1,600 matches
-
pozitiv de înlăturare din sistem a celulelor replicate în exces sau a celor devenite nefolositoare. Totuși, procese apoptotice prea puternice sau, dimpotrivă, prea slabe, sunt implicate în numeroase tulburări metabolice (incluzând T2DM), ischemice, neoplazice sau autoimune (incluzând și T1DM). Familia proteazelor cisteinice, cunoscute sub numele de caspaze, sunt mediatori importanți ai apoptozei, care declanșează trei tulburări distincte: (a) distrugerea receptorilor din membranele celulare; (b) afectarea metabolismului energetic mitocondrial; (c) afectarea căilor metabolice din reticulul endoplasmic (47). Acest ultim mecanism descris mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și unul intracelular. Imediat dupa sinteză, domeniul extracelular se află în interiorul granulelor secretorii, ulterior, prin fuziunea granulelor cu membrana celulară el devenind extracelular propriu-zis. Se presupune că posttranscripțional, IA-2 nativ (de 106 kDa) suferă mai multe clivări sub acțiunea unor proteaze, rezultând fragmente mai mici, de 60-70 kDa (Leslie et al., 1999). IA-2 este exprimată în celulele neuroendocrine și poate fi izolată în insulele Langerhans, unele regiuni ale SNC că și în unele tumori neuroendocrine (Xie et al., 1996). Primele date
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prin care mediază semnalele proapoptotice, receptorul purinergic P2Z sensibil la ATP și parțial răspunzător de efectul proapoptotic al speciilor reactive de oxigen), molecule liganzi (citokina FasL, care aparține familiei TNF și promovează apoptoza prin interacțiune cu receptorul Fas/Apo-1) sau proteaze (22, 26) (granzime, perforina - care sunt secretate din granulele limfocitelor T și NK, pătrund în celula țintă probabil prin endocitoză și au efect proapoptotic prin activarea caspazelor sau proteoliza diverselor substrate citoplasmatice sau nucleare). Toate aceste modificări membranare sunt induse
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
în sensul că influxul de calciu poate constitui un stimul atât pentru diferențiere cât și pentru proliferare sau apoptoză celulară (26). Efectul proapototic al ionilor de calciu se exercită cel puțin prin două mecanisme: a. Activarea caspazelor, o categorie de proteaze cu rol esențial în execuția programului de apoptoză, după cum se va vedea ulterior (26). b. Creșterea permeabilității membranei interne mitocondriale, cu creșterea activității decuplante, scăderea sintezei de ATP, creșterea producției de radicali liberi de oxigen și eliberarea proteinelor din spațiul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
endonucleazelor și prin inhibarea în condiții experimentale a acțiunii proapoptotice a ceramidelor. InsP3 se leagă de un receptor specific existent în depozitele intracelulare de calciu (reticul endoplasmic, mitocondrie) și induce efecte proapoptotice prin eliberarea calciului din depozite și activarea unor proteaze specifice. CM se formează din sfingomielină sub acțiunea unei hidrolaze specifice. Ele exercită o acțiune duală asupra apoptozei. Pe de o parte sunt stimulatori ai apoptozei prin inducția specifică a unei fosfataze (CAPP - CM- activated protein phosphatase) și a unei
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
sinucide sau a prolifera depinde de echilibrul existent la un moment dat între aceste sisteme competitive. Etapa deciziilor definitive se pare că este dependentă în special de expresia unor protooncogene din familia genelor care codifică proteinele Bcl-2 și a unor proteaze specifice (de tipul ICE sau a omologilor acestora) (26). Familia proteinelor Bcl-2 cuprinde atât membri cu proprietăți proapoptotice (Bid, Bax, Bak, Bik și Bim) cât și membri cu proproprietăți antiapoptotice (Bcl-XL, Bcl-w, Mcl-1 și A1, Bcl-2) (22). Membri cu proprietăți
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
Bcl-w, Mcl-1 și A1, Bcl-2) (22). Membri cu proprietăți proapoptotice sunt în general translocați în mitocondrie unde induc eliberarea citocromului c sau activarea caspazelor prin mecanisme variate. Membri cu proprietăți antiapoptotice își exercită acest efect în general prin inhibarea activării proteazelor ICE sau prin interferarea efectului proapoptotic al acestora. Bcl-2 reprezintă o clasă unică de protooncogene care pot bloca apoptoza fără să afecteze proliferarea celulară (22, 26). De asemenea, se pare că interacțiunea Bax-Bad ar fi răspunzătoare de eliberarea din mitocondrie
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
citocromului c prin mecanisme independente de MPTP (prin constituirea unui canal specific) (6, 14). Enzimele de conversie a interleukinei-1 beta (interleukin-1β converting enzyme, ICE) și omologii acestora (ICE homologues) sunt cunoscute astăzi sub numele de caspaze (denumite astfel deoarece sunt proteaze cisteinice care clivează substratele după acidul aspartic) (26). Există mai multe tipuri de caspaze. Ele se găsesc sub formă inactivă (zimogeni, proenzime). Activarea lor are loc în general în citoplasmă. Există însă o excepție: procaspaza 7 este translocată din citoplasmă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
se mai adaugă tulburările de funcționalitate a covorului muco-ciliar și a clearance-ului bronșic (fumat, mucoviscidoză, limitarea tusei), alcoolismul, hepatita cronică, diabetul, boala ulceroasă. Barker a arătat că la pacienții imuno-compromiși, pot exista diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar. Stead și colab. au măsurat
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
benzi (J. Cl. Kaplan și Marc Delpech, op.cit., p. 34). Cu ajutorul quinacrinei și al examinării în UV (metoda T. O. Caspersson, C. Zech și C. Johansson, 1970) au putut fi văzute benzile Q. Un preparat cromozomial tratat în prealabil cu proteaze și colorat cu Giemsa exprimă benzile G. Atât zonele Q cât și cele G sunt bogate în A-T. Prin denaturarea cromozomilor prin căldură și o colorație Giemsa ulterioară, se obțin benzile R, care sunt complementare benzilor Q și G
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
S-a crezut, până către 1975, că structurile (citește organi tele) specializate în cursul evoluției viețuitoarelor în activitatea de dezasamblare a proteinelor uzate sunt exclusiv lizosomii. Descoperiți de către Cristian de Duve (premiul Nobel, 1974), aceste formațiuni posedau un mănunchi de proteaze capabile să desfacă marile molecule de proteine în polipeptide. În 1977, alfred L. goldberg de la Cell Biology Harvard Medical School din Boston, a ales să lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de 20S și două capete reglatorii de 19S. Așa cum se observă din fig. 4-13, proteasomii sunt formați din patru nivele de molecule. Cele două de la extremități, subunitățile alfa, au rol structural (de susținere a edificiului), în timp ce subunitățile mijlocii, beta, secretă proteaze ce vor descompune moleculele de proteină „condamnate“ (marcate cu ubiquitină). Fig. 4-16. Structura schematică a proteasomilor. În registrul superior sunt marcate capetele (cărămizii) formate din particule de 11S, care reglează intrarea marilor molecule de proteine rezultate din procesul apoptotic în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în care marcarea cu ubiquitină condamnă celula la dezasamblare, concomitent cu blocarea genelor de supraviețuire-multiplicare, are loc punerea în mișcare a unui mecanism intern de descompunere (dezasamblare) a structurilor interne celulare. a) procesul proteolitic inițial debutează prin acțiunea unor enzime (proteaze) asupra procaspazelor care, într-o celulă ce trebuie să supraviețuiască și să se multiplice, sunt inactive. Proteazele clivează procaspazele, transformându-le în caspaze active numite și proteine suicidale. Cascada proteolitică ulterioară constă dintr-o reacție în lanț în care caspazele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
punerea în mișcare a unui mecanism intern de descompunere (dezasamblare) a structurilor interne celulare. a) procesul proteolitic inițial debutează prin acțiunea unor enzime (proteaze) asupra procaspazelor care, într-o celulă ce trebuie să supraviețuiască și să se multiplice, sunt inactive. Proteazele clivează procaspazele, transformându-le în caspaze active numite și proteine suicidale. Cascada proteolitică ulterioară constă dintr-o reacție în lanț în care caspazele activate „trezesc la acțiune“ (activează, la rândul lor) alți membri ai familiei caspazice. Rezultă o adevărată cascadă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
special, brațul proteinic 11S joacă un rol notabil în fixarea și transportul în interiorul proteasomului a peptidelor imunologic străine, cum sunt cele care apar după infecția cu virusuri ori pe parcursul unei boli autoimune. Evident, respectivele peptide non self sunt degradate cu ajutorul proteazelor abundent secretate de subunitățile beta ale proteasomului. Din toate aceste cercetări de ultimă oră rezultă că pentru dezvoltarea optimă a creșterii și dezvoltării embrionului, ca și pentru eliminarea promptă a acelor capete de clonă celulară cu defecte sau leziuni, apoptoza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
normale între o stare activă și una inactivă este o realitate întâlnită în procesul de „trezire“ al unei oncogene. De exemplu: a) menținerea sub formă fosforilată a unei kinaze, datorită abolirii activității enzimatice a unei proteinfosfataze sau b) pierderea unei proteaze specifice care face să crească durata vieții kinazelor, conduc în final la o activare a oncogenelor. F. Activarea transcripțională a unei oncogene prin demetilarea promoto rului său îmbracă cel puțin două aspecte: a) o hipometilare care are drept consecință activarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Killer cell immunoglobulin-like receptors). Celulele țintă (target cells), între care și cele infectate cu virusuri oncogene, sunt împinse către „sinu cidere“ (apoptoză) după ce sunt „bombardate“ cu granule pe care NK le posedă în citoplasma lor, respectiv cu perforine și granzine (proteaze). De notat că acest tip de proteine citolitice (perforinele și granzinele) sunt conținute și de alte limfocite (de pildă limfocitele TCD8+, care sunt elemente „școlite“ în legătură cu compoziția chimică specifică a antigenului). Imaginile de microscopie electronică pun în evidență două ipostaze
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a găsit victima (celula transformată), el își concentrează muniția de perforine și granzime pe acea parte cu care a stabilit contactul de abord cu celula alterată de către antigen (fig. 7-6). După ce nK abordează prin contact direct celula neoplazică, „muniția“ de proteaze (perforine și granzime) este concentrată în apropierea locului de contact; B. Imagine electronooptică ce corespunde schemei A. În stânga, o celulă citotoxică care nu a întâlnit încă adversarul (celula infectată cu virusul oncogen sau cea transformată neoplazic datorită altor factori cancerigeni
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
canceroase care nu prezintă nivele normale de molecule MHC clasa I pe suprafața lor (fig. 7-7 și 7-8). 7. Unele aspecte ale proceselor imunitare implicate în oncogeneza virală Marea majoritate a celulelor canceroase „împușcate“ de nK cu „gloanțe“ granulare de proteaze (perforine și granzime) nu vor supraviețui. ele vor fi distruse prin apoptoză. (după R.A. Weinberg, A biology of cancer, garland Sci., USA, 2007). Recunoașterea antigenului, fagocitarea și descompunerea sa este o lege generală în apărarea imună împotriva unor agresori cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
detectat. Realizarea testului ADN-VHB are loc în patru etape: prepararea probei (extracția ADN), amplificarea PCR folosind primeri specifici, hibridizare și detecția produșilor de amplificare prin determinare colorimetrică. Particulele virale VHB sunt lizate prin incubare la o temperatură ridicată, cu ajutorul unei proteaze care lizează celula și eliberează acizi nucleici, protejând ADN-VHB eliberat din deoxiribonucleaza din plasmă și ser. Un număr cunoscut de molecule cuantificabile ADN-VHB standard sunt introduse în fiecare probă, împreună cu reactivul de liză. Se adaugă izopropanol la amestecul de liză
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
20 Gy. SK asociat cu SIDA răspunde remarcabil la terapia antiretrovirală cu eficiență înaltă (HAART- highly active antiretroviral therapy); rezultatele se datorează probabil ameliorării numărului de celule CD4+ și scăderii încărcăturii virale, dar unele dovezi indică faptul că inhibitorii de protează folosiți în această schemă de tratament ar putea bloca angiogeneza. Pacienții cu SIDA și forma de boală indoloră și număr de limfocite CD4+ > 150/mL și cu ARN HIV < 500 copii/ mL pot fi tratați cu interferon alfa i.v.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
receptorilor sau căilor de transmitere a durerii considerată durere neuropatică. Consecutiv acestei afectări a receptorilor sau căilor, local apar o serie de reacții farmacodinamice cum sunt: eliberarea extracelulară a ionilor de potasiu; eliberarea prostaglandinei E; formarea de bradikinine sub acțiunea proteazelor și α 2globulinelor plasmatice; formarea și eliberarea substanței P; eliberarea de histamină și serotonină; formarea de nitroxid. Ca urmare a acestor fenomene biochimice se ajunge la dezvoltarea locală a unui proces aseptic de " inflamație neurogenă" care cuprinde: vasodilatație edem ridicarea
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Acestea acționează la diverse niveluri ale răspunsului inflamator: captarea Ag, chemotaxia și liza bacteriană (complement, proteina C reactivă, fibronectină), coagularea și repararea tisulară (fibrinogen, protrombină, factor VIII, plasminogen, α 1-glicoproteina acidă), efectul „scavenger" (haptoglobina, feritina, SOD și metalenzimele) și inhibarea proteazelor (α1-antitripsină, aț antichimotripsină și C1inhibitor). IL-6 este cel mai puternic inductor al sintezei hepatice de proteine ale fazei acute a inflamației (PFAI). Citokinele inhibitorii (IL-4 și IL-10), glucocorticoizii și antagonistul receptorilor IL1 (IL-1 r. a.) reduc sinteza unor interleukine și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
indispensabile pentru menținerea integrității țesuturilor și această lezare a matricei extracelulare are un rol major În bolile inflamatorii reumatismale. Odată activate de diverși agenți și/sau de exotoxine, neutrofilele eliberează extracelular conținutul lizozomilor lor, constituit din radicali toxici liberi și proteaze extrem de agresive, unele În stare inactivă. Proteazele active, cum sunt elastaza, catepsina G, mieloperoxidaza produc leziuni tisulare, iar proteazele inactive, cum sunt colagenaza și gelatinaza, sunt activate prin oxidare de HOC1 și potențează activitatea elastazei. Generarea HOC1, compus foarte toxic
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
lezare a matricei extracelulare are un rol major În bolile inflamatorii reumatismale. Odată activate de diverși agenți și/sau de exotoxine, neutrofilele eliberează extracelular conținutul lizozomilor lor, constituit din radicali toxici liberi și proteaze extrem de agresive, unele În stare inactivă. Proteazele active, cum sunt elastaza, catepsina G, mieloperoxidaza produc leziuni tisulare, iar proteazele inactive, cum sunt colagenaza și gelatinaza, sunt activate prin oxidare de HOC1 și potențează activitatea elastazei. Generarea HOC1, compus foarte toxic, din radicali hidroxili inactivi are loc În
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]