1,374 matches
-
Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu spumă crezi Că sunt prunii în livezi. Cade roua pe câmpie În a florilor pocale, Prospețime, puritate, Naște bolta azurie. Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! (F.C.) Referință Bibliografică: Sosit-a dulcea Primăvară la Purani / Floarea Cărbune : Confluențe Literare
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349994_a_351323]
-
specifice ceramicii din această localitate: laleaua, margareta, porumbelul, cocoșul. Culorile sunt fie uni: albastru, verde, roșu, maro, fie în combinații: alb-negru-maro roșcat, maro-verde, alb-verde-negru etc. Avram Roșca Bălăceanu din jud. Suceava, cioplitor în lemn, realizează din lemn de cireș, nuc, prun, obiecte utilitare: linguroaie pentru stână, vase, căuce (căni de băut apă), după o tehnică specială: lemnul se cioplește cu barda, se scobește în interior cu tesla, se finisează cu scoaba (o daltă), se fac înflorituri cu gaifus (daltă de lemn
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul, cu coroanele numai diademe, ca aurele Sfinților, cu grădina din jurul casei plină de trandafiri, de zambile, de narcise, de mărgăritar, de iasomie, de liliac, de bujor, de lalele ... În porțile cele mari de la
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
pe viu mi-ar înlesni înțelegerea, numai dacă domnia sa va avea bunăvoința și dispoziția s-o facă. M-a privit lung cu ochii mijiți, iar după câteva clipe de contemplare și-a mutat privirea spre ghiveciul cu un „bonsai” - ume (prun asiatic) înflorit. Am avut impresia că un gând bun i-a încolțit în minte. În acest timp am sorbit din cafea, gândind să nu fi împins îndrăzneala mult prea departe. - Ești pregătită, vrei să-ți arăt acum? - Da, vreau! I-
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
a fost un bun prilej pentru a admira primăvara în toată splendoarea ei, așa cum aceasta a ales să-și facă simțită prezența. Sute de pomi fructiferi își prezentau acum cele mai frumoase straie, ca la o veritabilă paradă. Caișii, piersicii, prunii, corcodușii, cireșii, vișinii, își făceau rând pe rând apariția în peisaj, salutând zâmbitori trecerea noastră. Ajunși în final, ne-am alăturat rudelor sosite pentru a aduce un ultim omagiu mătușii proaspăt trecute în rândul celor drepți și am participat la
LOCALIZARE DE ÎNALTĂ PRECIZIE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350168_a_351497]
-
Acasă > Versuri > Iubire > RUGĂMINTE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Contur că o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
veci Sau să ne-oprim aici o viață. 25 octombrie 2015, Constantă Sursa foto: A #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Surâs de luna între munți,Contur că o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
viața își fac loc.... XIV. PLOUĂ-NCET, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Plouă-ncet și răsucit Ducînd dorul văduvit, Sa il vindece cu leac Și cu flori de liliac. Bate vîntul printre pruni, Gînduri vechi și frunze-adun, O grămadă la un loc, Să le dau la toate foc. Bate vîntul, Ploua trist, Stele scriu un acatist. Șunt scutit de-acum de plată, Greșuri toate mi se iartă. Citește mai mult Plouă-ncet și
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Bate vîntul, Ploua trist, Stele scriu un acatist. Șunt scutit de-acum de plată, Greșuri toate mi se iartă. Citește mai mult Plouă-ncet și răsucitDucînd dorul văduvit,Să îl vindece cu leacși cu flori de liliac.Bate vîntul printre pruni,Gînduri vechi și frunze-adun,O grămadă la un loc,Să le dau la toate foc.Bate vîntul,Ploua trist,Stele scriu un acatist.Sunt scutit de-acum de plată,Greșuri toate mi se iartă.... XV. CRIZĂ DE LOMBOSCIATICA, de Lucia
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
tehnica folosită, de gusturile și de finalitatea artei sale, reușind să creeze o varietate de modele și de nuanțe aflate pe grade diferite de stilizare. Prelucrarea lemnului este prezentă de la butoaiele de Cosești Argeș, făcute din lemn de dud, stejar, prun, salcâm, la ghivece de flori, obiecte de tors și de cult religios, mori de vânt, faruri. Uneori cultivarea florilor este îmbinată cu măiestria meșteșugurilor. Astfel ne rețin atenția minighivecele de flori ale tinerilor Stama Mădălina și Antonescu Eugen, tăiate în
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
că cele mai întinse suprafețe ocupate cu pomi fructiferi erau situate în zonele nordică și centrală a județului și confirmă ipoteza noastră că acestea depășeau cu mult pe cele plantate cu viță de vie728. Dintre pomi, cel mai răspândit era prunul, dovadă, marile cantități de rachiu (țuică) de prune ce se fabricau în fiecare an. În lumina celor arătate se poate concluziona că viticultura și pomicultura continuă să ocupe în sec. XVIII-XIX, un loc important în cadrul economiei părții de vest a
MITE MANEANU, EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365090_a_366419]
-
nemulțumiri. Iată o situație atestată pentru anul 1847 la Izverna județul Mehedinți unde câțiva moșneni din neamul Moșneanu, se înțeleg cu un frate de al lor să-i sădească la un conac de-al său un număr de 60 de pruni, adică tot atâția câți căzuseră în urma alegerii hotarelor pe partea lor de moșie, iar până la intrarea acestora pe rod ar urma să stăpânească prunii bătrâni dându-le celorlalți frați dijmă 670. Un alt fenomen semnalat în această perioadă, este fuga
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
al lor să-i sădească la un conac de-al său un număr de 60 de pruni, adică tot atâția câți căzuseră în urma alegerii hotarelor pe partea lor de moșie, iar până la intrarea acestora pe rod ar urma să stăpânească prunii bătrâni dându-le celorlalți frați dijmă 670. Un alt fenomen semnalat în această perioadă, este fuga clăcașilor așezați la linie la conace și locuri cu vii și pomi. Astfel în anul 1834 din satele Scăpău și Obârșia fugiseră locuitorii refuzând
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
sădite în grădinile de lângă casă677. În general otaștina se plătea în bani (2 lei vadra de vin)678 însă există cazuri când se da și în natură 679. Veniturile mari obținute de proprietari și arendași de pe urma viilor și livezilor cu pruni, îndemnau la sporirea continuă a pretențiilor. Unii proprietari insistau ca clăcașii să plătească otaștină și pentru viile sau livezile sădite pe alte moșii (cazul satului Salcia)680 și mai ales pretindeau mai mult decât se luase până atunci. Din această
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
aveau vin vechi 699. Astfel, la Tâmna și Valea Perilor proprietarii îi silesc, în anul 1844 pe țărani, să plătească 1 leu pentru fiecare vită sau să dea din vin din cinci vedre una sau câte 20 de parale de prun ori din rachiu din 6 vedre una700. În zona de sud se impuneau învoielile și mai grele 701, acestea și datorită faptului că aici productivitatea era mai mare. În pofida acestor învoieli, interesul pentru vicitultură și pomicultură se mențin. Așa se
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
a-i sili pe proprietarii de vii să plătească mai mult mai ales pentru viile noi717. Așa se întâmpla în anul 1845 când unii arendași ai moșiilor mănăstirești i-a obligat pe clăcași să plătească dijmă pentru fânul cosit de sub pruni, iar pe alții i-a oprit să-și pască vitele pe locurile din capul viilor (26). Asemenea practici erau determinate și de faptul că mulți clăcași nu aveau acte scrise încheiate cu proprietarii moșiilor, acte din care să reiese clar
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
dișme. La Tâmna și Valea perilor, se menționează într-un document din anul 1844, proprietarii îi siliseră pe clăcași să plătească un leu de fiecare viță sau să dea din vin din 5 vedre una precum și câte 20 parale de prun sau rachiu din 6 vedre una718. Aceiași situație o întâlnim și în zona de câmp unde cu câțiva ani mai înainte (în 1838) postelnicul Gheorghe Vlaston din Cujmir se învoia să sădească vie pe moșiile Drincea și Oprișoru obligându-se
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
671 .Ibidem, Ocârmuirea, dosar 3(2202)/1832, f. 157-158. 672 .Ibidem, dosar 2786/1832, f. 157-158.212 673. Ibidem. 674 . Ibidem. 675 .Ibidem, f. 141, 157-158. 676 . Se consideră, în general că în această perioadă otaștina percepută de la viile și prunii sădiți înainte de regulament nu a crescut și că a sporit numai ca luată de la noile sădiri. În realitate însă au sporit la ambele categorii. (Ilie Corfus, Agricultura Țării Românești în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, Editura Academiei
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
asta pentru că eram redactor șef la săptămânalului „Accent” ce apărea la Negrești-Oaș. Mi-am adus aminte de „șarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Măgureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramureș, unde avea sau poate mai are latifundii pline de pruni, din fructele cărora face horincă - vezi „Evenimentul Zilei” din 1998 în care am scris despre asta). Nu vreau să mă întind: dacă aveți răbdare să citiți presa de după 1989 și să faceți niște simple racorduri, veți vedea de unde au bani
CUM SĂ FACEŢI SĂ TRĂIŢI BINE de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364992_a_366321]
-
Autorului Poezie de Ion I. Părăianu ÎN GRĂDINĂ Deși e încă lumină, se vede Luna pe cer. Deschid timid poarta-n grădină; a ruginit încuietoarea de fier. Urzicile s-au întrecut cu pălămida, pe lângă gard e numai lobodă; frunza din prun a tocat-o omida, a fost lăsată la gură prea slobodă. Nu-i asta problema cea gravă. O să fie o grădină aleasă: pentru omizi există otravă, iar pentru buieze mi-am cumpărat o coasă. La stupi albinele cad grele, se
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
care traver¬sează satul. Locul acela, care, pe atunci, nu se numea așa, era destul de mare și avea două întrebuințări: pe partea netedă de deasupra era loc de arătură, adică teren arabil, iar pe partea de coastă dimprejur - livadă de pruni. După ce s-a căsătorit cu străbunicul meu, fata luată de suflet din Robești a fost și ea poreclită după bărbatul ei: Bărnoaia. N-au avut decât un singur copil, și pe acela la bă-trânețe: pe bunicul meu, Niculaie Pătrașcu, zis
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
numit La Cimitir fusese demult împărțit de moșu’ Chircuț între Mama Moașa (Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei doi unchi și tatăl meu. Drumul spre livada noastră de pruni de La Cimitir trecea prin fața gospodăriei lui Dumitru Ureche, zis Mitu lu’ Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei doi unchi și tatăl meu. Drumul spre livada noastră de pruni de La Cimitir trecea prin fața gospodăriei lui Dumitru Ureche, zis Mitu lu’ Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau Cămulete, vecinul lui moșu’ Hobza în Câmpuri. Casa și grajdul lui Mitu lu’ Niculcea du pă Mal erau mai sus de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
astfel decât arareori, și atunci - când se scăpa. Sase își datora porecla faptului că, până prin adolescență, nu putea pronunța șase, ci sase. Mama lui era poreclită Băloasa, deoare¬ce, atunci când vorbea mai mult, se spuza în colțurile gurii. Băloasa avea pruni mulți și vin- dea țuică la litră și la fele, adică la sticle de 250 și respectiv - 500 de mililitri. Uneori ea își transforma casa în cârciumă - clandestină, se- nțelege -, și atunci vindea țuica la păhăruț. La fel făcea și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
însă, având libertate deplină, învățase să se cațere prin pomi după fructe. Socrii lui aveau o mulțime de cireși, vișini, caiși, meri și peri, iar de pe la doi ani, Sebastian începuse să dădea iama prin ei. Ai lui nu aveau decât pruni și nuci, și aceia - prin diferite locuri, departe de casă, dar obiceiul cățăratului prin pomi și copaci îi intrase în sânge copilului care, acum, la mai bine de patru ani, avea o energie debordantă. Cu numai o săptămână în urmă
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]