă progresul nu e posibil, prăbușirea, În schimb, odată plecat de la Luarca, era de la sine-nțeleasă, din moment ce oricine care avea cât de cât ceva de făcut Își permitea să stea aici, iar proprietăreasa nu-i stresa cu chiria decât pe cei despre care știa că-s Într-o situație disperată. În acel moment locuiau la Luarca trei matadori, doi picadori foarte buni și un excelent banderillero. A sta la Luarca pe durata sezonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără să-l privească. Mersi c-ai venit. Nick ieși din cameră. Când Închise ușa se mai uită o dată la Ole Anderson, Întins pe pat cu hainele pe el, fixând peretele. — A stat Închis În cameră toată ziua, Îi spuse proprietăreasa când se-ntâlniră jos. Cre’ că nu se simte bine. Că i-am și zis: „Domnu’ Anderson, de ce nu ieșiți mai bine la o plimbare, pe-o zi așa frumoasă de toamnă?“, da’ n-avea chef. — Da, n-are chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doamna aceea mică și grasă, noua stăpînă a locuinței; zîmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mîna, și cînd intrai În casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se Întîmplase Între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare În timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deschizînd și Închizînd ușile acelor odăi În care eu Însumi Începusem să mă simt ca În propria mea locuință. „Keti!” o chemai În sinea mea; nu primii nici un răspuns, la care se adăugă și tăcerea, mi se păru complicitară, a proprietăresei. Vorbi: - Ce coincidență vizita dumneavoastră, domnule judecător: astăzi se Împlinesc patruzeci de zile de la plecarea doamnei Perussi. Ieri i-am făcut pomenirea. - Nu e nici o coincidență, doamnă, am venit anume pentru asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase În apartamentul ei; era - În ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zîmbet ce păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zîmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, Își spuse proprietăreasa și plecă Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu ceai din Ceylon, arahide, africani și susan. Orgoliul decrepitudinii este cea mai vizibilă particularitate arhitectonică, palpabilă, caracteristică atît a casei cît și a proprietăresei, o bătrînă cu trăsături grele venind parcă din La dolce vita, cu toate că nu numai grotescul tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia desprinsă din melancolia generală a locului, care o Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În micul restaurant al hotelului, Pascal Întîlnește o femeie ce stă singură la o masă, cu o mină blînd stranie, o prostituată ce pare În evidentă criză financiară (Arielle Dombasle). Cere o sticlă de șampanie și o cameră. În ciuda Împotrivirii proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva vorbe cu Arielle și pleacă să-și Întîlnească amantul. Scena erotică dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Luis-Miguel care recunoaște În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau de Mimi, murea să afle toate despre toți și să clevetească. O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume să se intereseze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]