451 matches
-
cel ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor declarații explicite, există și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
IV 18, 6; IV 23, 3. . ΒΔ∗Δ≅:≅ Η Β∞Δ ≡:™< γ∅Φ↑82γ< ζ30Φ≅¬Η. . Legătura între figura lui Ilie și cea a lui Ioan Botezătorul a fost făcută de însuși Cristos. Cf. Mt. 11,13‑14: „Că toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și dacă vreți să înțelegeți: el este Ilie, cel ce va să vină”. Cf. de asemenea Mt. 17,13 etc. . În opinia lui Norelli, aceste „semne și minuni” nu constituie o aluzie la modelele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă și ziceai în inima ta: «Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă și nu voi ști ce este lipsa de copii!Ț” - Isaia, 47, 8 (despre căderea Babilonului) ori același proroc despre „slava noului Ierusalim”: „Nu te înfricoșa, căci nu vei rămânea de ocară; nu te rușina, căci tu vei uita rușinea tinereții tale și de ocara văduviei tale nu-ți vei mai aduce aminte” (Isaia, 54, 4). 42. Dicționar biblic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
așternutul patului mieu, să voiu da somnu ochilor miei și plopeupelor [sic] méle dormitare și răpaos tâmplelor méle, până nu voi afla loc D[o]mnului și sălaș D(u)mn(e)zeului lui Iacovț, jurându-să, cânta și zicea marele proroc și împărat D(a)v(i)dŭ. Aceasta, dară și în mintea luminatului și înălțatului, Ioan Constantin Basarab voevod, domnŭ, și oblăduitor țării Românești, încă den tineréțele sale, hotărât avândŭ, n-au dat odihnă mădularilor sale, nici răpaos gândurilorŭ sale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mulți cărturari, împreună cu care a terminat și perfecționat traducerea tipărită în 1648 cu titlul Noul Testament sau Împăcarea cu leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru. Același grup traduce și publică în 1651 Psaltiră... ce să zice Cântarea a fericitului proroc și împărat David. Contribuția lui S.Ș. la aceste lucrări nu este cunoscută precis. El semnează doar un singur text - Predoslovie cătră Măria sa craiul Ardealului -, unde, printre altele, face cunoscut felul cum a fost realizată transpunerea, de cunoscători de greacă
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
comparându-le cu cele ale romanilor, grecilor și slavilor. Sunt citate surse germane, franceze, italiene, Dimitrie Cantemir și Del Chiaro. Vechimea, stadiul primitiv al materialului înregistrat sporesc interesul lucrării, în care se demonstrează romanitatea folclorului nostru. În 1827, prefațând Psaltirea prorocului și împărat David a lui I. Prale, dă o schiță a istoriei literaturii române. Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre(1838) face cunoscute vechi centre tipografice și cărțile care au apărut
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
și al Sfintei Fecioare - cu un titlu contrariant: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, ceea ce vrea să însemne că e vorba de un text bilingv. Confuză e și o psaltire în versuri, alcătuită în 1827 și prefațată de Vasilie Popp, Psaltirea prorocului și împărat David. Nebulosul stihuitor ticluiește o sumedenie de forme lexicale, cuvinte compuse („omfăt” - copil, „călclegi” - călcător de legi) și expresii năstrușnice („moldovelinească”, „grădină florue”, „ilectră de fânear” ș.a.), în împerecheri nu rareori absurde („pomul lângă al său lapte”), înșiruite
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
fraze care par sau chiar sunt fără nici o noimă. Versurile lui P., numit de Mihai Eminescu „firea cea întoarsă”, sunt dintre cele mai stranii ce s-au iscodit în literatura română. SCRIERI: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, Iași, 1820; Psaltirea prorocului și împărat David, pref. Vasilie Popp, Brașov, 1827. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 127-129; Pop, Conspect, II, 241-242; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 401-402; Călinescu, Ist. lit. (1941), 95-96, Ist. lit. (1982), 92-93; Piru, Ist. lit., II, 304-307; Ist. lit.
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
se înalțe către starea angelică („Minunat iaste Dumnezeu în faptele sale, că cu mare cinste ne cinsti și de dede minte slobodă și chibzuitoare, firea omenească cea căzută o au înălțat mai pe deasupra îngerilor, cum ziș mai sus, după cuvântul prorocului: «Ce iaste omul, că-ți aduseși aminte de dânsul, sau fiiul omului, că-l cercetași?» Vezi câtă dragoste are Dumnezeu cătră oameni și ce au făcut pentru dânșii? Făcu toate văzutele și nevăzutele și pentru dânsul să făcu om”), dar
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
să fie, la plinirea vremii, „sarea pământului”? Suntem oare siguri că nu ne paște soarta fiilor lui Moise, trecuți și pierduți prin pustie? Am devenit oare „luminătorii lumii”, așa încât mustrarea înțelepților lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții calcă legea Mea și pângăresc lucrurile Mele sfinte; nu osebesc ce este sfânt de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curat și necurat; de la zilele Mele de odihnă și-au întors ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui sunt ca niște lupi care sfâșie prada; ei varsă sânge și ucid sufletele, ca să-și sature lăcomia. Prorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deșarte și cu prevestiri mincinoase, zicând: „Așa grăiește Domnul Dumnezeu”, când Domnul nu le grăiește nimic. Descriind apostazia poporului ales, plângerile lui Ieremia (4, 11-17) ating un registru mult mai dramatic: Sfârșit-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
magma fierbinte a unei atât de vulcanice disperări? Suntem chiar atât de pricepuți în a contextualiza istoric și cultural aceste texte-dinamită ale Scripturii? Mai suntem oare fideli, într-un asemenea acces de scepticism, acelui Dumnezeu care i-a inspirat pe proroci? Avem un popor care încă geme de sărăcie, neputință și ignoranță. Pe meleagurile noastre, colonizatorii romani - contemporani cu martirii Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos - au construit mai multe drumuri în primele decenii după victoria lui Traian (53-117) decât am așternut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
voi mulți învățători”. La fel de clar îmi răsună-n minte cuvintele lui Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom atribui statutul de învățători? Să recunoaștem că, în vremurile noastre, aceasta tagmă de învățători ai Bisericii (responsabilă pentru Școlile catehetice din Alexandria, Antiohia sau Ierusalimul primelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de patristică sau teologie sistematică. Cum să îmbrățișez rolul de globe-trotter academic atunci când știu că, paznicii fiind adormiți, „vrăjmașul prigonește” via Domnului? Da, sunt tare uscat la rădăcină, dar n-am să cer alt pământ, ci apă vie din norul prorocului Ilie. Cu întreaga mea afecțiune, Mihai Capitolul IIItc "Capitolul III" Ciorne filozoficetc "Ciorne filozofice" ...umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară... Coloseni 4, 5 În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievicitc " În căutarea firului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei minime etici procedurale, o dezbatere pe tema idealurilor comune ale unei societăți cosmopolite. Locul mărturisirii religioasetc " Locul mărturisirii religioase" Dincolo de tematizarea sensului comunitar, se cuvine discutată opțiunea personală. Ceea ce merită un comentariu mai amplu este referința indirectă la cuvintele prorocului Ilie (III Regi 17, 1) care „a zis către Ahab: «Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc»”. Orice mărturisire religioasă („Viu este Domnul Dumnezeul nostru”) are un sit propriu al rostirii - iar pentru un creștin acest loc privilegiat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care altul? Același lucru poate fi spus și despre „mișcarea Duhului”; în textele canonice ale Noului Testament întâlnim acest îndemn (I Ioan 4, 1): „Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți proroci mincinoși au ieșit în lume”. După care criterii epistemologice ar putea fi recunoscută mișcarea invizibilă a Duhului? Pe scurt, fără referința la Scripturi și la tradiție, noul tip de întemeiere propus de H.-R. Patapievici nu poate rezista criticii bazate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după lege”3, le-au mijlocit vederi divine „călăuzindu-i spre taine” sfinte, dar, mai cu seamă, au dăruit întregii suflări omenești Sfânta Scriptură 4. Cu alte cuvinte, îngerul este un dublu agent hermeneutic: mijlocește atât „întruparea” revelației în textele prorocilor și ale apostolilor, cât și interpretarea acesteia în mâinile teologilor inspirați. Slujitor al lucrării Pedagogului, îngerul este și un logoped nevăzut, venit în ajutorul celor chemați să predice Cuvântul divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe de această înțelegere. Teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grecească despre Hercule și balenă se trage din și mai străvechea poveste ebraică despre Iona și balenă, nu viceversa; în orice caz, se aseamănă mult una cu alta. De vreme ce-l revendic pe semizeu, de ce nu l-aș revendica și pe proroc? Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau să mă gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre sucurile gastrice ale balenei - deși formula cam obscur acest argument. Și obiecția asta cade, însă, deoarece un exeget german a emis ipoteza că Iona trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unele vase sînt botezate în zilele noastre Rechinul, Pescărușul sau Vulturul. Nu lipsesc nici exegeții savanți care afirmă că balena pomenită în cartea lui Iona era doar un colac de salvare, un fel de centură umplută cu aer, cu ajutorul căreia prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia! Dar el mai avea un motiv de neîncredere și anume, dacă-mi amintesc bine: Iona a fost înghițit de balenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe Tigru, la care nu se putea ajunge în numai trei zile, din punctul cel mai apropiat de pe litoralul Mediteranei. „Ă Cum vine asta?“, se întreba el. Dar oare balena nu avea vreun alt mijloc de a-l debarca pe proroc într-un punct atît de apropiat de Ninive? Ba da: ar fi putut să-l transporte dînd ocol Capului Bunei Speranțe. Dar, pentru a nu mai pomeni de traversarea Mediteranei în toată lungimea ei și de traversarea Golfului Persic și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spune că această coastă se afla acolo, cu o sută de ani înainte de a fi văzut-o eu. Istoricii locali susțin că un profet care prorocea venirea lui Mahomed, provenea din acest templu, iar unii nu pregetă să afirme că prorocul Iona ar fi fost scuipat de Chit la poalele aceluiași templu.“ Te las, cititorule, în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești originar din Nantucket și vînător de balene, te vei prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui. Tatuajul acesta fiind opera unui proroc de pe insula lui, mort între timp, care se folosise de trupul lui Queequeg pentru a scrie, cu ajutorul acestor semne hieroglifice, o teorie întreagă despre cer și pămînt, precum și -un tratat mistic despre arta cunoașterii adevărului - Queequeg era o enigmă vie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sunt cele mai însemnate isprăvi ale eroului. În partea a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]