268 matches
-
în anumite scene din filmul "The Italian Job", pentru reuși să se respecte regulile impuse de autoritățile de la metrou, pentru evitarea unor eventuale accidente cauzate de monoxidul de carbon. PML Flightlink a dezvoltat un prototip numit "MINI QED", care înlocuia propulsorul convențional cu un motor electric de 160 de cai putere, și care folosea un motor cu combustie pentru a genera curentul electric necesar motorului electric. Pentru versiunile cu o putere sporită a motorului, partea din față de la MINI are tendința
MINI (BMW) () [Corola-website/Science/310221_a_311550]
-
motarea unei noi grile de radiator fără emblema mărcii, un set de „pleoape” pentru faruri, un spoiler frontal profilat aerodinamic, două praguri sport și un set de jante sport de 19 inch. Motorul a suferit un chip tuning, în urma căruia propulsorul diesel de doi litri produce 176CP față de 140: modelul accelerează cu o secundă mai repede până la 100 km/h (9,9 secunde la modelul de serie) și ajunge la o viteză maximă cu 9 km/h mai mare (210 km
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
care declanșa procedura de separare a "Modulului de comandă/service" de vehiculul de lansare. Un cablu detonator era aprins în zona flanșei dintre "Modulul de service" și SLA, și de-a lungul îmbinărilor dintre panourile SLA. Un set de mini propulsoare, situate în partea de jos a panourilor mari, care aveau un dublu sistem de aprindere, imprimau acestora o mișcare de rotație de aproximativ 30-60 de grade pe secundă. În timpul misiunii Apollo 7 panourile SLA au rămas atașate de treapta S-
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
inginerul și inventatorul român Henri Coandă pe când avea numai 24 de ani. A fost expus de către acesta la cea de-"al II-lea Salon Aeronautic" din Paris, în noiembrie-decembrie 1910. Aparatul era unul de tip biplan cu două locuri, cu propulsor fără elice, cu turbină (suflanta centrifuga). Avionul avea fuselajul de lemn, acoperit cu placaj subțire. Secțiunea fuselajului era triunghiular-rotunjită, având elementele de direcție situate în coadă ce era de forma crucii Sfanțului Andrei. Dimensiunile aripilor erau inegale. Profilul aerodinamic a
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
era dat de ampenajul în formă crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabină pilotului. Controlul era realizat prin intermediul a doua volane diferențiale care mișcate simultan controlau direcția sus-jos, iar acționate diferențial acționau direcția stânga-dreapta. Propulsorul a fost denumit de Henri Coandă la vremea aceea "turbopropulsor", era un motoreactor cu suflanta centrifuga conform terminologiei actuale. Motorul era unul termic cu piston, tip CLERGET 50CP cu 4 cilindri în linie + multiplicator de turație de minimum 4000 RPM
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
necesar să “acopere aceste flăcări, atât dedesubt cât și deasupra cu două plăci de mică”. Nu există o altă dovadă a existenței acestor „tubulari de reacție” în afara propriilor declarații înregistrate ale lui Henri Coandă în 1967, dar fără ajutorul postcombustiei, propulsorul, în configurația geometrica atât cât este cunoscută, nu ar fi putut genera o forță măsurată de 220 kgf. Caracteristicile tehnice ale turbopropulsorului așa cum sunt indicate în pliantul de prezentare al avionului, erau: diametrul de , adâncimea de , turația minimă a turbinei
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
Saturn V. Printre ele se aflau: Saturn INT-20 care avea o treaptă S-IVB montată direct peste treaptă S-IC și Saturn V-23(L) care avea cinci motoare de tip F-1 montate pe prima treaptă și în plus patru propulsoare auxiliare cu câte 2 motoare F-1 fiecare, deci, în total 13 motoare F-1 la lansare. Naveta spațială a fost concepută inițial pentru a funcționa în tandem cu Saturn V. Au fost propuse mai multe configurații în care naveta era lansată
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rachete cu 8 motoare F-1 pe prima treaptă. Aceasta ar fi putut fi folosită pentru o lansare directă spre Luna a unei capsule cu oameni la bord. Alte concepte prevedeau folosirea unei rachete Centaur că treaptă superioară sau atașarea unor propulsoare auxiliare. Aceste îmbunătățiri ar fi permis lansarea unor vehicule spațiale de mari dimnesiuni spre planetele îndepărtate din sistemul solar sau a unei misiuni cu echipaj uman spre Marte. Începând cu 2006 NAȘĂ are în vedere construcția unei rachete de mare
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
secțiunile S-IC și S-II și să fie la fel de înaltă că cele două puse la un loc. Drept combustibil va fi folosit hidrogenul lichid și oxigenul lichid. Zborul va fi asistat în primele două minute de o pereche de propulsoare auxiliare cu combustibil solid, care vor avea 5 segmente față de cele 4 ale propulsoarelor actuale ale navetei spațiale. Prima treaptă va dispune de 5 motoare RS-68, amplasate similar cu motoarele de la treaptă S-IC, în formă de cruce. Inițial Ares
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
variantă de transmisie 4x4 pentru ambele modele (8 valve respectiv 16 valve). Costul modelului 16v 4x4 se ridică la aproximativ 44.200 DM. După o carieră de numai 1 an, modelul 2.0 16v 4x4 este înlocuit. Cel mai puternic propulsor montat pe Opel Calibra este lansat în acest an. Un motor turbo de 1998 cmc, 16 valve ce oferea nu mai puțin de 204 CP, legat la o cutie de viteze Getrag în 6 trepte. Modelul dispunea standard de tracțiune
Opel Calibra () [Corola-website/Science/313251_a_314580]
-
2015, având în vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din sistemul antiaerian și antinavă SM-2 Block IV. SM-3 folosește același propulsor auxiliar al rachetei Block IV pentru prima și a doua treaptă, precum și același control al direcției și al orientării rachetei pentru jumătatea zborului folosit la intrarea în atmosferă. Pentru a susține raza de acoperire extinsă a unei interceptări exo-atmosferice, SM-3
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
și un foarte bun călăreț. El este, în general, descris ca fiind un domn bine educat, foarte isteț și neînfricat. Saber (ocazional menționat că "Sabia de top" în versiunea americană) călărește adesea un cal robotizat pe nume Steed, care are propulsoare de mare putere și capacitatea de a zbura, a alerga, si a funcția în spațiu. Cu toate acestea, nu a fost capabil să călătorească în spații îndepărtate, astfel Steed este păstrat stocat în zona de cargo al lui Ramrod, fiind
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
Giles Cardozo, colaboratorul său, a trebuit să inventeze un paramotor puternic, capabil să depășească dificultățile zborului prin aerul rarefiat și vânturilor de altitudine, dar suficient de versatil și ușor pentru a putea fi purtat. În momentul decolării, butelia de oxigen, propulsorul, harnașamentul și restul echipamentului utilizat cântăreau 120 de kg. Membrii expediției și 3000 de kg de echipament tehnic și de filmare (operațiunea a fost filmată pentru Discovery Channel și Channel 4) au fost transportați către Namche Bazaar, situat la 3400
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
1 Conservant Îndulcitor Antioxidant Pudră de dospit Emulsifiant Antispumant Agent de îngroșare Agent de glazare Gelatinizant Săruri de topire 2 Stabilizator Agent de tratare a făinii Exhaustor de gust Întăritor Acidifiant Umezitor Corector de aciditate Agent de încărcare Antiaglomerant Gaz propulsor 1 Indicarea denumirii specifice sau a numărului CE nu este solicitată. 2 Numai în cazul brânzeturilor topite și al produselor pe bază de brânză topită. ANEXA III DENUMIREA AROMELOR ÎN LISTA DE INGREDIENTE 1. Aromele sunt desemnate fie sub numele
jrc4567as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89733_a_90520]
-
aceste materiale (foarte probabil utilizate și înainte, dar în proporție mai mică) se produc unelte mai eficiente (de tipul harpoanelor și vârfurilor de suliță). Dar poate ceea ce este mai important este faptul că apare prima unealtă care multiplică forța umană - propulsorul. Acesta practic mărește distanța loviturii eficace de suliță, ceea ce atrage după sine o vânătoare mai eficientă. La nivel cultural principala achiziție este apariția artei. Complexitatea acesteia reprezintă separarea clară a omului modern de toți predecesorii săi. Conform studiilor evoluționiste, cele
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
distilația fracțională a aerului lichefiat, folosirea zeoliților cu adsorbția la presiune variabilă pentru a concentra oxigenul din aer, electroliza apei și alte metode. Întrebuințările oxigenului elementar includ producția oțelului, plasticului și textilelor, lipirea, sudarea și tăierea oțelurilor și altor metale, propulsoare de rachete, terapia cu oxigen și sisteme de susținere a vieții în aeronave, submarine, zborul spațial și scufundare. Oxigenul a fost descoperit independent de Carl Wilhelm Scheele, în Uppsala, în anul 1773 sau mai devreme, și de Joseph Priestley în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Nava utilizează un rezervor de combustibil de cu de hidrazina. Presiunea combustibilului este reglata prin adăugarea de heliu sub presiune dintr-un rezervor extern. Șaptezeci la suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de combustibil de cu de hidrazina. Presiunea combustibilului este reglata prin adăugarea de heliu sub presiune dintr-un rezervor extern. Șaptezeci la suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul altitudinii în timpul intrării în orbită. Opt propulsoare mici produc câte pentru controlul altitudinii în timpul operării normale. Patru roți de reacție sunt utilizate pentru controlul precis al altitudinii în timpul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul altitudinii în timpul intrării în orbită. Opt propulsoare mici produc câte pentru controlul altitudinii în timpul operării normale. Patru roți de reacție sunt utilizate pentru controlul precis al altitudinii în timpul activităților care necesită o platformă foarte stabilă, cum ar fi fotografierea cu înaltă rezoluție, în care chiar și cele
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei, la ora 16:39 UTC, 11:39 ora locală. Dezintegrarea întregului vehicul a început după ce un O-ring din propulsorul din dreapta a cedat la lansare. Defectarea O-ringului a cauzat o ruptură în articulația propulsorului pe care o asigura, permițând că gazul fierbinte din interiorul motorului să ajungă în exterior și să intre în contact cu aparatură propulsorului și cu
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
și de la Centrul de Zbor Spațial Marshall. Mai mulți ingineri—printre care Roger Boisjoly, care își mai exprimase îngirjorarea și cu alte ocazii—s-au arătat îngrijorați din cauza potențialelor efecte ale temperaturii asupra O-ringurilor care ermetizau articulațiile propulsoarelor. Fiecare propulsor era construit din șase secțiuni articulate în trei articulații din fabrica și trei articulații „de teren”. Articulațiile din fabrica erau sudate, dar articulațiile de teren—asamblate în Clădirea de Asamblare de Vehicule de la Centrul Spațial Kennedy-foloseau câte două O-ringuri
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
necesar. La timpul lansării (Ț=0, la ora 11:38:00.010 EST), cele trei motoare principale erau la 100% din nivelul nominal de performanță, si au început să urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
structurii de servicii s-a constatat că lipseau resorturile a patru dintre zăvoare, dar aceasta a fost exclusă drept cauză. După analiza filmului lansării, s-a constatat că la Ț+0,678, un fum cenușiu-închis a început să iasă din propulsorul din dreapta de lângă bară din spate, prin care propulsorul este atașat de rezervorul extern. Ultima emanare de fum a avut loc la Ț+2,733. Ultimul moment în care s-a mai văzut fum lângă bară a fost Ț+3,375
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
resorturile a patru dintre zăvoare, dar aceasta a fost exclusă drept cauză. După analiza filmului lansării, s-a constatat că la Ț+0,678, un fum cenușiu-închis a început să iasă din propulsorul din dreapta de lângă bară din spate, prin care propulsorul este atașat de rezervorul extern. Ultima emanare de fum a avut loc la Ț+2,733. Ultimul moment în care s-a mai văzut fum lângă bară a fost Ț+3,375. Ulterior s-a determinat că acest fum a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]