250 matches
-
oglinzi de argint și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
operele eminesciene în proză (vezi și intratextualitatea transgenerică) ascund un potențial de modernitate pe care scriitorul l-a înțeles și l-a exploatat în dublu sens: pe de o parte, prin inserția unui fragment aparținând altui gen (corespondența) în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând figuri socio-profesionale despre ale căror nivel de înțelegere a lumii și atitudine (în dispunere oximoronică) nutrește aceeași părere cu autorul. În aceasta constă o nuanță a măștii lui Eminescu: un incipit de text prozastic care intuiește ce vrea cititorul să audă, ce l-ar face să rezoneze; dacă nu ar avea conotații mai mult peiorative pentru contextul prezentei cercetări și dacă s-ar reține doar ideea de artistic, meșteșugit, în înțelesul de persuasiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intuiției, la mersul acțiunii însă, la realizarea subiectului, nu contribuie cu nimic, dimpotrivă, mai mult le stânjenește. Fiindcă, de fapt, este vorba despre o dragoste ideală, care se termină în plină fericire (Liviu Rusu: 1981, 55). În paginile dedicate intratextului prozastic din Sărmanul Dionis am avansat ideea în virtutea căreia incipitul ar cuprinde formularea ipotezei, pentru demonstrația amplă dezvoltată epic, pentru ca în final să fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a eu-lui în lume, apoi din cunoștințe asimilate din cărțile vechi românești, din gândirea indiană, din lucrările ori cursurile de științe exacte consultate. Cosubstanțialitatea om-Univers se pune în lumină prin proiecția ei în dimensiune macrocosmică și se asociază în practica prozastică sau poetică "topirii" conjugărilor într-un prezent etern sau etern reluat. (H1a) [...] zise Dan azi sunt încredințat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. Am trăit în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care au aderat Zoe Dumitrescu Bușulenga, Amita Bhose ori Mihai Cimpoi (vezi supra, capitolul despre modelul cosmologic einsteinian) decupează în universul discursiv prozastic sau poetic al autorului de la Ipotești și un câmp discursiv al matematicii și al fizicii. La capătul unei lungi incursiuni în sfere de conotații simbolice a motivului cercului, care este un cerc ontologic", Mihai Cimpoi (2007, 161) crede că se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
categorii intratextuale lasă loc dezvoltării pe suportul altor opere text sau avantext, creațiile se relevă cu adevărat ca opere eminesciene. (Dacă în Cuvânt înainte anunțam ce ne propunem, Încheierea prezentei cercetări este despre ce nu a reușit să facă.) Intratextualitatea prozastică ar extrage din Geniu pustiu semnificații noi raportate la perioada redactării, la numărul și caracterul fragmentar al avantextelor, la tonul programatic al unora dintre ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
EMINESCU ȘI GÂNDIREA INDIANĂ 124 3.3. EMINESCU ȘI LITERATURA ITALIANĂ 136 3.4. EMINESCU ȘI LITERATURA ENGLEZĂ 138 3.5. EMINESCU ȘI LITERATURA FRANCEZĂ 140 3.6. EMINESCU ȘI ALTE LITERATURI 142 4. CATEGORII INTRATEXTUALE 145 4.1. INTRATEXTUALITATE PROZASTICĂ 145 4.1.1. "Sărmanul Dionis". Constelații intratextuale 145 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius 179 4.2. INTRATEXTUALITATE TRANSPROZASTICĂ 189 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" 189 4
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al mării și al insulei, lasă lucrurile să se și amestece uneori: "universul prozei eminesciene și macedonskiene reprezintă o lume aparte..." (Răchișan-Denciuț: 2010, 15). Probabil fiecare dintre autorii studiați s-ar fi distanțat de punerea în comun a universurilor lor prozastice. 24 Și Rosa Del Conte interpretează cercul ca o geometrie sacră a mitologiei eminesciene: "Să se observe că aceste insule mitice, înconjurate din toate părțile de stânci inaccesibile, pot fi considerate drept figura ideală a spațiului eminescian, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de fragmente memorialistice, în schimb provoacă o sumă de proze autentice având ca subiect - central sau numai presimțit - privirea cu consecințe afective imediate. Narațiunile de aici nu devin proze prin ricoșeu, pe parcursul lecturii, ci se nasc direct cu o conștiință prozastică remarcabilă. Cum anume și, mai ales, de ce ? Răspunsul e, probabil, ușor de intuit, dar nu și de explicat. S-ar zice că, din perspectiva lectorului acestei cărți, înaintea invocatei prime vederi s-a mai aflat, la un moment dat, ceva
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
ce ne întorc gîndul spre Cornel Regman și hăt, mult mai departe, spre faimosul humuleștean și spre "fiul Pepelei"... Explicabil ca în asemenea condiții numeroase pagini de restituție ale trecutului semnate de Niculae Gheran să aibă o alură de evocare prozastică, apelînd la imagini, la surprinderea "pe viu" a unei faune și a unei ambianțe. Interesul cercetătorului, axat pe epoca interbelică și pe cea postbelică, se orientează spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Braiesku), Orda, Pribeag, Strună. Alte texte, destul de interesante, au sub ele pseudonime precum Keops, Proles, Brețcanu (note din Transilvania), Iago, Lear, Thais, Bohem, Stix, Horia, greu de atribuit cuiva. Nici o informație nu se dă, iarăși, în ziar despre traducătorii lucrărilor prozastice apărute în "foiletonul" ziarului: Femeia ucigașului de Alexis Bouvier (de la nr. 4 pînă la nr. 92), Păianjenul de Maxime Villemer (nr. 118-124) și Răzbunarea unui fiu sau Din viața unui haiduc rus de Pușkin (nr. 126-155). În același spațiu, al
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
Hurmuzel, Furtună veteranul, Irimie Honcu) și Jean Bart (Datorii uitate, Jurnal de bord). Scrierile lor, izvorâte dintr-o atitudine poporanistă asumată, au avut succes, însă nu unul durabil, de vină fiind puținătatea talentului, diletantismul. Se cuvin reținute și surprinzătoarele realizări prozastice ale lui C. Stere - „reportajul” Patru zile în Ardeal și ampla nuvelă În voia valurilor. Icoane din Siberia (semnată C. Nistrul), embrion al romanului-fluviu În preajma revoluției. Acestor prozatori legați strâns de redacția V.r. li se raliază, chiar de la primele
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
că la un moment dat Bacovia a declarat că preferă să scrie proză: "În proză port membrele mai liber". Și chiar scrie proză, dar... poetică. Narativul devine nota dominantă și tehnica de căpătâi la "ultimul" Bacovia fără a uita că prozasticul se înfiltrează încă din faza inițială ("E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol.../ Și-i frig, și burează"). Bacovianismul presupune și această "proză" a cotidianul nereprezentabil. Solitarul se raportează tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concepută, nuvela „este propriu zis o dramă În mai multe acte”. Povestirea devine indicație scenică. Scriitorul nu intervine Însă pentru a spune, ci pentru a arăta. Este cazul descrierii sălii unde are loc ospățul și bucatele servite la masă. Arta prozastică a lui Negruzzi este inconfundabilă. ION CREANGĂ POVESTEA LUI HARAP - ALB Subiectul „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, o capodopera a genului, plecând Însă de la izvoare folclorice naționale și universale. A apărut În „Convorbiri literare”, la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fixate între ele cu un liant. Așa a apărut mortarul Amintirițlor prefăcute și tencuiala alcătuită din povestea Strămoașei ce se naște bătrână și întinerește pe măsură ce se apropie de moarte. Nu mi sțau părut a fi numai niște artificii, trucuri, găselnițe prozastice: mă convingeau că zugrăvisem o mică lume pe care nțo explorasem îndeajuns și care încă se cerea cutreierată. Cine adoarme ultimul a apărut, din acest punct de vedere, întrțo continuare firească. Cât despre receptarea și vânzarea primului volum, nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
literar, dat în tot cazul prin analogia condițiilor sociale, intelectuale și morale care au generat-o. Sintetizând, transmutarea cinesemiotică sau ecranizarea reprezintă trecerea de la un tip de rostire ce are la bază vorbirea guvernată de legile limbilor naturale și cele prozastice ale limbajului literar, la un mod de comunicare polimorf care are drept trăsătură specifică utilizarea elementelor iconice fotodinamice, cărora îi se adaugă o latură sonoră nonverbală. Transmutarea (traducerea intersemiotică) înseamnă procesul de decodificarerecodificare a unui text formulat cu ajutorul unor semne
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
a ecranizării trebuie să aibă un caracter general, să stabilească principii teoretice pertinente și aplicabile tuturor fenomenelor de transmutare cinesemiotică. Ecranizarea reprezintă trecerea de la un tip de rostire ce are la bază vorbirea guvernată de legile limbilor naturale și cele prozastice ale limbajului literar la un mod de comunicare polimorf, care include mijloace verbale, iconice și fotodinamice. 6.Reușitele activității Ideea unui concurs a reușit să crească interesul precum și asumarea responsabilității asumate de elevi (pe baza unui text citit fiecare grupă
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei franceze, dar să nu uităm : forța literaturii franceze vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre ei pun la cale incendierea subsolului În care cei patru cântau noapte de noapte, odată cu uciderea liderului devenit indezirabil. Povestea n-are, Însă, cronologia liniară și seacă a unui polar; narațiunea, la limită, este un pretext pentru o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă, alcătuiri ori fenomene naturale, geologice, tectonice, meteorologice sunt utilizate pentru a semnifica metaforic sentimente sau trăiri intense); procedeul comportă riscul grandilocvenței nepotrivite, risc asumat
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
a acestui extraordinar fenomen liric fiind reprezentată de felul întotdeauna neașteptat, insolit în care zvâcnesc versurile argheziene. Dacă scriitorul e poematic în romane, creînd tablouri memorabile ce se înșiră numai formal pe un fir al intrigii, el este, așa zicând, prozastic și adesea prozaic în lirică. Folosind materialele cele mai umile, reușește să atingă sunetul pur al marii poezii. În fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși "tipic simbolistă, desfășurînd pe un palid embrion epic senzații rare, ritmuri prețioase, muzicale, stări interioare de crepuscul, reverii", conține o "proprietate" prozastică: asocierea rapidă, dramatică a imaginilor. Dramatic, se precizează, "în sensul succesiunii ori simultaneității surpriză-satisfacție". De unde rezultă, socotește Radu Petrescu, "o foarte reală înzestrare epică, scriitorului nelipsindu-i decît capacitatea creației de eroi". În schimb, ochiul visător al poetului compune scene de
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Poeții Orașului București la Editură Coresi pare să ascundă într-un ambalaj exotic un conținut atrăgător. Dar... Volumul debutează cu ciclul Poemul celular, pe scheletul căruia se încheagă o poezie a cotidianului în care discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic: "Un greier în centrul Bucureștiului/ Îmi zornăie plăcut în urechi./ - Ba e celularul vecinului, îmi spune Claudia./ Nu mai zornăie./ Sau a adormit greierul."; "Hieroglife desenează picioarele ei/ pe podea, pe muzica disco". Prezenta Claudiei, un fel de muză a
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
editarea volumului "Efect Doppler", apărut la editură Scrisul românesc din Craiova în anul 2008, a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor filiala Craiova. "Horia Dulvac ne dăruiește în Efect Doppler (Editură Scrisul Românesc, Craiova), două ample poeme, pentru că scriitura prozastica nu e decât un instrument stilistic. Un poet admirabil, cu o bogată înzestrare sufletească și cu o rafinată știință a construcției poetice, ținându-și cititorul de bună credință în miezul textului, acolo unde percepția realului și imaginația posibilului își dau
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]