257 matches
-
HPV timpurii E6 și E7 este antiapoptopică, împiedicând moartea celulelor transformate neoplazic (le asigură „nemurirea“), fapt des întâlnit la imunodepresați care dezvoltă veruci pe părțile expuse la soare. De altfel, când se vorbește de E6 și, mai ales, de grupul proteinic E7, în limbajul epidemiologic a intrat în uz expresia de proteine cu risc proliferativ crescut. S-a demonstrat că așa-numitele proteine HPV cu risc înalt (Eg și E7) dereglează ciclul celular normal prin legarea lor de „proteinele reglatoare, uneori
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în mod fiziologic, duc la producția interferonilor. Produșii orfK9/virf-1, orfK11/virf1 și orfK10.5 sunt doar trei dintre omologii codificați de virusul Kaposi care împiedică sinuciderea celulelor compromise de infecția cu acest virus, blocând acțiunea interferonilor și inactivând reglatorul proteinic al ciclului celular p.53 (o frână a multiplicării anarhice). O acțiune similară de instalare și perpetuare a infecției persistente prin anihilarea nefastă a reglatorilor ciclului de multiplicare celulară de blocare a frânelor ce se opun în mod normal multiplicării
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tocmai contrariul: anemierea din ce în ce mai severă a acelor zone, acțiune care în final s-ar însoții de mortificarea lor prin lipsa de aport nutritiv. Marea majoritate a virusurilor oncogene acționează prin stimularea proceselor de angiogeneză. HHV-8 este unul dintre ele. Produșii proteinici codificați de genomul său fac să crească mult atât nivelul (cantitatea) de Vegf (Vascular endothelial growth factor) și numărul receptorilor kinazici ai acestui factor de creștere endotelială. orfK2/v-il-6 este omologul viral al interleukinei 6 umane (c-Il-6) care în mod
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
s-a mai afirmat, per ansamblu, ciclul productiv complet de multiplicare virală, cel care duce la exprimarea antigenelor virale în limfocite se produce mult mai rar, comparativ cu instituirea stării de latență virală. Etapele în care au loc diferitele sinteze proteinice ale EBV, urmează calea multiplicării clasice a herpes virusurilor. Se desfășoară astfel: a) apariția antigenelor precoce (zise și imediat timpurii); b) apariția antigenelor timpurii (EA = Early Antigens) prezente fie în nucleu (R = Restrânse), fie în citoplasmă (D = Difuze). Aceste proteine
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
arătat că prezentarea de celule T citotoxice de către LMP-2 a fost limitată la HLA A2.1. Modificări genetice caracteristice altor boli maligne, cum ar fi rearanjarea genei C-MYC, mutații în P53, deleții ale genei retinoblastomului reflectate în produsul său proteinic (pRb) sau mutații ras nu au fost detectate în carcinomul nazofaringian care evoluează în China, America sau la populațiile arabe. Cu toate acestea, proteina p53 a fost detectată la un nivel crescut în CNF și expresia p53 a fost dovedită
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau mai puțin și devine sediul fermentațiilor butirice și amoniacale. După trei luni, muștele Își termină lucrarea și sunt Înlocuite de legiuni de coleoptere din soiul Dermestes și de lepidoptera Aglossa pinguinalis, care se hrănesc În special cu grăsimi. Materiile proteinice În fermentare sunt exploatate de larvele de Piophila petasionis și de coleopterele din soiul Corynetes. Cadavrul, descompus și conținând Încă urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
companii de medicamente de a testa siguranța unor astfel de terapii „anti-adeziune“ ca un preludiu la posibilele experimente clinice viitoare. Cu cîțiva ani în urmă, studiile promițătoare de laborator asupra terapiei cu „peptide“ în tratarea EAE au sugerat că fragmentele proteinice specifice, sau peptidele, ar putea bloca răspunsurile imune anormale și ar putea preveni EAE și indirect SM. Această interpretare depinde de ideea că există doar câteva celule imune specifice (din grupa celulelor T) implicate în boală și că, prin urmare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
lipidosintetice scad și apare pericolul “încărcării grase”. Al exercițiilor de forță, un tip aparte de efort sportiv, întâlnit la haltere, lupte și gimnastică, le corespunde o creștere mare a metabolismului în condiții hemodinamice și respiratorii precare. Mai solicitat este metabolismul proteinic, care duce la o rapidă uzură de structură funcțională musculară, proporțională cu intensitatea exercițiilor. Indicatorul biochimic către care se îndreaptă atenția celor care se referă la metabolismul glucidic în general, la cel de efort fizic în special, este glicemia și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sistemului imunitar (cu un ordin de mărime superior neuronilor) și al moleculelor sale nu reflectă fidel potențialul de apărare al organismului, deoarece, în cursul răspunsului imun au loc proliferarea celulară și amplificarea numerică a limfocitelor, precum și intensificarea potențialului de biosinteză proteinică. La acestea se adaugă o rată înaltă de reînnoire și refacere a rezervelor sale celulare. Astfel, sistemul imunitar este unul dintre cele mai complexe ale organismului vertebratelor. Complexitatea lui derivă din structura de rețea de comunicații intercelulare, din ubicvitatea sa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
LBP derivă de la LPS binding protein. Complexul LPS-LPB este recunoscut de receptorul opsonic al suprafeței macrofagului - CD14. CD14 se asociază cu suprafața celulei printr-o legătură glicolipidică. Complexul ternar format din LPS-LBP-CD14 nu transmite semnalul activator, dar activează o catenă proteinică transmembranară. Caracterizarea complexelor LPS -proteine plasmatice a fost esențială pentru înțelegerea interacțiunii LPS-macrofag. Concluzia este că macrofagul leagă LPS nativ cu o eficiență foarte scăzută, dar leagă foarte eficient complexele LPS-proteine plasmatice, pe calea receptorilor specifici. Proteinele plasmatice care leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de 3,5 kD (29-34 aminoacizi), bogate în cisteină, moderat cationice (cu 3-10 sarcini pozitive nete), cu acțiune antimicrobiană. Ele sunt asemănătoare unele cu altele, până la identitate, cu excepția aminoacizilor N-terminali. In PMN umane, ele formează 30- 50% din totalul proteinic al granulațiilor primare (azurofile). In vitro, defensinele au spectru larg de activitate față de bacteriile Gram pozitive și Gram negative, fungi (Candida, Cryptococcus neoformans), celulele maligne și față de virusurile cu anvelopă. Ele acționează formând canale în membranele artificiale și probabil în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gene implicate în mecanismele de apărare constituie mici clusteri genici. De exemplu, Spätzle, Toll și Pelle, sunt lincate genetic, după cum și genele Cactus, Dorsal și Dif sunt, la rândul lor, lincate. Alte trei gene pentru peptide antimicrobiene, reprezentând trei clase proteinice, Attacin, Drosocin și Metchnikowin, sunt grupate în poziția 51C-52A, în tandem cu două gene pentru Attacin. Nu se exclude posibilitatea ca un asemenea fenomen de grupare genică să permită evoluția rapidă a peptidelor antimicrobiene variante, pe calea evenimentelor de crossing-over
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ARHITECTURA ȘI VARIABILITATEA MOLECULARĂ A IMUNOGLOBULINELOR Imunoglobulinele (Ig) numite încă anticorpi ( Ac) constituie o fracție importantă a proteinelor serice. Ele formează o familie mare de molecule, de o imensă diversitate a secvențelor de aminoacizi, neîntâlnită la alte familii de molecule proteinice. De fapt, imunoglobulinele constituie o superfamilie de molecule proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când, gamma-globulinele (cele mai multe dintre acestea având valoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
încă anticorpi ( Ac) constituie o fracție importantă a proteinelor serice. Ele formează o familie mare de molecule, de o imensă diversitate a secvențelor de aminoacizi, neîntâlnită la alte familii de molecule proteinice. De fapt, imunoglobulinele constituie o superfamilie de molecule proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când, gamma-globulinele (cele mai multe dintre acestea având valoare de anticorpi) se deplasează cel mai încet. Realizarea separării electroforetice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catena J) nu au omologie structurală cu imunoglobulinele, dar au funcții importante în polimerizarea imunoglobulinelor și în transportul lor prin epitelii, condiționând prezența acestora în secreții: salivă, sudoare, secreția nazală, secreția mamară etc. Imunoglobulinele umane sunt compuse dintr-o componentă proteinică (82-96%) și o componentă glucidică (4-18%). Ele reprezintă aproximativ 20% din totalul proteinelor plasmei sangvine umane. Puse în geluri poroase de agaroză, împreună cu alte proteine serice, în condiții ionice și de voltaj selective, majoritatea imunoglobulinelor migrează împreună cu proteinele C-reactive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în ser, în formă monomerică, tetracatenară și reprezintă doar 0,004% din imunoglobulinele serice totale. IgE are o funcție clinică semnificativă, prin legarea cu ajutorul regiunii sale Fc la receptori de înaltă afinitate de pe mastocite și bazofile. După expunere la alergeni proteinici, relevanți, din copaci, ierburi, buruieni, hrană, veninuri de insecte, anticorpii IgE de pe mastocite devin cross- lincați. Aceasta declanșează producerea și eliberarea de mediatori vasoactivi, cum ar fi histamine, prostaglandine, leucotriene, care pot induce reacții hipersensibile tip I imediate, atopice, ușoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a promotorului și activarea sa cu specificitate de stadiu târziu în dezvoltarea celulei B depinde de interacțiunea unui motiv kB cu proteina NF-kB. Factori transactivatori ai genelor imunoglobulinice sunt reprezentați de diferite proteine cu specificitate pentru secvențele genice imunoglobulinice. Factorii proteinici necesari asamblării mașinăriei de transcripție în vecinătatea secvenței TATA și a situsului start transcripțional sunt transactivatori tipici. În plus, promotorii bazali din genele pentru catenele grele și pentru catena ușoară de tip κ necesită pentru activarea lor o proteină cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
conține o regiune bogată în cisteină, în jumătatea N - terminală și care reprezintă un relict al unor domenii de legare la ADN, de tip Zinc finger. Pentru proteina RAG2 nu a fost evidențiată nici o omologie semnificativă cu vreo altă secvență proteinică. Genele RAG1 și RAG2 au fost clonate și exprimate în bacterii și în celule de insecte, infectate cu Baculovirus, ca proteine insolubile, astfel că nu au putut fi studiate suficient din punct de vedere biochimic. Nu este clar dacă se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sisteme recombinaționale, cu specificitate de situs de tip Int; Gin, FLP etc. (Alt și Baltimore, 1982). O trăsătură comună a acestor mecanisme este calea transesterificării grupelor fosforil din ADN pentru a transfera capetele ADN într-un și dintr-un intermediar proteinic legat covalent. Aceasta conduce la o rearanjare total conservativă, fără adăugare sau pierdere de baze azotate. Sunt cunoscute și alte căi conservative care nu utilizează un intermediar legat la proteină. De exemplu, integrarea fagului Mu are loc printr-un atac
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în buzunarul moleculelor CMH clasa I (fig. 8.6). Nu este exclus ca miile de molecule CMH clasa I întâlnite pe fiecare celulă a corpului să prezinte eșantioane ale tuturor proteinelor sintetizate în acea celulă. Dacă aceste eșantioane reprezintă constituenții proteinici normali ai celulei, nu se înregistrează nici o reacție față de ele, deoarece organismul nu generează celule T cu specificitate pentru molecule self. Apariția însă a unor peptide nonself sau peptide self anormale declanșează mecanismul răspunsului imun. Există așa numita teorie a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
află și alte proteine cu funcții înrudite cu aceea a antigenelor de histocompatibilitate, fiind esențiale în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Genele CMH din toate cele trei clase au structură mozaicată cu exoni și introni, exonii corespunzând domeniilor proteinice ale antigenelor pe care le codifică. În fiecare clasă de gene CMH există multiple gene individuale. Gena pentru β2-microglobulină nu aparține regiunii CMH, ea fiind localizată în cromozomul 2, la șoarece, și în cromozomul 15 (15q21-q22), la om. Produsul polipeptidic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
colaboratorii (1993) să constate că masa moleculară a FcAR de pe eozinofile variază între 70 și 100 kDa, pe când la FcAR de pe neutrofile aceasta variază între 55 și 75 kDa, dar, după îndepărtarea carbohidraților N-lincați, în ambele cazuri, rămâne un miez proteinic de 32 kDa. Autorii au constatat un nivel semnificativ mai înalt de expresie FcAR la eozinofilele persoanelor alergice, față de persoanele sănătoase, nu însă și în cazul neutrofilelor. Prin tehnica hibridizării moleculare in situ, Grundy și colaboratorii (1989) și apoi Le
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moștenite din linia germinală. Genele specifice Ir au fost identificate prin determinarea răspunsului imun la un provocator antigenic restrict, utilizându-se antigene cu heterogenitate structurală limitată de tipul peptidelor sintetice, antigene alogenice precum alotipuri imunoglobulinice și doze reduse de antigene proteinice heterologe de tipul serumalbumină, ovomucoidină și lactat-dehidrogenază. Controlul genetic al răspunsului imun este de acum bine evidențiat la oameni, șobolani și găini. Genele Ir sunt dominant-autozomale sau pseudodominante. Lincajul genelor Ir cu locusul H-2, la șoarece, a fost evidențiat de către
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care apar în cursul embriogenezei, având importanță vitală în aprovizionarea țesuturilor embrionare cu oxigen. Hemoglobina reprezintă pigmentul respirator din sânge, fiind o heteroproteină, mai exact o cromoproteină care are o greutate moleculară de 66 000 2000 Daltoni, prezentând o componentă proteinică - globina și o componentă prostetică, de natură porfirinică - hemul. La adult, hemoglobina umană este un tetramer alcătuit din două catene polipeptidice de tip alfa (α) și două catene polipeptidice de tip beta (β ), astfel că formula stoichiometrică este α2β2 (fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
perioade evolutive, de unde s-au dedus unele modele evolutive interesante precum este cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al cărei produs proteinic funcționa ca monomer a evoluat în gene care dirijau sinteză de polipeptide care au funcționat prin asociere mai întâi în dimeri și apoi în tetrameri în hemoglobine mai eficiente în fixarea și transportul oxigenului molecular. Aminoacizii substituiți în cadrul acestei „explozii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]