1,085 matches
-
ajunsei eu să înțeleg cu cît te doare mai mult lipsa unui bun pe care l-ai cunoscut” (Mateo Aleman, Viața lui Guzmán de Alfarache, iscoadă a vieții omenești) Pune rucsacele aici. - Unde? - Uite aici, la margine, lîngă traversele astea. Proptește-le aici că o să stăm mai mult, precis o să stăm mai mult. - Întotdeauna Pol are probleme. Nu știu cum se face că nenorocitu’ ăsta ne face să intrăm în belele. O să vezi tu dacă nu e așa! Se așază Pit lîngă Gioni
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
îl invidiez profund pe Fundoianu. E vorba despre o carte de Aderca. „Cartea se poate citi. E așa de pitorească și de atîta senzualism se bucură, că fiecare cititor o poate avea aproape vie pe Nuța. Lepădat, bărbatul Nuței, o proptește de un gard, la sfîrșitul cărții. Cititorul o va propti de pagină.” Excelent!!!! * Ceva nu pricep, îmi „scapă”. Dintîi Mugur îmi zice că va fi repaginat Dulapul... Eu fac tărăboi serios. El îmi spune că, după repaginare, cartea are cu
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
de Aderca. „Cartea se poate citi. E așa de pitorească și de atîta senzualism se bucură, că fiecare cititor o poate avea aproape vie pe Nuța. Lepădat, bărbatul Nuței, o proptește de un gard, la sfîrșitul cărții. Cititorul o va propti de pagină.” Excelent!!!! * Ceva nu pricep, îmi „scapă”. Dintîi Mugur îmi zice că va fi repaginat Dulapul... Eu fac tărăboi serios. El îmi spune că, după repaginare, cartea are cu patru pagini mai puțin. Că nu s-a scos nimic
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
am știut de existența cireșului până în acest început de iunie. Era spre seară. Stropeam florile din ghivecele înșirate de-a lungul zidului când îl văd pe Mr. Pierre venind călare pe bicicleta lui de damă cu o singură viteză. A proptit-o violent de poarta cavei și s-a întors spre mine asudat, cu ochii injectați, negru. Atât de furios încât mi-am zis că așa trebuie să arate un mistreț rănit. Se petrecuse ceva grav, un mare scandal, o dramă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd în el sau ștergîndu-l de pantaloni, apoi poziția corpului și puzderia de gesturi însoțitoare, cînd încovoiat deasupra unei propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit cu fruntea în palma stîngă, cînd ridicîndu-te brusc de la masă, pradă unui acces retoric în fața unui auditoriu imaginar, cînd stană de piatră privind în gol și întrebîndu-te cine Dumnezeu ți-a pus stiloul în mînă, cînd îndreptîndu-ți marțial șira spinării
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru cu pâlcul de flăcăi în dosul Dâmbului Melcilor și
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită de casă, urcă în pod și pe tocător tăie cu briceagul câteva frunze de tutun în fâșii lungi și subțiri cât firul de păr și plăcându-i cum foșnesc frunzele aproape negre din pricina uscăciunii, își răsuci o țigară și o
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
că doar a văzut că mă uitam la ea. Vă vine să credeți? Eu mă întreb și acum dacă nu cumva am visat. 28 decembrie 2012: Încercând să iau un fund (tocător) de pe un raft mai înalt, mi l-am proptit fix sub ochiul stâng. Dacă se învinețește, n-o să mă creadă nimeni că nu m-a bătut bărbatul. Sau, mai precis, n-o să-l creadă pe el. 1 ianuarie 2013: Dragă Apple, știi că te iubesc, îți sunt fidelă și
Momente și schițe de pe Facebook by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19179_a_20504]
-
hârtie”. I s-a dat un pahar, i s-a dar și hârtia și a confecționat un ghem cu miezul de plastic și exteriorul de hârtie. Apoi a rupt grosier o margine a plăcintei, a încoțopenit guguloiul, după care a proptit bucata de plăcintă la loc. Fumigena era jumate afară, jumate sub plăcintă, cum ar veni. S-a închis cuptorul și s-a așteptat. Când am deschis, era ceva fum, așa că am și filmat. Mai multe duble chiar. Regizorul părea mulțumit
Dezvăluiri din culisele unui spot by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19277_a_20602]
-
care se lovi puternic de perete, rămânând, totuși, în picioare. - Oho, cineva și-a început dimineața cu multă energie, se auzi vocea deja cunoscută a generalului Runkrahost. Tocmai intra pe ușă, alături de prietenul lui, Murrabi. Apoi privi amuzat la scaunul proptit de perete și se așeză la două mese distanță de amazoane. Tânara de aseară, cu ulcioarele, apăru imediat lângă general, așteptând, parcă, mângâierile de atunci, dar acesta nu păru impresionat de drăgălășenia ei și îi spuse să îi aducă niște
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
De unde știi, sergent? - De la mama, care zicea că boala asta, de care suferea și tata, i-a dispărut cam pe la cincizeci de ani; așa că ați scăpat, d-le colonel.(îl pufnește râsul dar, cu o prezență de spirit instantanee, își proptește bărbia în piept și scoate un oftat adînc, în timp ce ochii îi sclipec șireți) Of-of! Nu vă fie teamă... - Ți-e mai bine, Dodoloanță? - Așa și-așa... Vă rog să mă lăsați, mi-am mai revenit. Mergeți la gară, nu vreau
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
27 mai 2017. Am pus dorul iar pe drum, Că de-o vreme e nebun... I-am dat aripi noi să zboare Când speranța e în floare... Timpul s-a grăbit să ducă Ceasul, ca pe o nălucă S-a proptit în drum să stea Să anunțe vreme rea... Am luptat cu mine iar, Clipele-au trecut prin jar ... Citește mai mult Am pus dorul iar pe drum,Că de-o vreme e nebun...I-am dat aripi noi să zboareCând
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
trecut prin jar ... Citește mai mult Am pus dorul iar pe drum,Că de-o vreme e nebun...I-am dat aripi noi să zboareCând speranța e în floare...Timpul s-a grăbit să ducăCeasul, ca pe o nălucăS-a proptit în drum să steaSă anunțe vreme rea...Am luptat cu mine iar,Clipele-au trecut prin jar... III. POVESTEA,, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Nu s-a terminat povestea Chiar de-i ninsă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
morții, am țipat ca să nu cumva să încerce careva a ma scoată de acolo. Căci - imi ziceam - ce rost mai aveau serile, si diminețile cafeau cu sau fără lapte, stațiile de metrou sau vizitele la frizer? Un maidanez se oprise, proptindu-și capul pieziș și privindu-mă plin de o compasiune confuză, câinescă, drăgălașa. L-am izgonit simulând o aruncătura cu piatră. N-a fugit prea departe, părea obișnuit cu trucuri de felul ăsta. Și-a ridicat piciorul, ușurandu-se pe roata
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-a proptit leagănul,și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbăori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașeși ca niște ursitoare, ... XV. PRĂBUȘIREA ÎN VIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Pe
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica În picioare și o apucă spre ieșire. Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată, complet pustie. În față Începea o rampă din trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
băieți cobora în puț; și își făcea atâtea griji, încât își petrecea nopțile trează, așezată la gura fântânii, ascultând atentă tot ce se petrecea înăuntru. Înaintau foarte, foarte încet. Una câte una, verificară bucățile de piatră de pe pereții puțului, le proptiră mai bine cu lovituri de ciocan, însă amintirea accidentului ce costase deja o viață îi obligă să lucreze cu aceeași grijă ca și cum ar fi construit un castel din cărți de joc, ce amenința să se dărâme în orice moment. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul în spatele numărului unsprezece, luat prin surprindere, îl apucă de gât și-i rupse șira spinării fără să-i dea timp nici măcar să scoată un strigăt de alarmă. Cât ai clipi, îi luă arma și munițiile, binoclul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
creadă că te-au convins, să vezi ce ușor Îi cumperi Spre soare zburăm, spre soaaaree... A cîntat pentru dumneavoastră Doina Badea. În continuare muzică populară. — Închide dracului hardughia aia. — ... gata, am ajuns. Stai cuminte. Așa, așează-te În genunchi. Proptește-ți bărbia de colacul closetului. Bagă-ți degetele pe gît. Borăște odată c-așa-i lumea trecătoare unu naște ș-altu moare lumee, soro lumeee — ... Asta nu-i nouă e opt, să-ți spui eu aia cu supa — Las-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se comporte de parcă aș fi fost un mic iepure de munte handicapat care nu a mâncat de o săptămână. Câteodată, când ajungeam noaptea acasă, urcam direct în fosta mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la fel de bine și cu oameni în jur. Zgomotul s-a revărsat imediat cum am deschis ușa din față, ca și cum aș fi luat capacul unei oale sub presiune. Holul era plin de oameni care se sprijineau de pereți, dând impresia că proptesc casa; se afla într-o așa stare de abandon încât părea un lucru plauzibil. Coridorul era îngust și plin de țigări, cutii de bere și pahare de plastic pline cu vin ieftin și clocit, în mâini nesigure. Să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]