6,728 matches
-
înainte de alegeri când s-a băgat să stingă un incendiu. Gheorghe Stancu, primarul comunei brașovene Bascov, a reușit să rămână în aminitrea tuturor cetățenilor. La inaugurarea bisericii, locuitorii au avut surpriza de a-l vedea pe primar pictat alături de sfinții protectori ai lăcașului de cult. Nici Haiducul Costel nu se dă în lături când vine vorba de primari mai excentrici. Pe numele său real, Constantin Drăghici, el a fost poreclit așa de locuitori din Amărăști pentru că este liderul grupului vocal "Haiducii
Oferta electorală pentru 2012: Muia şi Laba lovesc din nou () [Corola-journal/Journalistic/44875_a_46200]
-
Palas). "La noi, cand vine iarnă", primul român semnat Mircea Diaconu, apărut de curand în colecția „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom (și în format digital), în ediție revăzuta, este unul cu unchi și mătuși, cu bunici și vecini - unii îngeri protectori, alții demoni cu chip uman -, si cu un suflet inocent al căruit mesaj trebuie ascultat chiar și de cei mai sceptici în privința viitorului. Văzută prin ochii unui copil, viața pare mai frumoasă. Iar dacă puștiul care locuiește într-un sat
Viața pare mai frumoasă când îți citește Mircea Diaconu. Unde îți dă întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/44904_a_46229]
-
ipocrizia rolurilor, a cuvintelor îl apropie pe actor de Dumnezeu... Observăm că întotdeauna este nevoie de un spațiu de reprezentare. Așa cum textul poetic are un chenar alb în jurul său, pe marginea paginii, așa cum poetul însuși se înconjură cu un strat protector de cuvinte, actorul are scena. Toate acestea joacă un rol esențial pentru că opun rezistență lumii agresive și nerecunoscătoare. În preajma unei catedrale, de pildă, ne simțim brusc altfel, parcă mai curați și mai solemni. De asemenea, fiecare ființă umană are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
etern are un sinonim, homo religiosus. Omul religios e omul etern. Omul științific e neomul istoric. Tot ce face el poartă pecetea preaomenescului lui. Umanitatea o iubești lesne. Pe om, mai greu. ORDINE Ordinea nu trebuie să fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea, în afara adevărului, e dezordine. La germani e o ordine pe care nu o simți. Chiar când vezi un polițist, ca o statuie, pe stradă, el nu-ți apare coercitiv — ci regulator. ORIGINAL Originali, vorba lui Heidegger, nu sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în mare, cum își formează spiritul viitorul trup pe care îl va îmbrăca în viața terestră. Profesorul Scarlat Demetrescu descrie frumos etapele de construcție intrauterine ale corpului uman astfel: spiritul coboară la viitoarea mamă și o înconjoară cu un fluid protector sub forma unui clopot de la gât în jos. Are mare grijă să nu-i atingă capul, ca să nu-i provoace tulburări sau dezechilibre în starea ei de sănătate. După ce și-a format platforma de lucru - clopotul sau trunchi de con
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea bărbatului iubit, căci ea consideră atingerea lui asemeni unui talisman. Fericirea o face vulnerabilă, dar impulsul îmbrățișării o întărește, căci ea simte în corpul ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aproba demersul exagerat de prudent. Îi vine greu să creadă (de fapt, nu are intuiția necesară!) că Teodora ar putea aștepta de la el ceea ce s-ar putea să-i lipsească cu adevărat: o tandrețe duioasă, aproape „paternă”, și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe un ton calm de Teodora, Profesorul s-a simțit „școlar”. Tot ce spune ea izvorăște din logica normală a viețuirii umane - gânduri luminate de un alt fel de iubire, proprie viitoarei mame, cuprinzătoare și de neclintit în fața oricărui raționament „protector”, sau „preventiv”, sau ... „Raționamentul poate justifica până și asasinatul! Raționamentul este nimic în fața credinței și a iubirii” - comentează P.H. Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că prin credință și munții pot fi urniți din loc! Ceea ce, logic, este imposibil... P.H.L. continuă să-și moralizeze personajul, amenințat pentru o clipă să rămână repetent la „școala vieții”. Așa că Profesorul a „cedat” repede, recunoscând că, „în intenția lui protectoare” față de existența iubitei (sau poate din egoism?...), a ignorat noua fundamentare a vieții ei: aducerea pe lume a unei ființe care, cu adevărat, are nevoie de cea mai mare protecție. Aici scriitorul îl suspectează pe „erou” de oarecare lașitate. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a mai părăsit niciodată, că este total „descoperit” (fizic și în fața destinului?!), ceea ce l-a determinat să ia o primă măsură: să se ascundă! Abandonează starea de „transparență totală”, scăldatul copilăresc în lumina orbitoare a Paradisului, și caută umbra, obscuritatea „protectoare”. Improvizează o „apărătoare” din frunză de viță! Se înțelege că acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama pregătește „cuibul”, tatăl se învârte în jurul ei, atent și protector. Oamenii vor fi văzut acest mic spectacol, de mii de ani, și la alte perechi de mamifere, exemplar în acest sens fiind comportamentul lupilor, atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este un ritual al tuturor viețuitoarelor, inclusiv al acelora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Așa cum rezultă din manuscris, poezia de mare frumusețe lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-a mutat la Craiova, de unde-i nevastă-sa, că mătușa care se ocupa de copii aici a murit de ocluzie intestinală și... ...Și continuă așa o vreme, căutându-mi stăruitor privirea. Dar la mine se declanșase deja reflexul surdității protectoare. Priveam prin ea, pur și simplu colpeșit: de ce Beșleagă m-a întrebat de un om, real, e adevărat, dar pe care eu nu l-am văzut niciodată? Să fi rămas el în urmă cu trei ani la capitolul dosare personale
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și de stat englez, conducător al Revoluției burgheze din Anglia (1642-1649), lider al taberei și al armatei parlamentare în perioada războiului civil. După înfrângerea regaliștilor, capturarea și executarea regelui Carol I Stuart (1649), va cârmui Anglia sub titulatura de lord protector (1653-1658). 52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului ministru liberal Robert Walpole, autor al romanului gotic Castelul din Otranto. 53 André Hercule, cardinal de Fleury
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Poate că dacă i-ar fi oferit mai multă iubire ar fi reușit. Poate că va reuși... Când și de ce începuse să construiască zidurile în jurul sufletului? Zidul reapare în Clipe fragile, cu aceleași funcții și valori: Se întorcea în spatele zidului protector, acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și de iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
făcu Karina pe îmbufnata. - Sigur sunteți bine? Văd că ați început iarăși să vorbiți singură. Vă descurcați? - Cred că mă descurc, dar să nu mai dărâmi și alte persoane în drumul tău! îi dădu de grijă Karina, ca o mămică protectoare. - Voi fi mai atent, promit! Nu ar trebui să mergeți atât de aproape de partea carosabilă. Mama mereu îmi dă de grijă în această privință. Zice că dacă trece o mașină cu viteză mă ia pe sus la cât sunt de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tulbure. De ce nu puteau avea o relație normală, ca toți ceilalți? „- Ar mai fi fost la fel de interesantă povestea? - Poate că nu, dar nu ar mai fi fost tot zbuciumul acesta care m-a consumat în totalitate.” Se întorcea în spatele zidului protector, acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece de zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i pese că se stingea încet-încet cu fiecare nouă experiență. Scoase sticla de apă și bău jumătate din ea. Se simțea puțin mai bine. Apa o ajuta în astfel de momente, noroc că avea la ea. Ajungând între pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi imediat ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu În acela?i timp proiec?ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la nivel cosmic, cercuri succesive ale devenirii, Întruparea În forme concrete ale esen?ei. De altfel, forma perfect?, ideal?, prin care poate fi reprezentat, din aceast? perspectiv?, spa?iul poetic eminescian ar fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului, „ochiul de p?dure", lumini?ul ce se deschide că o oaz? În mijlocul codrului, lacul care adun? În oglindă lui rotund? lumina lunii, „cuibarul rotind" al apelor etc.toate simbolizând „ritmul continuu al cercului ce pare s? asigure
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe cer
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]