902 matches
-
Athos și, datorită talentului său de prestidigitator spiritual, i se încredințează fără murmur, cu tot trupul lor masiv și cu sufletul lor simplu, nestrunjit. Numai că - și aici operează fericit inteligența artistică, nu doar speculativă, a dramaturgului - ei trag concluzii prozaice din învierile în care Lazarus i-a făcut să creadă și își fac, la urmă, calculul că morților le stă totuși mai bine în rând cu morții decât cu viii. Aproape fiecare își are socotelile lui, astfel că revenirea miraculoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
conservă una dintre bogățiile cu care noi, românii ne mândrim. Ce ne oferă natura în schimbul prieteniei noastre? Pe lângă bucuria clorofilei, foșnetul arborilor, cântecul păsărilor, susurul apei, atât de poetice și fără de care n+am putea trăi, ne dă cel mai prozaic, dar de nelipsit bun, hrana. Credeți că acest lucru ar fi posibil dacă ar dispărea Soarele, circuitul aapei în natură? Educatorii, părinții, oamenii politici , elevii, tineretul trebuie să înțeleagă și să accepte că, oricâtă matematică, fizică, chimie ar ști un
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
deci mai mult decât extraordinar ca pentru singură Bilazora să se întâlnească o excepție si singur numele acestui oraș să fie rupt din ceruri, mai ales când observăm că zorile nici nu sunt albe, ci roșii. O etimologie, mult mai prozaică dar mai verosimilă, a fost propusă de dl. Iirecek care derivă acest cuvînt din Veles-ura ce s-a schimbat în Bila-zora în ortografia celor vechi, și unde ura, ure la Albaneji înseamnă punte, iar Veles va fi fost numele propriu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sta sub semnul mediocrității. În medii intelectuale influente, demnitatea culturală pare să fie asociată cu infraraționalul sau cu supraraționalul. Marile idei nu ar avea nevoie să fie sprijinite prin producerea de temeiuri și argumente. O argumentare sistematică este resimțită drept prozaică, posacă, plictisitoare, până la urmă drept probă a lipsei de spirit. Intelectuali rafinați freamătă când citesc o propoziție cum este cea a lui Cioran: „În afară de poezie, metafizică și mistică nimic n-are nici o valoare.”24. Aceasta este, totuși, o remarcă ocazională
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
frumusețea omului își atinge zenitul; somnul e seninătatea ce lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică, țâșnită din trupul luptătoarei - e aliată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apoi își văzu de drum, fără vreo explicație, întrebare, sau constatare oarecare la adresa ei. Mai băgă mâna-n buzunar și în fața țâncilor ce alergau în jurul lui cu sâcâitorul lor "Ce ne-ai adus?" răspunzându-le și lor în același limbaj prozaic al obiectelor. Brățara și-o scoase Marieta imediat și-o puse la păstrare într-un loc tăinuit, de frică să nu i-o fure careva; dar mâna o frigea rău în locul unde o atinsese, poate din cauza pietrelor mari și fățuite
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cort. Prin mâinile meșterului atenian, și în același timp pe sub pielea reginei cretane, hoarde de afecte rătăcitoare prinseră să se adune cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică formă de locuire superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece de leagăn, „vers de laude plecate”, este dedicat copilului, văzut, cu o ironie jucată, ca o făptură uneori grotescă ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului Sfânt, să polarizeze miracolul lumii. Înainte de T. Arghezi, B., „întâiul intimist în sensul propriu al cuvântului” (G. Călinescu), a știut să perceapă și să transcrie în lirică, tandru și viguros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
imediat. Acum vreau să spun că nu urmăresc eu prea mult muzica de astăzi, dar se știe de mulți ani că nu neapărat promovarea valorii artistice este pe prim plan la ,,Eurovission”. Este un amestec de artă și de interese prozaice, mai mult sau mai puțin meschine. Personal mi-am dat seama cu ani în urmă și de la experiența trăită de Mălina Olinescu. Dar acum a fost un bun prilej pentru niște neisprăviți să sară și ,,să facă praf” prin tabloide
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și a poeziei narative a cotidianului, practicată în anii ’80 de Mircea Ivănescu și de alții: de la titluri precum Nisipul clepsidrei proiectează lumi, Dumnezeu are un Mercedes Benz, Curiozitatea vinde en-gros marfă de contrabandă la tonalitatea ludic-ironică și la „subiectele” prozaice ori livrești. Trei cărți publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
unor maeștri ca I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu ș.a. Saltul hotărâtor avea să îl realizeze odată cu apariția romanului Menuetul, cea mai valoroasă scriere a sa. Aspirația către ideal, către împlinirea neabătută a destinului, către depășirea prozaicului și a nesemnificativului - pe care, chiar în aceeași perioadă, Mircea Eliade o considera extrem de rară în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct în paginile cărții, ajuns o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
și gramatical al limbii, dar și stăpânirea unui bagaj lexical, cunoașterea căilor de îmbogățire a vocabularului. Vocabularul nu se învață în vederea simplei înmagazinări de cuvinte, ci pentru dezvoltarea capacității de lectură și de exprimare. Exprimarea elevilor este adesea săracă și prozaică. Încă din clasa a II-a am spus elevilor mei că în vocabularul nostru există cuvinte înrudite între ele formând o familie de cuvinte. Pentru a-i face să înțeleagă în mod logic această noțiune am folosit metoda ciorchinelui, cerându
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
și nu sporirea misterului. Secvență continua cu un dialog demn de Don Quijote și Sancho Pânză. Orice încercare a lui Ieronim de a restabili o atmosferă de mister este demontata prin propoziții scurte de logică, pe cât de implacabila, pe atât de prozaica a lui Vladimir. Ceea ce se voia o incursiune în fantastic eșuează într-o discuție despre coleoptere. "Un roman nu se poate baza nici pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acțiune fantastică, de intervenție a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
aventură") și e pe punctul de a se sinucide cu otravă. Noroc de grijuliul tovarăș de viață, care o salvează la timp, sechestrând-o mai apoi în casă, ca pe un obiect. Totul se sfârșește cu lacrimi și cu explicația prozaică a constrângerilor matrimoniale ("Nu mai pot iubi pe nimeni altul decât pe Giorgio și când o voiește el"), stipulând că femeia nu are cum să accepte aventura decât în limitele impuse de soț și de societate (catolică fiind, îi este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ce are un început și un sfârșit nu poate fi întru totul realizat prin el însuși, infinitul fiind limitat de condiționarea lucrurilor finite, limitări ce învăluie și dezvăluie ideile primare. Cuvântul oglindit în lume este adeseori invers printr-un simbolism prozaic declanșator de drame cosmice. Focul. Contemplarea unei flăcări eternizează o reverie primordială 437. Pe masa mea stau două obiecte care reflectă timpul în gândirea filosofică clepsidra 438 și lumânarea 439. Flacăra este clepsidra care curge în sus. Mai ușoară decât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
probabilului, Editura Curtea Veche, București, 2010, p. 311. Iată un exemplu al susținerilor sale: " Am acasă două studii: unul real cu cărți interesante și material literar, iar altul neliterar, la care nu-mi place să lucrez unde am expulzat problemele prozaice și foarte concentrate. În cel neliterar este inclus un perete de cărți de statistică și de istoria statisticii, cărți pe care n-am avut niciodată curajul să le ard sau să le arunc, cu toate că le găsesc în bună măsură inutile
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest proces nu se relevă mai clar decât în Budila-Express - apărut în volumul Cinci și reluat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
prozaic e dată de felul în care e tăiat enunțul, în funcție de constrângerile prozodice, respectiv sintactice, atunci insistența geniului limbii franceze asupra dispunerii cuvintelor în frază demonstrează inapetența sa pentru poezie 22. Țin să subliniez această caracteristică pentru că mitul unui geniu "prozaic"23, care la mijlocul secolului al XVIII-lea devenise un loc comun, a jucat un important rol strategic. Lăsând domeniul poeziei neacoperit, creând o "casă goală" în sistemul literaturii, acesta va deschide un spațiu de afirmare literară pentru viitoarele "genii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în referințe directe sau aluzive la elementele care definesc geniul francez al limbii. Evocă - desigur, ca reper negativ - atât figurile conversației, cât și toposul salonului sau al capitalei având Parisul ca referință implicită 30. Altundeva se referă depreciativ la caracterul prozaic al producției franceze de literatură: "Poeții francezi târzii nu se pot pierde în înălțimi, fiindcă primii inventatori ai limbii lor nu au zburat niciodată: limba lor e în întregul ei o proză a sănătoasei rațiuni"31. În punctul de articulare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fără a se caracteriza prin repetiții periodice, sunt totuși ritmice. 217 Astfel conceput, ritmul poate fi studiat și în vorbirea individuală și în proză. Este lesne de demonstrat că orice proză are un ritm oarecare, că până și cea mai prozaică propoziție poate fi scandată, adică subîmpărțită în grupuri de silabe lungi și Scurte, accentuate și neaccentuate. De acest fapt a făcut mare caz încă în secolul al XVIII-lea un scriitor, anume Joshua Steele *19 iar în prezent există o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și, mai recent, proza "ornamentală" a lui Andrei Bielîi. (c) Valoarea artistică a prozei ritmice este încă dezbătută și discutabilă. Conform preferinței modeme pentru puritate în arte și genuri, majoritatea cititorilor moderni preferă ca poezia să fie poetică, iar proza, prozaică. Proza ritmică e considerată de ei o formă eclectică, ceva ce nu este nici proză, nici poezie. Dar aceasta reprezintă probabil o prejudecată a criticii .timpului nostru. Proza ritmică poate fi apărată, invocând aceleași argumente ca pentru apărarea poeziei. Folosită
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
întâmplătoare fortifică într-un fel mai complex modelul nervos ce susține proba. Astfel, când are loc reexersarea, actul este exersat la un nivel mai înalt datorită efectelor unui fel de proces schițat electric în cuprinsul sistemului nervos. Alte teorii mai prozaice sugerează că în timpul pauzei apar amintirea și uitarea selectiv conștiente și inconștiente. Adică, în timpul pauzei dintre probe există o uitare selectivă a răspunsurilor și subrăspunsurilor nepotrivite, în timp ce componentele potrivite sunt reținute, reamintite și meditate cu eforturi de exersare ulterioare. Oricare
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
socioculturale operatori eficienți de autoconservare și/sau autodepășire, fiind lianți de coeziune și factori mobilizatori pentru actorii acțiunilor sociale. Într-adevăr, mult din ceea ce la o primă vedere pare „gratuit”, „dezinteresat”, „mișcare pură a spiritului uman” are acoperire în interese prozaice biosociale, doar că legăturile sunt indirecte și mascate. Există o bază genetică, de exemplu, pentru altruismul uman, omul fiind o specie socială, iar autosacrificiul este un fenomen frecvent printre animalele ce trăiesc în grup, de la insecte până la mamifere superioare (cimpanzei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]