283 matches
-
situația, și acum ni se alăturau cu o viteză surprinzătoare. Cu fiecare bătaie vîjîitoare pe care o executau, vedeam apropiindu-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri. Schneiderhahn ne dăduse cu precauție și numai în dimineața zilei de competiție, ultimul său
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să-i Închidem pe jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe gulerul puloverului. Am zâmbit. — It’s okay, am strigat. A zâmbit și el. Era tânăr, dar avea pielea feței însemnată de meseria aceea de vânt și mirosea a alcool. Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al Tovarășului Nicolae Ceaușescu. Acum, e drept, era dat cu vopseaua nouă de mirosea ca o pungă de aurolac. Pe vapor erau cinci mese lungi, pline de bucate alese, adică de mezeluri și chifteluțe cu tricolorul înfipt în ele. La prora, o orchestră de lăutari unu’ și unu’ a dat semnalu’ la „Noi suntem români!”. Toată lumea s-a ridicat în picioare și a cântat cu orchestra. Adi se așezase cu PD-ul la o masă la soare. Eu, aleatoriu la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis. Corabia care-l ducea pe poetul exilat de Augustus era infinit mai sensibilă la convulsiile mării. Apoi, Ovidiu avansa pe un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în înnodate curcubee, nu ai cum să eviți coliziunea. vezi numai cum un lac secret, un lac fermecat de pe pântecul pământului, se întunecă, și unele culori pălesc, unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor nu atinge culorile tari, numai pe cele slabe, înmuiate. șase deasupra: în fine, pe pământul moale sunt arbori puternici, de care mâinile adepților tăi se agață, se prind de crengi solide, care ajută la înaintare, de rădăcini care nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încerci să le tămăduiești, e liniște, e noapte, vietățile nu colcăie împrejurul tău, este momentul să îți transformi creierul într-un labirint de cristal, cu tobogane de apă, pe care să plu tească flotele tale fenomenale, aurite, cu amazoane decorând prorele de aur, labirint în care numai tu te descurci, în care gândurile oștirilor dușmane se vor rătăci și spionii oștirilor dușmane nu vor descoperi niciodată strategiile tale abile. șase în al doilea loc: în zare se văd mici, dar în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea pe fund o statuie enormă a lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vor detecta. - Vor pleca cu bacul la amiază, replică Franck aproape imediat. - Nimic despre Ryan? Întrebă Marie ca să pună capăt tensiunii palpabile dintre cei doi polițiști. - Ba da. Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM, se Întoarse spre jandarmi și dădu lovitura finală. - Tocmai am aflat că sînt fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac plîngere Împotriva propriului meu frate. * * * Rezemată În coate la prora bacului, Marie privise cum se apropie, crescînd, luminile din Lands’en, cu sentimente confuze. Insula copilăriei Îi apărea acum străină, ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se temea de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit ce trăia ea, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
faptul că ar fi putut exista, În el, măcar o scânteie de viață. Mâinile legate de stâlp și rigiditatea stratului de tencuială, care se Întărise, Îl mențineau Într-o poziție dreaptă, puțin aplecat În față, aidoma unei macabre statuete de la prora unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase În profunzime obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se opri cu degetul Îndreptat spre masca lui Ambrogio care urla Împotriva morții, la picioarele lui. Mi-ai destăinuit-o dumneata. — Eu? Dumneata, cu vorbele dumitale. Mi-ai povestit cum, pe vremuri, oameni În carne și oase erau legați la prora corăbiilor, ca jertfă, pentru câștigarea bunăvoinței zeilor În privința călătoriei. Și oare nu se obișnuiește, pe mare, să se ungă trupul condamnaților cu bitum, pentru a-i păstra spre Învățătura de minte a celorlalți? Acesta e șirul de gânduri care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ființelor mediocre. Numai ele umblă În siguranță. Dante observase o mică variație În tonul glasului său, ca o notă concluzivă. Cu siguranță, se pregătea să Îl lovească. Cine știe dacă nu urma să expună și trupul lui, ca figură de proră pe corabia sa, se Întrebă În timp ce se gândea agitat la ce era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
economisesc două minute și jumătate cu scurtătura. 8.47: Edwin Morgan Forster, una dintre cele mai vechi și mai distinse instituții din centrul orașului, se află la Întersecția Broadgate cu Anthony’s Lane. O fortăreață de secol nouăsprezece cu o „proră“ semeață din sticlă de secol douăzeci - arată ca și cum un avion a intrat Într-un magazin universal și a ieșit pe partea cealaltă. În timp ce mă apropii de intrare, Încetinesc de la galop la trap și fac o inspecție a hainelor. Pantofi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care Împrejmuia portul, Înconjurat de o mulțime de oameni care veniseră de prin barurile din apropiere cu tot cu băuturile comandate. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe mare, dezvăluind vederii crestele a o mie de valuri și pe pasagerii iahtului adunați pe puntea de la proră. Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos de greutatea celor două motoare externe, o ultimă explozie Îi sfîșie rezervorul de combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu care polițiștii Înfășuraseră ambarcațiunea. — E Halcyon. Goeleta lui Frank... ce caută aici? — Așa e, spuse Crawford, ridicîndu-se și făcîndu-i cu mîna lui Andersson, care Îi răspunse scoțîndu-și bereta. Am vorbit cu Danvila. Frank e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]