870 matches
-
antrenamentul pentru începători există numai exerciții simple pentru mișcare, mai târziu antrenamentul cu găleata de mingi devine mai complex și mai variat. Există și pericolul latent a supraîncărcării condiției fizice, deoarece această metodă este foarte intensă. Un semn de ambiție prostească îl constituie jucătorii exploatați, transpirați, suflând din greu. Antrenamentul la cutia de mingi trebuie foarte bine dozat. Gândiți-vă întotdeauna: tenisul de masă, datorită profilului său “presant” prezintă o încărcare a rezistenței fizice. Este un semn de incapacitate dacă jucătorii
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face pe protagonist, ridicol. Comicul de situație reiese din faptul că Jupân Dumitrache este opac în fața oricăror dovezi de adulter
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
părul pieptănat lipit, cu o frunte ca un fragment de sferă". În viziunea lui Fred ea este o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară în gesturi și vocabular. Pentru Cibănoiu, Emilia este o "femeie fără suflet". Ea este de o gravitate prostească, gravă, impozantă, săracă cu duhul, dar în care G.D. Ladima văzuse idealul de femeie. Emilia avea relații cu G.D. Ladima, bazate pe interes, în ideea că acesta ar fi scris prin gazete ceva favorabil despre ea. În realitate, el o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
incultă", "femeia de toate zilele" (G. Călinescu); este un personaj static, unidimensional, "dezastruoasă ca o bucătăreasă patetică" (Fred Vasilescu). În timp ce G.D. Ladima o divinizează, Fred o judecă la rece, o vede gravă și impozantă, glumește vulgar, este de o gravitate prostească, nu pricepe rolurile în care este distribuită. Dragostea Emiliei este pentru Fred, străină, pragmatică, inutil dramatică. Nimeni nu-și poate explica cum o femeie atât de "ștearsă" a devenit femeia divină pentru G.D. Ladima. Jocul ielelor Jocul ielelor este o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
incapabilă să comunice sau pur și simplu timidă. Dar ar fi o reacție ușor obraznică, nesofisticată și rușinoasă pentru un utilizator competent de semne. Să gîndim, precum doctorul, că a nu ști de cîte ori ai fost însărcinată este extrem de prostesc, înseamnă să omitem varietatea posibilităților oferite de întrebare. S-a referit la numărul de sarcini înregistrate medical, la numărul de nașteri, la numărul de copii? La o femeie pentru care fiecare întrebare posbilă cere un răspuns diferit, întrebarea este destul de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în practică (lucru care nu poate fi spus în legătură cu valoarea practică pe care o atribuie teoriilor lor). Utopiștii practici tind în mod similar să încerce aplicarea unor idei pe care majoritatea celor din jurul lor le consideră imposibile, naive sau chiar prostești. Succesul lor se măsoară nu în funcție de fidelitatea cu care se raportează la modelul teoretic ideal, ci în funcție de cât de departe au ajuns în a reuși fie și pentru un scurt timp să demonstreze posibilitatea unui mod de viață ferit de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de cel urmărit de istoria contemporană sau de jurnalism. Voi explica aceasta făcând o analogie cu fotbalul. Jurnalistul înregistrează evenimentele zilei, informându-ne cine a pierdut și cine a câștigat, cine a marcat golurile spectaculoase și cine a făcut greșeli prostești. Istoricul ne-ar putea relata despre evenimente similare desfășurate într-o anumită perioadă de timp. Comentatorul ar putea remarca faptul că acesta a fost un an bun pentru fotbalul românesc și pentru fotbaliștii români care joacă în străinătate. Dar interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ar ilustra pentru noi, cu claritate, ideea că ne aflăm pe culmea gratuității. Simulacrele pot să ia ușor forma realității, iar aceasta, la rândul ei, poate să se adapteze violenței simulacrelor, pe care o gândire materialistă le confundă, în mod prostesc, cu violențele realității tocmai datorită lipsei lor de coerență cu realitatea și a gratuității lor. Nimic nu mă poate împiedica să recunosc multipla prezență a simulacrelor în exemplul imaginii multiple, chiar dacă una dintre stările sale adoptă înfățișarea unui măgar putrezit
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se aventurează să cunoască izvorul, acela va cunoaște cu adevărat și-și va explica toată viața râului. Viața lumii are un izvor. Și Dumnezeu este acest izvor. Fără cunoașterea Lui rătăcim, înecându-ne în mâlul ignoranței și al închipuirilor noastre prostești. Comisia a plecat, iar eu nu știu ce or fi raportat. * În cadrul Cântării României, la concursurile dintre sate, raioane și regiuni, comuna Sălciile a căzut în prima fază de concurs cu comuna Ciorani. Directorul, Petre Duță, care nu era membru de partid
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
afectează referirea Recomandării 1201 la posibilitatea înființării organizațiilor autonome și că deci, nu au fost respinse aspirațiile de orice fel spre autonomie. Este inutil să menționăm că aceste interpretări cu ifose și sentențios pronunțate ex cathedra sunt sau iresponsabile, sau prostești, deoarece, din moment ce autonomia teritorială pe baze etnice nu se regăsește în Recomandarea 1201, nu se poate invoca existența dreptului la autonomie; probabil că asemenea aspirații figurau în documentele lor, dar nu și în cele la care România era parte. Neajunsul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
fost “înamorat nebunește“. Apoi, au mai existat, desigur, fetele dulci. Dar nu sunt un afemeiat. M-am dedicat întru totul profesiunii mele. Din acest punct de vedere, am fost la fel de dur cu mine însumi ca și cu ceilalți. (Aventurile amoroase prostești și stânjenitoare, mai cu seamă în cadrul unui grup închis, afectează munca serioasă.) Eu unul sunt foarte înclinat spre gelozie și am avut de-a face cu oameni foarte geloși. Invidia m-a tulburat în mai mică măsură. Invidia mutilantă poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
durere ca să pot gândi limpede, ca să-i pot pune întrebări inteligente. Îmi răspundea confuz, evaziv, poate că din dorința de a mă cruța, poate că din pricina propriei ei suferințe sau poate că din cauza unei nehotărâri, pe care eu, în mod prostesc, nu am putut-o desluși. Mi-a spus, desigur, câteva lucruri teribile, de neuitat. Dar acestea să fi fost adevăratele „motive“? Și tot ce rostea, părea apoi să se dizolve într-o criză de lacrimi. Hotărâsem amândoi, cu mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau să mă stabilesc cu vreo femelă. Poți să-mi juri lucrul ăsta? — Nu există nici un fel de aranjament. Lizzie trăiește cu Gilbert. Așa stau lucrurile. Și, bineînțeles, n-am cerut-o niciodată în căsătorie, ăsta-i doar un zvon prostesc. Acum pleacă, sunt sleit de oboseală, și la fel trebuie să fii și tu după acest lung spectacol. S-a ridicat, s-a înfășurat mai strâns în pelerină, scoțându-și brațele prin despicături, și unindu-și-le în față. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câteva scrisori așteptându-mă în „cotețul de câini“, și le-am luat. Una din ele era de la Lizzie. Am desfăcut-o și am citit-o din mers. „Iubitul meu, bineînțeles că răspunsul nu poate fi decât «da». Temerile mele erau prostești și lipsite de temei, te rog iartă-mi reacția confuză la minunata ta ofertă. Sunt pajul tău, așa cum am fost o viață, și cum să nu-ți fiu alături dacă, măcar pentru un moment, ai nevoie de mine? Nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se prelingă, în timp ce ochii lui Hartley continuau să fie ațintiți asupra flăcărilor lumânărilor, iar mâna îi bâjbâia orbește pe masă în căutarea șervețelului. L-am împins către ea. — Dar de ce nu l-ai putut apăra?... O, e o întrebare prostească, Hartley, nu pot suporta toate astea... Pretindea că-i numai din vina mea, și era vina mea, ar fi trebuit să-i povestesc totul de la bun început, mă întrebase dacă a mai existat cineva în viața mea și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care le și inhibasem, ca să le aranjez în mintea mea într-o anumită ierarhie. I-am întins mâna. Mi-o strânse formal, cu un aer de demnitate surprinsă și apoi făcu un pas îndărăt. — Scuzați-mă. A fost o întrebare prostească. Și, poate chiar... impertinentă. Ceva din ușoara lui ezitare comunica, în acel mod rapid pe care-l împrumută uneori vorbirea, o impresie de inteligență. Remarcasem de asemenea felul clar, aproape deliberat, în care articula cuvintele, deși vorbea în maniera plată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ți spun, dar nu am avut timp să-mi pregătesc un discurs elegant. Am sentimentul că destinul, sau Dumnezeu, sau nu știu ce altceva ne-a dăruit pe unul celuilalt. Să nu ratăm în mod stupid această șansă. Nu lăsa ca mândria prostească, sau suspiciunea, sau lipsa de imaginație, sau lipsa de speranță să determine eșuarea acestui proiect. Haide să ne aparținem de aci înainte. N-are importanță ce înseamnă exact sau ce va implica acest lucru, încă nu ne putem da seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
repede și fără să-mi iau nici o precauție pentru a-mi preîntâmpina frica. N-am împiedicat ușa punându-i lanțul, ci am deschis-o larg. Bărbatul care mi s-a înfățișat era vărul meu James. James zâmbea, cu acel surâs prostesc, autosatisfăcut, pe care-l arbora uneori. Ținea în mână o valiză. În spatele lui, îi vedeam automobilul Bentley, parcat lângă Wolkswagenul lui Gilbert. — James! Ce naiba cauți aici? — Ai uitat? Mâine e duminica Rusaliilor. M-ai invitat. — Te-ai invitat singur. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente, pe care nu și le putea stăpâni, în parte printr-o prostească expresie de stăruitoare compasiune, care se ivea pe chipul ei ori de câte ori o priveam, evocându-mi portretul pe care mi-l schițase Peregrine: un ex-magician bătrân și neputincios, care stârnește mila oamenilor. Înțelegeam de ce refuza Lizzie să plece. Voia să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plec la Londra. {i m-am întrebat, cu tristă și neputincioasă neștiință, cum s-o fi întâmplat și ce-or fi făcut cu trupul lui neînsuflețit? Oare James mai ședea încă în fotoliu, mort, și zâmbind cu zâmbetul lui prostesc? M-am ridicat, îndreptându-mă spre pat, și mi-am adus aminte că-mi pregătisem culcușul pe stânci. Am hotărât să dorm afară. Era o noapte caldă și se întunecase doar atât cât să fi izbucnit o puzderie de stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eșecul și nici rezistența pe care realitatea o oferă proiectelor utopice. Asumarea chiar a unei competențe care necesită vocație, cea de violonist, spre exemplu, și transformarea peste noapte a afonului în susținător de concerte este o parabolă care, dincolo de entuziasmul prostesc, explică și justifică angajamentul ideologic și puterea credinței care "mută munții din loc", înmulțește pâinile și transformă apa în vin. Comanditarul divin, Partidul, poate solicita acțiuni care în aparență sunt absurde, dar care își au o rațiune mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trecerile de pietoni neluminate, automobilele trebuiau să circule doar cu lumina lanternelor, nu se admitea nici măcar faza scurtă (de întâlnire), drept pentru care traversarea străzii, noaptea, era o aventură periculoasă. Obsesia economiei de energie electrică împreună cu un exces de zel prostesc, a ajuns la forme aberante, stupide, de exemplu în autobuzele clasice, pentru transport de călători în oraș, fiecare al doilea bec de pe tavan era demontat, deși energia provenea de la propriul alternator, nu de la rețea, și oricum aceasta nu se putea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează motivațiile pragmatice ale unei fete cu un fund promoțional, și, ca să nu mai pun întrebări prostești, mi-au oferit cheia enigme“. Mai bine zis, cheița ei. Fundul domnișoarei apărea pe autobuze și tramvaie într-o reclamă foarte inspirată la un sortiment nou de detergenți. Îți ieșea în cale la tot pasul. Și atunci despre ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
afară, nu comprimați și nici concediați temporar. Colegii lui Butucel, numai bătrânei în pragul pensiei, au decis să facă scandal, să meargă la ziare, să-l dea în judecată pe arab, să ajungă până la Haga și așa mai departe. Idei prostești, de oameni terminați. „La atac, Adriane!“, i-au zis pensionarii plecând, ca de obicei, la o bere. „Bă, eu n-am chef de bere - i-a refuzat Butucel -, o dau dracului de bere, că nu-mi place.“ Pe cei șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o luase înaintea capitalei moldovene. Vântul libertății ce a suflat după ’89 a făcut să încolțească în mintea unor ieșeni nemulțumiți de lâncezeala lor provincială idei separatiste. Una din ele a fost crearea unui ridicol partid al moldovenilor, cea mai prostească idee a veacului care a trecut. În logica unei asemenea gândiri urma probabil ca Moldova să se unească cu Basarabia bolșevică care, la rândul ei, trebuia înghițită de Ucraina și câteși trele de Rusia. De e să ai un picior
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]