569 matches
-
mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de a ieși din pârdalnicul anonimat al provincialului. Este așa cam cum ar fi să fie în emisiunile de varietăți, din acelea realizate pe vremuri la TVR, la care priveam cu toții duminică seara. Acolo vedeta (atunci de muzică ușoară, astăzi altfel, în sens, adică, politologic) cântă partitura ei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se prezintă, de regulă, ca niște semeni de-ai noștri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
atîta valoare socială, încorporată în indivizi, atîta bogăție materială și simbolică obiectivată în lucruri, instituții, monumente, muzee. Această concentrare este produsul istoriei ultimelor două secole, în care Parisul s-a dezvoltat într-un ritm mult mai rapid decît provincia, atrăgînd provinciali, iar apoi imigranți provenind din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Aceasta spre marele dezavantaj al regiunilor și orașelor, care manifestă o neliniște recurentă în fața atîtor inegalități în repartizarea mijloacelor și a infrastructurilor și a ceea ce poate fi considerat ca fiind un parizianism
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
nevoilor lor, agravarea periculoasă a contrastelor între prosperitatea izbitoare a anumitor grupuri și sărăcia atroce a celor mulți." [Marchand, 1993, p. 25]. Astfel, Rastignac din Comedia umană a lui Balzac se opune personajelor din Otrava lui Zola, Lantier și Gervaise. Provincialii, primii imigranți ai Parisului Pe parcursul secolului al XIX-lea, imigrația care a determinat creșterea Parisului a fost de origine provincială. Limousin, Bretagne, Auvergne au contribuit la formarea populației Parisului. Acești provinciali erau considerați vinovați pentru insecuritatea de atunci, așa cum s-
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
opune personajelor din Otrava lui Zola, Lantier și Gervaise. Provincialii, primii imigranți ai Parisului Pe parcursul secolului al XIX-lea, imigrația care a determinat creșterea Parisului a fost de origine provincială. Limousin, Bretagne, Auvergne au contribuit la formarea populației Parisului. Acești provinciali erau considerați vinovați pentru insecuritatea de atunci, așa cum s-a întîmplat mai tîrziu cu imigranții din țările sărace: ultimii veniți sînt întotdeauna prost acceptați, pînă cînd o nouă imigrație vine să ia locul celei precedente. Aceste aporturi masive de provinciali
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
provinciali erau considerați vinovați pentru insecuritatea de atunci, așa cum s-a întîmplat mai tîrziu cu imigranții din țările sărace: ultimii veniți sînt întotdeauna prost acceptați, pînă cînd o nouă imigrație vine să ia locul celei precedente. Aceste aporturi masive de provinciali au modelat Parisul și i-au conferit înfățișarea sa contemporană. Ei s-au aflat la baza comunităților care au marcat anumite cartiere. Bretonii din zona gării Montparnasse sau cei din Auvergne instalați în foburgul Saint-Antoine făceau ca provinciile franceze să
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
În 1999, parizienii de origine sînt și mai puțin numeroși: doar 31 % sînt născuți chiar în capitală și 14,5 % în restul regiunii Île-de-France. O treime (32 %) sînt născuți în provincie. Însă, mai cu seamă, 23 % provin din străinătate. Istoria provincialilor din Paris permite punerea în perspectivă a dificultăților actuale de integrare pe care le întîmpină imigranții cei mai recenți. La începutul secolului al XIX-lea, coabitarea dintre parizieni și cei veniți din Auvergne sau bretoni nu venea de la sine: părea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Vizitatorii sînt întotdeauna bineveniți în cele două temple, situate dincolo de bulevardul La Chapelle, pe strada Département nr. 26 și pe strada Philippe-de-Girard nr. 72. Parisul, oraș activ Creșterea demografică a Parisului și forța de atracție pe care o exercită asupra provincialilor și străinilor sînt legate întîi de toate de sursa considerabilă de locuri de muncă pe care o reprezintă orașul și regiunea. În 1999, cu 2 125 000 de locuitori dintre care 1 114 000 activi, Parisul dispunea de 1 656
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care adună pe străzile pariziene cortegii impozante. Parisul, capitală culturală și științifică Locul excepțional pe care îl ocupă Parisul în domeniul cultural are la bază producția de opere și comercializarea acestora pe o piață care îi include de asemenea pe provinciali și străini, în virtutea puternicei frecventări turistice a orașului. În 2003, hotelurile pariziene au înregistrat cazarea a 8 milioane de străini, 6 milioane dintre aceștia fiind francezi. Turnul Eiffel, Luvrul și Centrul Pompidou au primit, fiecare, între 5 și 6 milioane
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Evoluția este reală, dar poziția dominantă a Parisului și a regiunii sale nu este afectată decît superficial. Parisul ocupă un loc disproporționat în ceea ce privește activitățile care asigură poziții dominante din punct de vedere social, politica și cultura. Este de înțeles că provincialii pot manifesta o oarecare ranchiună față de un dezechilibru care pare susceptibil a ruina principiul republican al egalității de șanse. Parisul oferă oportunități de muncă și de dotare care rareori se prezintă atît de generos în alte părți. Astfel, Parisul, "cu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
aici sau nu, și-l construiesc fără încetare. Nu aceasta este caracteristica principală a capitalei, ci diversitatea însăși a spațiului și populației sale face ca viața sa să fie mai variată și mai reprezentativă pentru societatea în ansamblul său. Cînd provincialii denunță aroganța și parizianismul presupuse ale parizienilor, nu acuză ei oare mai curînd această inegalitate suplimentară, cea a dinamicii care se manifestă cînd fiecare dintre particularismele regionale sau sociale sînt puse în prezență în mod simultan? Nu putem așadar judeca
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
22 Est-vest: cartiere sărace, cartiere bogate 25 De la Monceau la Épinettes 27 Malul drept, malul stîng: afaceri culturale 32 Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor 34 Parisul în tranziție 35 II. Atracția Parisului 37 O demografie galopantă care își pierde avîntul 37 Provincialii, primii imigranți ai Parisului 41 Din Auvergne la Paris 43 Imigrația de origine străină 46 La Goutte d'Or: un rezumat al istoriei migrațiilor la Paris 47 O evoluție neregulată 48 Un cartier hindus între două gări 51 Parisul, oraș
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
La Semaine de Suzette. Povestea creată de Jacqueline Rivière și ilustrată de Joseph Pinchon redă pățaniile unei dădace de origine bretonă la Paris. Personajul a fost vreme îndelungată renegat de bretoni, care văd în Bécassine expresia disprețului elitelor pariziene față de provinciali, prezentați ca "sălbatici" și ridicoli (n.t.). 14 Maghreb desemnează în limba franceză ansamblul țărilor din Africa de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc, incluzînd uneori Libia și Mauritania) (n.t.). 15 Liberation Tigers of Tamil Eelam (eng.) (n.t.). 16 Persoane care, contra
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Adam i se mișcă În sus și-n jos. — De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de geografie și de istorie a lumii. Rose Încerca să-și aducă aminte unde Dumnezeu era Istanbulul. Era oare capitala Egiptului sau era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de geografie și de istorie a lumii. Rose Încerca să-și aducă aminte unde Dumnezeu era Istanbulul. Era oare capitala Egiptului sau era pe undeva prin India...? Se Încruntă confuză. Oricum, Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ridicat cu adevărat În zbor, ei nu i s-ar fi părut ciudat. Parcarea era plină. Benzile galbene și albastre ale posturilor pentru mașini desenau străzi fosforescente În obscuritate. Emma nu mai fusese niciodată aici. Credea că doar turiștii și provincialii foloseau parcările subterane. Romanii preferau să riște o amendă, numai ca să fie mai aproape de străzile marilor magazine. Dar Sasha era venețian, sau cine știe de unde. Și romanii se schimbaseră. Erau mașini peste tot. Mașini care intrau, care ieșeau, care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sau trei sute de oameni tăceau interlocați, iar sunetele pronunțate de Paul parcurgeau de cîteva ori spațiul în lung și în lat ricoșînd ca niște mingi de ping-pong lansate cu o forță ieșită din comun. Ca și mine, Paul era un provincial. Cînd ne-am văzut pentru prima dată la primul curs de istoria filozofiei, într-un amfiteatru plin ochi, un fel de curent simpatetic a circulat între noi. Și lui, și mie, Capitala ni se părea copleșitoare, deși ne fascina. Și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini și mizerii și voia să scape de familie. În provincie avea să-și facă o mică gospodărie, avea să se bucure de liniște. După el, marile cariere începuseră totdeauna în mediu provincial. Acolo, concurența e mai mică, meritul iese mai repede în evidență. În capitală, lupta e mare, geniu să fii, și e greu să pătrunzi. E mai bine, cum spune înțelepciunea populară, să fii capul cozii decât coada capului. Da, decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee primiseră ghionturi, chiar atunci când încercaseră să-l doneze. Iar pe lungancă o lăsaseră în gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea lor. A luat-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe. A întrebat într-o doară, ca trecător: - Da ce s-a întîmplat? Pungașul a spus speriat, cu ochii în zăpadă, căutând parcă: - Am pierdut un portofel, și în spate nu venea decât dumnealui. -Lam întrebat dacă nu -la găsit. Provincialul se îngălbenise. Se jura pe copiii lui de-acasă: - Să nu mai văd dacă știu ceva! Sânt om serios. Codoșul îl luă cu binișorul: - Parcă dumnealui zice că -lai luat dumneata? Dar să te caute, sau mai bine să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pp. 6-26. Yasutomo, D.T. (1993) "The Politicisation of Japan's Post-Cold War Multilateral Diplomacy" în G.L. Curtis (coord.) Japan's Foreign Policy After the Cold War: Coping with Change, East Gate Publishers, Londra, pp. 323-346. Zheng, Y. (1994) "Perforated Sovereignty: Provincial Dynamism and China's Foreign Trade", Pacific Review, pp. 7, 309-321. Zhurkin, V. (1996) "Russia and Germany: From Enemy to Partner? A Contradictory Relationship" în B. Heurlin (coord.) Germany in Europe in the Nineties, Macmillan, Londra, pp. 210-221. Index A
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]