8,957 matches
-
Cronicar Tudor Țopa în Ziua literară În primul număr pe 2004 din Ziua Literar|, excelente interviuri ale dnei Iolanda Malamen continuă cu acela acordat de dl Tudor Țopa. Puțin cunoscut, din păcate, ca prozator, Tudor Țopa a fost afiliat oarecum abuziv de critici „Școlii de la Tîrgoviște”. După propria mărturisire, dl Țopa n-a fost decaît o singură dată în viață în orașul de care-i este legat numele. Cu M. H. Simionescu, C. Olăreanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
Tudorel Urian După-amiază cu o nimfomană, cel de-al doilea roman al dramaturgului și prozatorului Eugen Șerbănescu, ar fi putut avea, foarte bine, statutul unei cărți utilitare de tipul celor care oferă soluții pentru reușita în afaceri sau pentru realizarea negocierii perfecte. Este un soi de manual alternativ, cam iconoclast, e drept, pentru o carieră
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană reală) este o femeie a dracului de deșteaptă, iar confesiunea sa din romanul După-amiază cu o nimfomană poate schimba spectaculos destinul de prozator al lui Eugen Șerbănescu. Eugen Șerbănescu, După-amiază cu o nimfomană, Editura Mașina de scris, București, 2003, 190 pag.
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
egală măsură, spune scriitoarea, la cartezianul Discurs despre metodă și la romanul lui Carpentier, Recurs la metodă (și el, trimitere la Discurs). Într-un alt volum de convorbiri, editat cu 30 de ani în urmă, între poetul Florin Mugur și prozatorul Marin Preda (de care Mălăncioiu se simte legată), care e poate cel mai fascinant dialog al literaturii noastre postbelice, Mugur începe prin a-și mărturisi reticențele inițiale față de un interviu cu autorul Moromeților: „(...) am spus de asemeni că am, față de
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
operelor respective. Autorii romanelor cu adevărat valoroase își surprind cititorii prin subtilitatea observației sociale și prin cunoștințele de istorie, filozofie, fizică, științele naturii, matematică, teologie, politologie, arte plastice, muzică, limbi străine, situate mult peste ceea ce îndeobște numim „cultură generală”. Majoritatea prozatorilor de succes păstrează un secret absolut asupra a ceea ce se întîmplă în laboratorul lor de creație. Gestul celor dispuși să deschidă această „ușă interzisă” este, de aceea, unul temerar care merită întotdeauna salutat. El nu scade cu nimic valoarea operelor
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
ca un coșmar imposibil de dat uitării. Amintirea momentelor penibile pe care le-a trăit atunci îi provoacă și astăzi angoase, iar protagonista acelui episod, poeta Ana Blandiana pare a fi intrat definitiv în dizgrația scritorului. Revanșa peste timp a prozatorului (e drept, una doar livrescă) este și ea una demnă de ținut minte: „Ce mă frapează întîi și întîi e că Ana Blandiana, ostentativ, nu vrea să se așeze alături de mine. Luase pe cont propriu conducerea ședinței la masa prezidiului
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
avînd aerul unei cățelușe mops, cu fălcile arătîndu-și colții, trebuie să mai spun că mai ieri îi făcea sarmale lui Gogu Rădulescu” (p. 81). Nici poetul teribil al anilor ’80, Mircea Dinescu nu scapă de biciul ironiei lui Constantin Țoiu. Prozatorul își amintește o întîmplare aproape neverosimilă petrecută în biroul lui D.R. Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
285). Prin Alexandru Cazaban, Constantin Țoiu devine contemporan cu Eminescu, iar noi avem, grație lui Constantin Țoiu șansa unică de a vedea un extraordinar portret în mișcare al marelui poet. Constantin Țoiu este, fără îndoială, unul dintre cei mai cultivați prozatori români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
conștient de impactul puternic pe care proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât pe cea de prozator, pe Sadoveanu îl califică bun povestitor, dar desuet în alegerea subiectelor. Deși cantitativ scrie mai multe cronici la cărți de proză, Sebastian abordează și domeniul poeziei, în articole prilejuite de apariția volumelor semnate de contemporani (Ilarie Voronca, Ion Vinea, Camil
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
virtuozității scrisului și a evreului proscris sunt cel puțin două dintre experiențele definitorii ale existenței sale. În al treilea rând, consemnează cu conștiinciozitate și promptitudine toate evenimentele culturale importante ale momentului în pagini de publicistică ce refac o epocă. Astfel, prozatorul din De două mii de ani sau Fragmente dintr-un caiet găsit, autorul de teatru liric și diaristul se completează cu portretul criticului risipit în presa vremii și recuperat azi datorită inițiativei Corneliei Ștefănescu. Aviz celor interesați: cartea trebuie parcursă într-
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
povestire în care un puști trece prin experiența descoperiri misterioasei feminități a unei colege de școală în același timp cu moartea bunicii. În general, câteva lucruri trag povestirile în jos. Câteva trucuri, în fond, pe care, fără îndoială, că tânărul prozator le va deprinde în viitor. Stângăcii ale debutului pot fi observate atât în construcția tramei povestirilor, cât și în scriitură. Poveștile sunt atât de... clasice, încât pot fi luate drept banale și schematice, previzibile chiar de la un punct încolo. Multora
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
mult. Cornel Mihai Ungureanu scrie corect, dar prea alb, nerecognoscibil, fără pretenții stilistice nici atunci când încearcă un surplus de lirism. Dintre povestirile acestui volum, aș remarca proza Câinele care, prin bizarul ei, face cumva notă distinctă de celelalte povestiri, deși prozatorului nu-i e străin filonul straniu-fantastic de care se apropie, de fiecare dată însă, destul de timid. Un tânăr care visează să devină scriitor faimos este mușcat de un câine misterios și, când, în cele din urmă, se așază la masa
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
toate cam la fel și se confruntă cu aceleași probleme. Prin urmare, scrisul lui Cornel Mihai Ungureanu pare deseori plat, liniar, fără strălucire, într-un cuvânt (poate prea dur) bătrânicios și, dacă nu neapărat plictisitor, prea puțin antrenant. Dacă unii prozatori tineri experimentează cu acribie dintr-un prea mare orgoliu creator și/sau teribilism specific vârstei, iată că alții sunt prea transparenți și lipsiți de ambițiile meșteșugului stilistic și al unor mărci personale. Pentru a mai colora narațiunea, personajele au deseori
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
carieră în scrisul său de mai târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Da, cititorul unei bune traduceri a lui Eliade va ajunge, inevitabil la „specificul românesc”, la esență. Totuși, uneori, comentariile ar veni în ajutorul cititorilor americani. - Iar buna ecranizare a acestor texte ar ajuta, dincolo de granițele României, la perceperea corectă a prozatorului Eliade. - Desigur. Dar întrebarea este: care e „perceperea corectă” a prozei lui Eliade? Personal, de exemplu, nu m-am convins că „guénonienii” l-au înțeles corect. De altfel, nu sînt de acord cu comentariile prietenului meu Matei Călinescu la Un
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
N-am idee! Cred că în România există un acord general asupra celor opt sau zece dintre cele mai bune nuvele ale sale. - Aveți privilegiul de a cunoaște ambele contexte - românesc și american - în care a „evoluat” Eliade (omul, profesorul, prozatorul), de aceea considerăm că ați fi cel mai în măsură să vă implicați într-un astfel de demers, care ar completa portretul unui Eliade generos, spectaculos și fascinant. Ați accepta... provocarea? - Personalitatea sa are multe fațete, și probabil așa va
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Marius Chivu Înteresant de remarcat că, în timp ce numărul poeților tineri este realmente ridicat (când a fost altfel?), dar se scrie și multă poezie proastă, prozatorii tineri nou-veniți sunt, prin comparație, cu mult mai puțini, însă, majoritatea foarte buni. Prin urmare, debuturile în proză se bucură de o mai mare atenție și aceasta este și explicația interesului stârnit de romanul de debut al lui Constantin Popescu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
puțin mai stilizată. Un roman despre kitsch, clișee culturale, de mentalitate a vulgului, nu poate ieși doar din îngrămădirea gratuită a kitsch-ului și a clișeelor. Așa cum un roman despre nebunie nu abdică automat de la regulile coerenței și logicii. Carențele prozatorului se văd imediat. Faptul că romanul e scris secvențial, modular, cu episoade succedându-se în afara cronologiei, trădează aici, de fapt, pretextul cerut de slăbiciunile contrucției. Pentru că e dezlânat și povestea se încheagă chinuit și uneori nici măcar așa. Nu poți istorisi
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
realist, obiectiv, cu camera de filmat pe umăr. Modelul este, cum altfel, Pulp Fiction sau Occident. Un alt fan al istorisirii cadru de tip Tarantino este Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman al timpului, paradigmatic, serios, o emblemă a României acestor ani, dar o face cu mijloace nepotrivite, slabe, înșelătoare, care îl trădează pe prozator. Ar fi putut scrie o bășcălie aiuritoare, o parodie a vremurilor în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Comentarea faptelor, a evenimentelor este raportată mereu la literatură, scriitorii ocupând locul central al scenei. Ioana Pârvulescu nu exclude imaginarul, închipuindu-și, de pildă, cum ar fi arătat eroii unor bine-cunoscute romane (Adela, Fred Vasilescu, Felix) și chiar poeții și prozatorii epocii: Liviu Rebreanu se plimba ziua cu un Chevrolet roșu, iar noaptea, (adaug eu, când nu scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu își cumpăra galoși și citea Elemente de estetică de Croce, Bacovia fuma cu sete și bea pe
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
ea este cea care fisurează și virusează rețeaua lui Plagamat. De fapt, ea doar va mima dependența de "rhizoma", salvându-se o dată cu ficțiunea și cu autorul. Episoade lungite nemeritat sau unele concesii făcute clișeelor de presă, nu diminuează meritele încercatului prozator Marius Tupan de a construi fiabil pe baza unor idei-forță și obsesii epice ale postmodernității, întrupându-le într-un protagonist memorabil, actor și victimă în propriul joc delirant de-a puterea de partea unor rețele fanatice, sinucigașe, iraționale.
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
de cursă lungă precum Marin Preda, C-tin }oiu, George Bălăiță și Augustin Buzura au scris la început sau măcar ocazional și proză scurtă. Prestigiul de care s-a bucurat la noi romanul, cel puțin până în anii '80, deși destui prozatori importanți au scris constant (și) proză scurtă (Velea, Ștefan Bănulescu, E. Barbu, F. Neagu, D.R. Popescu), dezinteresul de a aduna în volum sau de a reedita mai vechile cărți de proză scurtă, toate acestea au făcut ca în discuțiile despre
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
vedem acum, cu mari riscuri. Din acest punct de vedere, nuvela a fost privilegiată și, dat fiind prestigiul și adresabilitatea romanului, chiar dacă nu ar fi întru totul recuperabilă "pierderea" ei ar fi oricum mai puțin semnificativă. Prin urmare, păcat că prozatorii noștri nu au speculat, spre binele propriei opere, acest avantaj. "A scrie scurt înseamnă un efort de concentrare a expresiei și de concizie. Înseamnă a elimina ce nu este esențial, muncă extenuantă, și-așa, luând o groază de timp, nemaivorbind
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
de greutatea însăși de a surprinde, săpând, rafinând, distilând esențialul râvnit", scria Constantin }oiu într-un articol din 1975 publicat chiar în "România literară", articol în care deplângea dezinteresul publicului pentru genul scurt deși, atrăgea ascriitorul atenția, "cei mai buni prozatori ai noștri, de ieri și de azi, și-au forjat talentul scriind mai întâi schițe și nuvele". Constantin }oiu însuși a debutat în 1965 cu romanul Moartea în pădure, un roman regretabil, "grăbit" și total nerelevant, tributar schematismului realismului-socialist. Însă
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]