900 matches
-
acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții, scriitorul e cuprins de visare sub stele, în timp ce camaradul său îl interpelează îndemnându-l să țină seama și de cerințele realității prozaice, nu doar de pornirile fanteziei sublime: Ei, bătrânule fachir, strigă tovarășul meu într-un târziu, în Brahma sau Nirvana te-ai cufundat? Ia trezește-te puțin și nu mai visa în limba sanscrită, pe care n-o înțelegi, nu te
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
vârsta călătoriilor și a vânătorii, în care „o pânză purpurie acoperă ziua”...) se suprapun într-un acord perfect. Stilizarea extremă a originalului se regăsește în traducerea lui Petru Creția: „Mi-am spus: Slavă Domnului, nu avem nevoie să facem din prozaica noastră viață o spumă de poezie. Limbajul nostru simplu, familiar, e suficient. Fiindcă priveliștea largă și limpede care mi se întindea dinaintea ochilor părea să nu ridice nicio piedică, ci să îngăduie vieților noastre să se desfășoare tot mai departe
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
e vorba despre iubire: „am atârnat-o de un vis frumos/ ce se plimba sub lună fluierând,/ am încercat să o transform în stea,/ să mă salvez.../ De unde?!”), care ar avea drept notă personală, „învăluirea într-o aură a notației prozaice”, e situat de criticul său „într-o filiație de nume consacrate ale literaturii române și europene!” (semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.), precum „A.E. Baconsky, Salvatore Quasimodo (admirat, probabil, până a se îneca acesta în ermetism), Paul Eluard
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
caz în care mărturia lui capătă un plus de plauzibilitate. În schimb cine nu le vede și totuși susține că a ieșit din trup plutind prin cameră va trezi suspiciunea cuvenită unui fabulator. E drept, metoda poate părea meschin de prozaica, dar deocamdată e singura care i-a trecut prin minte lui Șam Parnia. Că studiul să aibă rezultate convingătoare, el trebuie desfășurat în mai multe secții de terapie intensivă, în condiții de confidențialitate extremă și prin angrenarea unui număr mare
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
iar loc. Abia mai târziu am înțeles întreaga simplitate, naturalețe și distanțare de orice fel de poză și goană după efect, precum și nemărginită veridicitate a lui Tolstoi. La primul moment favorabil de atenție generală, el declară în modul cel mai prozaic: „Sunt răcit, domnilor”, și încredințează lectura expunerii, adică a predicii sale, profesorului D., lipsindu- se astfel de prima condiție esențială a „succesului”, anume de influența personalității sale irezistibile. Poate cineva să gândească o mai mare lepădare de sine, o mai
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
ani), mi-a sugerat ceva chiar pentru mine mult surprinzător, asemuirea cu Mateiu Caragiale, nu cu mult mai celebrul părinte al acestuia, pomenit de mai toți specialiștii. Cine extrage din acest ultim Caragiale paginile cele mai laice, momentele cele mai prozaice, îl regăsește pe Brătescu-Voinești: Conul Rache, amatorul de taclale și de povestiri din trecut, pare desprins din galeria pe care ne-a lasat-o autorul prin Din lumea dreptății și Întuneric și lumină, dar chiar și prin paginile foarte tardive
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
antrena cititorii în tehnica transformării neverosimilului în acel banal perfect explicabil dar implicit, și perfect dezamăgitor, partea a doua a cărții, aparent fără nicio legătură directă cu evenimentele și cu personajele prezente până atunci, va inversa călătoria dinspre fantastic înspre prozaicul cel plin de logică și bun-simț, deși întrebările vor rămâne aceleași, atât în mintea cititorului cât și a câtorva dintre personaje: ce este cu adevărat real, când putem spune cu certitudine că negrul e adevărat în timp ce albul e doar o
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan. Căci într-un
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
mă împinsese G.Călinescu însuși, când comparase crucea răstignirii lui Christos cu pușca de care s-ar fi folosit contemporanii noștri ca să-l execute) și pe aceea strict poetică. Îndefinitiv, nu geniul poeților face să devină poetice lucruri considerate înainte prozaice? După mai bine de cincisprezece ani, când lucram la cartea Despre poezie, recitind cele două articole ale maestrului meu, am remarcat contradicția dintre tezele lor și m-am mirat că nu fusese observată de nimeni. (Abia Andrei Terian, în monografia
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
înlesnește ascensiuni publice, politice, cariere profitabile, științifice și de tot felul : „Merge chiar foarte bine. E o valoare sigură, se poate miza pe el cu ochii-nchiși. Nu te uiți și câștigi. Cine joacă pe comunism prosperă, și simbolic și prozaic. Obține prestigiu, vizibilitate, face carieră politică și nu numai, obține statut public și social înalt, desigur că și venituri în consecință. Sunt țări unde specialiștii în istoria antică, dacă mai există, sunt pe cale de dispariție, în vreme ce comunistologii se-nmulțesc în
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
trebui să ne-o punem privește definirea sensului pentru un text poetic: ce este sensul? Ceea ce transmite, ceea ce se înțelege la lectură? Interpretarea pe care comentatorii din această categorie (editori, exegeți) par să o dea sensului este una surprinzător de prozaică și de limitativă: presupunem că aceste versuri «nu au sens» pentru că nu pot constitui un enunț lingvistic în afara constrângerilor metrico-prozodice pe care le obiectivează [...] Desigur, la o asemenea «probă a sensului» nu ar trece o parte însemnată a poeziei moderniste
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
și cu Zița compătimesc împreună. Dumitrache, la rândul lui, invocă planul ficțiunii romanțioase: Ei! așa e, ale tinereții valuri! După încă o ezitare, Chiriac, cel pentru care pactul căsătoriei însemna atât de puțin, îl numește într-una din cele mai prozaice din înfățișările lui: Ei! nu știi dumneata? Să puie pirostriile!... Întârzierea lui Dumitrache, care este ca o sfială, vine dintr-un scrupul cetățenesc, hrănit din conștiința vie a sistemului de autoritate ierarhică și funcțională al comunității: Dacă dumnealui cabulipsește să
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
întregi) respirînd un aer postromantic și întreținînd o atmosferă gotică (de la Către Ieronim la Crini pentru domnișoara mireasă). Ea e însă „inacceptabilă” atunci cînd o constatăm la texte tranzitive, la poezii scrise, aparent, în formele discursive ale comunicării obișnuite. Cotidianul, prozaicul, uzualul, socialul (ca includere a celorlalți în propria configurație poetică) și, firește, comunitarul și familialul impregnează poeziile din Sora mea de dincolo, volum apărut la finele deceniului opt. Dacă Vladimir Streinu, într-o altă epocă literară, încerca „o dramă de
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
și față de poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său poetic. „Eu respect, dar în același timp nu accept, nu sunt de
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
o dorință de depărtări misterioase, un erotism difuz, o sete de libertate care nu mai încăpeau în spațiul unei săli de clasă.” (p. 70) A doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
libertate care nu mai încăpeau în spațiul unei săli de clasă.” (p. 70) A doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
sau îl simplificau abuziv: „Sunt convocate toate cuvintele limbii, cuvântul de origine latină se învecinează, de exemplu, cu unul de origine slavă, arhaismul cu neologismul, regionalismul alături de cuvântul prețios, argoul cel mai căutat stă în vecinătatea celor mai obișnuite și prozaice cuvinte, făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin cizelate, când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență, alteori lăsate pe marginea incorectitudinii”. Mi-a venit imediat în minte o strofă chiar din faimosul Testament arghezian
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
căruia au fost arestați directorul adjunct al APIA, Aurel Pană, și George Mugur Voinea pentru încasarea unui comision ilegal de 1,2 milioane de euro, pune în lumină prăpastia care există între declarațiile hiper-populiste ale premierului Victor Ponta și realitatea prozaică din spatele cuvintelor generoase. Ca o ironie a sorții, șpaga s-a luat în cadrul unui program intitulat „Ulei pentru săraci”, realizat cu fonduri europene". "Șpaga de la APIA, pentru vacanța la Miami?" El adaugă: "Nu mai târziu decât aseară, într-o intervenție
Tomac: Ajunge șpaga de la APIA pentru vacanța la Miami? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35869_a_37194]
-
de amalgam al unor distincții, pe care le-a luat de la alții, e evidentă, și din acest motiv rangul lui Platon e sub treapta de valoare a presocraticilor. Mărimea exagerată pe care i-o atribuim azi vine dintr-un detaliu prozaic, aproape meschin: opera lui a avut norocul să se păstreze, spre deosebire de cea a predecesorilor. Echivocul din titlul cărții e cultivat anume de Nietzsche, căci „epoca tragică“ nu înseamnă doar perioada autorilor de tragedie, ci deopotrivă un interval presărat cu vieți
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc ironicului mușcător. Poezia arată acum precum într-o remarcabilă Biografie săracă: „Unii de-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
post-expresionist, în care frapează realismul oblic al reprezentării. Un singur termen („desăvîrșeam”) aparține ariei stilistice Mureșan, în care ironia și autoironia sînt prezente și active. Minus acest predicat, textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe dimensiunea ce va fi explorată, tot mai mult, în poezia românească ulterioară. Firește, e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
tăios în analiza „metaforelor plasticizante” și „revelatorii” să fie atît de moale în cercetarea propriei vieți? Răspunsul stă în fatidica unilateralitate a oricărui creator. Blaga are cu precădere o natură teoretică, de aleasă aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
pe altar cu o ciută. La Dan Botta, Hercule nu o readuce pe pământ pe Alcesta, fiind capabil să-i dăruiască gloria eternă, dar nu și viața. Chiar și când apar, elementele miraculoase nu mai au același impact: în universul prozaic al lui Dumitru Radu Popescu unde mitul se degradează o dată cu lumea, zborul Medeei în carul cu șerpi după împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]