246 matches
-
încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să expună pe scurt cititorilor noștri, organizația Bisericii creștine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care citiseră despre Morgan În ziare se refereau la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan. La St. George, duminica, zeul brokerilor putea răsufla cu ușurință oarece vreme În orașul rebel. În gândul lui, domnul Sammler avea nervi pe America albă protestantă pentru că nu menținea ordine mai bine. Predare lașă. Nu o clasă conducătoare puternică. Nerăbdătoare Într-un mod umilitor, tainic să coboare și să se se amestece cu toate mulțimile minoritare și să țipe Împotriva ei Înseși. Și clerul? Făceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
are un conflict declanșat de faptul că are prea mulți bani și un altul declanșat de faptul că nu are tot atât de mulți bani ca alte prințese din Park Avenue. Înainte de asta, avusese un conflict cauzat de faptul că-i o protestantă anglo-saxonă evreică. Dar ăsta i-a trecut când psihiatrul i-a spus că și Gwyneth Paltrow are aceeași problemă, fiind odrasla unui tată evreu și a unei mame protestante. După ce a scăpat de conflictul ăsta, Julie s-a căpătuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bine cunoscută a activiștilor IRA, comentase Fersen, parcurgînd la rîndul lui faxul. Marie Încercase pe dată sentimentul că fusese manipulată. - Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A falsificat registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună mai tîrziu, Erwan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat, iar căsnicia noastră s-a dus și ea de râpă. I-am distrus viața. Lucrul ăsta n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de unul singur "calvarul" educației sale sentimentale. Această educație începuse destul de devreme, la colegiu, și stătuse de la început sub semnul cruzimii. La începutul romanului, naratorul încă își mai amintește cât de mult fusese, ca adolescent, "martirizat" de "afurisitele de mici protestante", de "viclenele cochete" care, pretextând că vor să-și păstreze neîntinată virtutea, îl "torturaseră în fel și chip". Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
n plin secol XIX � s? fie f?r? �ndoial? o na?iune, dar format? din 39 de state, fiecare cu administra?ie diferit? ?i cu nevoi specifice �n materie de gestiune. Trebuie s? mai vedem aici ?i mo?tenirea culturii protestante fondat? pe exegeza textelor ?i pe liberul examen, care au fost elemente favorabile pentru av�ntul unui �nv???m�nt superior de calitate. Acesta se distinge de cel al omologilor francezi ?i englezi prin suple?ea func?ion?rîi care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului Duh care face ca totul să se transfigureze. Învățătura ortodoxă a transfigurării lumii nu se identifică cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Luther jusqu'en 1520. L'évolution religieuse de Luther jusqu'en 1515. L'épanouissement de la pensée religieuse de Luther de 1515 à 1520, Paris, PUF (Études d'Histoire et de Philosophie religieuses publiées sous les auspices de la Faculté de Théologie protestante de l'Université de Strasbourg), 1962. Valadier, Paul, Machiavel et la fragilité du politique, Paris, Seuil, 1996. Vallin, Pierre, Histoire politique des chrétiens, Paris, Nouvelle Cité, 1988. Vogel, Cyrille, Le Pécheur et la pénitence dans l'Église ancienne, Paris, Cerf
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sfântul Sinod. Teamă ne e însă că toată această grabă de întoarcere la Ortodoxie nu e decât elementul trecător al amintitei panici. Și că, în curând, lucrurile vor reintra în vechea albie a Ortodoxiei românești de după război, catolică după metode, protestantă după spiritualitate". 21 Sinodul în gravă încăurcătură, nesemnat, în "Cuvântul", an V, nr. 1371, 14 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia, pp. 168-169: "Sinodul s-a decapitat însă a doua oară, dând hotărârea de la 8 februarie. Căci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
potrivit căruia aceia care cred că totul duce la război greșesc la fel de mult ca și cei ce consideră că folosirea forței nu poate fi niciodată justificată. Grotius a conceput o societate internațională în care violența dintre statele catolice și cele protestante ar fi înlocuită cu o situație de coexistență relativ pașnică. În conferințele sale, Wight deplânge faptul că dezbaterile dintre realism și utopism în perioada interbelică au condus la neglijarea acelei "via media", orientată către societatea internațională. Pe scurt, membrii Școlii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bite!)/ Au paradis/ (Poli au zizi!)” (p. 139) Femeia este cea mai dezavantajată de o moarte care se anunță devreme, odată cu bătrânețea. Iată-l pe Bruno confesându-se despre prima soție pe care o părăsește din această cauză: “Ma BCBG protestante aux gros seins...[...] Plus tard, ses seins sont tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului este bruiat de afecțiunea pe care autorul o nutrește pentru personajele sale, ele Însele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-și precizeze poziția față de stat. Patru confesiuni neoprotestante au primit statutul legal de culte: Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie (cu două ramuri) și Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală, acestea adăugându-se confesiunilor protestante magisteriale: Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, Biserica Evanghelică Sinodo-Prezbiteriană și Biserica Unitariană. Alte grupări au fost considerate „secte” (martorii lui Iehova, nazarinenii, adeventiștii reformiști, spiriții) sau „grupări anarhice” (Oastea Domnului și stiliștii, din cadrul Bisericii Ortodoxe; betaniștii, din Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de 80 de Ani, la 24 octombrie 1648. Negociate timp de mai mulți ani, tratatele au fost semnate în două locuri distincte din motive ce țin de prioritate și de incompatibilitatea religioasă: la Osnabrück, între Sfântul Imperiu, Suedia și puterile protestante 243; la Münster, între Imperiul Habsburgic, Franța și celelalte puteri catolice 244. Războiul dintre Franța și Spania nu a fost inclus în dispozițiile acestor tratate. Celelalte tratate au fost încheiate, numite și semnate astfel: Tratatul Pirineilor, între Spania și Franța
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la Fontainebleau revocîndu-l pe cel din Nantes. Pastorii au 15 zile pentru a părăsi regatul, dar emigrarea este interzisă celorlalți reformați, sub pedepsele cele mai grave. 200.000 dintre ei părăsesc totuși Franța pentru a se refugia în țările Europei protestante (Olanda, Anglia, Brandeburg). Coreligionarii lor rămași în regat, care sînt considerați toți oficial NC (noi catolici), opun o rezistență pasivă și se străduiesc să-și practice în mod clandestin cultul reunindu-se în "deșert", adică în locuri îndepărtate. În 1702
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a lungul secolelor următoare [...] Există, desigur, și o altă tradiție muzicală sacră, a Orientului European, cea aparținând bisericii ortodoxe [...] Nu va da naștere, însă, unei direcții atât de celebre ca aceea provocată de muzica romano-catolică (mai târziu și de cea protestantă) - așa-numita muzică „cultă” sau „clasică” - și nici nu va genera ramuri secularizate, care să pătrundă în sala de concert. Va rămâne timp de secole în biserică, influențând desigur uneori și creația „cultă”, schimbându-și doar în mică măsură fizionomia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
frecvent, este religia. Într-o foarte mare măsură, marile civilizații din istoria omenirii au fost strâns identificate cu marile religii ale lumii...” (Huntington, 1998, 59), deși realitatea demonstrează că, în acest caz, confreriile, deși au fost caracteristice confesiunilor romano-catolică și protestante, au funcționat și în cadrul religiei ortodoxe („vecinătățile” și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în numeroase sate din nord-est,141 în timp ce, între 1786-1790, procentul de alfabetizare a tinerilor atinge în mod curent 60 % în provinciile situate deasupra liniei Saint-Malo Genève ca și în unele regiuni din Țările basce, Alpii de Sus sau Lozera 142 protestantă. În schimb, cea mai mare parte a sudului este prea puțin influențată de acest progres de instruire, pînă la mijlocul secolului al XIX-lea. Exemplul francez, care ar putea fi completat cu multe altele, confirmă ideea că, răspîndirea învățămîntului public destul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Întreaga viață să aibă cu ce-și Îngropa cu fastul ceremonial morții. Când totul este pregătit, decedatul este scos din casă și pus sub un baldachin, se citesc câțiva psalmi, singurul compromis pe care l-au acceptat de la religia creștină (protestantă), apoi se Încinge o horă În jurul acestuia. Nimeni nu plânge sau jelește. După acest moment, baldachinul este săltat de câțiva membrii ai comunității locale și plimbat prin sat. La toate poticnelile, când baldachinul cu mortul se balansează sau este scăpat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai tot restul țării - rural, alpin și profund catolic - votase pentru creștin-sociali, un partid conservator și provincial care nu agrea străinii și schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii nu aveau dorințe pangermaniste: ar fi fost absorbiți de o Germanie urbană și majoritar protestantă. Dar nici nu simpatizau politica mișcării muncitorești vieneze; În 1934, lovitura de stat pusă la cale de dreapta a distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația austriacă. Din 1934 până la invazia nazistă, Austria a devenit un regim
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambele țărmuri ale Mării Irlandei. Dar „tulburările” au Întunecat și mai mult un deceniu deja sumbru În viața publică britanică și au alimentat teza „neguvernabilității” vehiculată În epocă, punând capăt optimismului senin din deceniul anterior. Când IRA Provizorie și grupurile paramilitare protestante apărute În replică s-au așezat În fine la masa negocierilor pentru a obține aranjamente constituționale pe care guvernul britanic le-ar fi oferit cu plăcere de la Început, muriseră 1.800 de oameni și un nord-irlandez din cinci avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]