2,861 matches
-
amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât i se șterge din minte tot ce a mestecat cu atâta sârg
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mama lor formând un tot, ca un grup statuar. Alex, impresionat de scena ce i se înfățișa, vizibil marcat, trecu în bucătărie sub pretextul că în paharul său ar mai trebui puțină șampanie, dar de fapt căută de zor un prosop să-și șteargă lacrimile. Ina plângea, plângeau și băieții; numai Alex, venind din bucătărie cu sticla de șampanie, era cel mai tare, el își făcuse programul și acum era pe post de cocoș: - Hai, ridicați paharele fără toasturi și fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în limba rromă: Te del tumen O Del baresqo kher! Te del tumen O Del te aven des chave saste-veste thaj sukar! Te aves tumen khetanes but divesa lache thaj but losarenca! Urmă masa propriu-zisă și așezarea feluritelor bucate. Pe prosoapele de borangic, ce păreau a fi țesute din raze de soare, fură așezate fel de fel de mâncăruri, servite de chelneri din oraș, însoțiți de țigănci tinere, frumoase, cu ochi scăpărători împrumutați de la mamele lor, și ele niște flăcări vii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa. Se Înțepenise Într-un fel al ei, neștiut. O Înfiorare rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dată, aceeași dezamăgire. O singură dată a trebuit să înnoptez într-un mic oraș de provincie, al cărui hotel avea toate camerele ocupate. Am căutat mult timp un loc unde să pot dormi, renunțasem la cină și la duș, la prosoapele calde și cearșafurile proaspăt spălate. Eram dispus să plătesc oricât pe o cameră mică și plină de igrasie, fără telefon sau sistem de încălzire, dar care să aibă măcar un pat și o pătură. Am încercat la hotelul gării, însă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară, așezându-le la distanțe egale, cum îi șterge unchiului transpirația cu prosopul, împăturindu-l apoi în patru și cum în drum spre ușă se apleacă să ridice o scamă de pe covor. Ne întoarcem din nou spre unchiul Traian. Pielea lui părea mai netedă fără boabele de transpirație. La capul lui, Cristi se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și se cufundă într-o lectură din care se vedea limpede că nu poate fi scos. Mihăiță veni la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de încălțări; câte patru rânduri de chiloți; câte patru rânduri de papuci de odae; patru furouri; patru sutiene; patru piepteni de păr; patru rujuri; patru tipuri de parfum; patru oglinjoare; patru cutii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic prin baie, apoi se spală fornăind până la brâu. O face iute, jegoșindu-ți după aceea prosopul, cu care oricum va da discret un lustru pantofilor. Ei bine, lui Adrian nu o să i se întâmple niciodată, absolut niciodată, așa ceva. Deși vine de la zece mii de kilometri depărtare, va găsi în două ceasuri meseriașul perfect, care va face totul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât mai exact în descrierea mea, doar am spus clar că am o formație științifică era hârtie din sulul de prosoape de unică folosință. Rupse două bucăți din ea și-și făcu din ele două șomoioage pe care și le vârî în nările largi. Nea Vasile făcuse armata la spitalul militar, unde avea un unchi plutonier de intendență și, oricât de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe mâini și cu părul plin de zațul ce mai rămăsese în ceștile de cafea pe care i le spărsese în cap. Până să vină o ambulanță, o ținuseră în secretariat, legată cu două perechi de halate și cu un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două mușcături. Toată lumea din facultate se adunase ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rupea-n figuri la "De trei ori femeie", că ce mare succes a avut ea la Milano, dă nu mai știa să să ascundă dă paparați. Sanchi! Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plecat marfă? Ba da. Corect. Eu am noroc că laptele se cam termină foarte repede și lumea se împrăștie. A! Era să uit. Mi-ai ținut și mie două chefire și un unt? Cum o să uit, scumpa mea? Caută un prosop sau ceva, ca să punem dedesubt. Oricum, ceva curat. Am la mine cinci batiste noi, Nory. Te-ai pregătit, escrocule! Le-am cumpărat. De fapt mi le-a reținut Erna. Să nu zici că mă înșeli cu Erna de la... Nu te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin după paravanul unde avea improvizat un lavoar cu prosop și săpun și revine cu o sticlă de lichior cu etichetă jos pălăria și un termos cu cafea așezate pe o tavă. Ei nu i lipsea niciodată așa ceva pentru protocol. Se simțea de la o poștă că mirosea a ceva premeditat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Africa, America de Sud și Oceania. Antarctica, neavând rezidenți permanenți, beneficiază doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele din jurul taliei, plesnindu-se cu ele peste dosuri. Ajunși În fața europenilor, se opriră și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar acel ceva, indiferent ce-o fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-a lăsat exact de unde mă culesese și a părăsit scena cu o recompensă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ton pe cît posibil drăgălaș: ești gata, Vic? - ceea ce pe Vic Îl deranja enorm. Știa că, dacă apucă să iasă, cu greu va mai reuși să-și reia tabietul de acolo de unde-l lăsase. CÎnd se Întorcea, fie că găsea prosopul umed, În urma Christinei, fie că mirosul groaznic răspîndit de căcăcelul lui Kiki Îi tăia orice chef de a mai deschide gura. În acest timp, Marychka stătea pe un taburet În bucătărie și răsfoia imperturbabilă ziarul The Baakho Monitor, adus tot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ridică Îndată din fotoliu, sprinten de parcă atunci ar fi ieșit dintr-o sală de gimnastică - și bucuros că-l revedea pe maior. Sub pretextul că nu mai făcuse de mult timp o baie adevărată, Îi folosise Între timp cada, șamponul, prosoapele și aparatul de bărbierit, ba chiar și una din periuțele de dinți. Abia după ce Își ceru scuze pentru aceste neînsemnate abuzuri, Îl anunță că reușise să deschidă seiful cu o combinație de cifre care-i venise instantaneu În cap, În timp ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]