556 matches
-
consideră firești și necesare și din acest motiv va refuza ca să le mai abandoneze, considerând lumea un „spațiu al nesiguranței și al pericolului”. Această categorie de persoane instituționalizate se va identifica cu instituția respectivă. Comportamentul în cauză are un caracter protestatar și este expresia refuzului claustrării instituționale. Această categorie de indivizi, cu un Eu tare, dar labil, nu se poate adapta la regimul de viață din instituție, pe care-l resimte ca represiv și din care încearcă permanent, prin orice mijloace
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lansarea revistei „Cahiers de l’Est” în ianuarie 1975, e exclus din Uniunea Scriitorilor în aprilie, iar peste câteva luni, prin decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Obligat astfel să rămână în Franța, Ț. își continuă o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și relațiile cu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
succes din perioada interbelică, precum Apărarea are cuvântul de Petre Bellu și Elevul Dima dintr-a VII-a de Mihail Drumeș, Maitreyi de Mircea Eliade, Gog de Giovanni Papini ș.a. Actualitatea literară este abordată din perspectiva „cazurilor” create în jurul scriitorilor protestatari din țară - Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Dan Deșliu ș.a. - și sunt reluate, după ziarul „Libération”, scrisori deschise, interviuri, proteste (Ce se petrece în România, Un interviu senzațional dat la Iași de scriitorul Dan Petrescu, Poetul Mircea Dinescu atacă
UNIVERSUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
totalitară ajunge, de la un moment dat, obsesivă și cvasiexclusivă. Uneori T. recurge la poemul-sentență, în genul celor din primul său volum, dar frecvent textele sunt ceva mai ample și mai „construite”, caracteristice fiind, de pildă, Talpa ori Crucea. Poemele direct protestatare evoluează către pamflet, în desfășurări uneori narative, buf-baladești, înțesate cu metafore vitriolante și imprecații năprasnice, al căror principal obiect poate fi șeful regimului de dinainte de 22 decembrie 1989, coborât de pe soclul său găunos și ridiculizat prin echivalare cu personaje grotești
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
l-a studiat și l-a editat mai târziu) un episod cu rezonanțe dramatice, exploatat în sensul ideologiei pașoptiste, meritorie dovedindu-se știința resuscitării romantice a atmosferei printr-un mozaic pitoresc. Acuratețea detaliilor, din nou concomitentă cu retorismul tendinței - umanitaristă, protestatară -, distinge, de asemenea, romanul Coliba Măriucăi („Foiletonul Zimbrului”), o replică românească la Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe, scriere tradusă în limba română cu câțiva ani înainte. Ca și la alți confrați, reușitele se manifestă fragmentar și pot fi câteodată
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Premiul „Regele Carol II” (1939) pentru opera de romancier. În versurile lui Z., cele inițiale de rezonanță minulesciană, lamentațiile venite din nevroze și gânduri funebre, reflectând o structură mereu frământată, vulnerabilă, coabitează cu atitudini umanitariste, ce dobândesc nu o dată accente protestatare. Asemenea atitudini caracterizează și nuvelele adunate în volumul de debut Flamura albă... (1924), aducând, prin tușe crud naturaliste, dar și cu dese inflexiuni de meditație lirică, scene de război, „suflete și chipuri prinse în vârtejul morții”. Următoarea culegere de proze
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
actul Încheiat la San-Stefano <ref id="96"> 96 M.O., nr. 60, 16 martie 1878, p. 1 740-1 741; IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr 162, p. 288, doc. nr. 163, p. 289. </ref>. Vădit nemulțumit de atitudinea protestatară a Cabinetului de la București și de Încercarea acestuia de a câștiga simpatia Cabinetelor europene În favoarea cauzei românești, Gorceakov ținea să-i precizeze generalului Iancu Ghica atitudinea intransigentă a cercurilor politice de la Petersburg În privința dreptului de trecere a trupelor rusești. Mai
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
colective vor fi prezente ca manifestări sociale îngrijorător de frecvente. Notăm în sensul acesta o creștere alarmantă a ratei conduitelor agresive (crime, viol, tâlhărie, furt etc.), precum și o rată apreciabilă a suicidului. Prezența toxicomanilor, stărilor depresive colective, manifestări de tip protestatar antisocial, corupția pe plan socio-moral, refugiul în sfera sectelor religioase, înclinația către preocupări oculte etc. Rezultă di cele discutate mai sus că factorii socio-politici și socio-economici, culturali, moral-religioși și educaționali au un rol specific, esențial în normarea stării de sănătate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de masă cu caracter protestatar, revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc. Cele mai sus prezentate pun în fața noastră o dimensiune nouă, specifică și de o mare complexitate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tensiunea socială, nesiguranța, angoasa, insecuritatea, absurdul vieții, vor constitui „o stare de spirit” generală, o veritabilă psihoză colectivă a fricii, prin preluarea de către masele sociale a culpabilității statului și a puterii politice. Această situație creată va da naștere unei reacții protestatare de un tip particular, extrem de semnificativă în deceniile VI și VII ale secolul XX - mișcare cu caracter ideologic declanșată de filozofi și psihiatri nonconformiști (M. Foucault, A. Laing, D. Cooper, A. Szasz, C. Koupernik). Este vorba despre curentul antipsihiatric. Antipsihiatria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceste interdicții nu trebuie privite sau utilizate în scop represiv, ci terapeutic și restaurator. Și, mai ales, este absolut interzis să fie utilizată autoritatea social-juridică a psihiatriei în a eticheta drept „nebuni periculoși” persoanele care, prin opiniile și acțiunile lor protestatare, se opun statului. Sunt două puncte de vedere absolut diferite, care nu pot și nu trebuie să fie confundate și pe care vom încerca să le clarificăm în continuare. Nebunia ca temă de reflecție filozofică și socială Se poate desprinde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în număr relativ mare. Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Supravegherea era dură și pentru a stopa orice scurgeri de informații în restul țării ori chiar contactul cu străinătatea. Totuși, chiar și așa, 22 de mineri protestatari în numele a alți 800 au izbutit să trimită o scrisoare ziarului francez Libération, care a și publicat-o în 12 octombrie 1977. Mass-media străine au văzut o legătură psihologică internă între „mișcarea Goma”, care fusese declanșată în primăvara lui 1977
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu reeducarea, sensul fiind acela că protestatarii vor fi trimiși în Valea Jiului pentru a fi „cumințiți”, asemenea minerilor care se revoltaseră cu zece ani mai devreme, în 1977. Cel care îi amenința astfel pe muncitorii de la IABv știa că minerii protestatari de odinioară fuseseră chemați în instanță și deportați, iar cei care rămăseseră fuseseră reeducați ideologic ori supravegheați intens de membrii poliției secrete, Securitatea. În ciuda acestor amenințări, muncitorii brașoveni își continuă protestul colectiv, pentru că nu mai au ce pierde, considerându-se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inițiat celebrele ședințe de înfierare, în cel mai tipic stil stalinist al anilor ’50. În cadrul ședințelor de partid care au fost inițiate încă din 15 noiembrie și care vor fi reluate pe tot parcursul lunii, apoi inclusiv în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați ca „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, ce au comis un „act banditesc”. Ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cea mai practicată tortură. Unui anchetat bănuit că a purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau în mod specific gândite. Un anchetat este lovit cu capul de birou întrucât anchetatorii considerau că de acolo venea „răul”. Altuia i se smulge păr din cap, cu un clește metalic (Arsene, 1997, vol. 2, p.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politici de odinioară, precum și strategia reeducării. Ideea de reeducare fusese aplicată, de altfel, după experimentul Pitești, pe întregul popor român, chiar dacă nu prin agresiunile fizice extreme și de anvergură din cadrul fenomenului Pitești. Așa încât unul dintre cuvintele-cheie ale recuperării ideologice a protestatarilor brașoveni care „trădaseră” clasa muncitoare a fost tocmai reeducarea. Documentele de la procesul muncitorilor indică limpede că inculpații „se pot reeduca sub supravegherea unor colective de muncă”, drept care, deși condamnați la închisoare, ei vor fi trimiși la „muncă corecțională”, în scopul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
persoanelor implicate; opinia publică internațională a fost sensibilizată pe măsură și peste 30 de state au reacționat prin instituțiile lor guvernamentale și academice cu admirație și simpatie pentru victimele amintite. Acest segment de populație a avut o conduită demnă și protestatară în toți acești 20 de ani care au trecut; condamnarea lor a fost întru totul abuzivă, în folosul exclusiv al regimului comunist; cel mai îngrijorător este că ea a fost declarată „fără sfârșit” și noi purtăm în continuare această sfidare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răzbunător). De multe ori părinții tratează aceste probleme de pe poziții ferme, iar conflictele dintre ei și copii se accentuează, putând degenera în agresiuni verbale și fizice, fuga de acasă, conduite deviante sau delincvențiale, înrolarea în grupuri sau anturaje nonconformiste și protestatare față de normele și regulile vieții sociale, consum de droguri, alcoolism, suicid etc. Spre sfârșitul acestei perioade începe procesul de erotizare al puberului, care, nu de puține ori, se petrece pe fondul unor puternice conflicte interne declanșate de relațiile deficitare cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în imaginarul literar cârciuma fiind locul deplinei convivialități masculine, concurând bucătăria, destinată cu strictețe sporovăielilor femeiești. În alte povestiri sunt parcurse „dosare de caz”: soție și mamă ratată (Vals!), ofițeri de miliție care își tratează cu sadism victimele, niște tineri protestatari din ziua de 21 decembrie 1989, fără să știe că fiecare îl torturează cu zel ideologic tocmai pe fiul colegului său (Cum a fost respins Kipling la cenaclu), un criminal condamnat la moarte și un tată care insistă să primească
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
un Întreprinzător. Această discuție schimbă relația lor de la una familiară la una activă. Acest tip de mișcare are loc tot timpul și, poate, fără a fi observată, dar necesită un efort conștient, angajat. Începe un proces care poate Încuraja activitatea protestatară Împotriva desființării parcului, presiuni asupra oficialilor orașului și angajarea altor membri ai comunității Împotriva acestei decizii. Școala copiilor, locurile de muncă ale părinților, sponsorii care susțineau cu echipament și premii campionatul de fotbal al școlii ce se desfășura pe terenul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
jumătățile de cuvinte întorcându-se acasă 3. în această noapte cu pași îngrozitori pe gheață 4. la stânga liniștii mele definitive se scufunda o corabie 5. luna”. Iată și un poem încadrabil în categoria parabolelor cu intenții „esopice”, a cărui adresă protestatară precisă nu îi compromite poeticitatea: „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață - și în asemenea condiții / ce caută ce mai caută vorbele mici și grase pe câmpul de luptă ce caută / purceii mici și grași în cocina din trecutul
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
etica revoluționară a Europei postiluministe. Biserica nu cunoaște revoluții, ci doar înnoiri lăuntrice pentru care motorul conștiinței este nu fariseismul, ci pocăința sinceră a mădularelor sale. Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clasă și a luptei dintre clase, În lumina Înțelegerii semnificației istorice a trădării burgheziei și a coaliției burghezo-moșierești, a putut fi explicat pe de o parte mersul ascendent al operei unor scriitori - precursori ai revoluției sau contemporani cu aceasta - caracterul protestatar sau sfâșierile, contradicțiile unei alte serii de scriitori trăind În timpul revoluției după revoluție. Înțelegerea operei lui Bălcescu, Kogălniceanu, Alexandrescu, Cârlova, sau Boliac, nu se putea face independent de acesta. Dar nici sensul progresist al celei mai mari părți din opera
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în periodice învecinează propaganda și sloganul, dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o vigoare ingenuă. Poezii patriotice și didactice, puse sub un generic evocativ, celebrau fruntariile reîntregite, într-o a doua culegere
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
un larg spațiu reportajului politic, anchetei umanitare împotriva „terorismului de stat” și contribuției la „istoria nefalsificată a mișcării socialiste românești”. Concomitent, se publică texte literare interzise (Ion Caraion, Cuvintele în exil, Virgil Tănase, O istorie de Paști), conferințe cu subtext protestatar alegoric (George Bălan, Lupta cu balaurul, Un imn pentru România eternă), scrieri necenzurate (Victor Frunză, Marea gară nouă), lucrări în premieră (George Astaloș, Apoteoza vidului, Alexandru Lungu, Poeme) și numeroase cronici, articole de atitudine, profesiuni de credință. De semnalat, un
ALERGATORUL DE LA MARATHON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285238_a_286567]