311 matches
-
orașul. În timpul războiului de treizeci de ani, între 1643 și 1645, Brno a fost singurul oraș care s-a apărat cu succes de atacurile suedeze, permițând Imperiului Austriac să își reorganizeze armatele și să îi respingă pe suedezi. În 1742, prusacii au avut o încercare eșuată să cucerească orașul. În timpul revoluției industriale, orașul a fost unul dintre centrele industriale cele mai importante din Moravia, ceea ce a dus la crearea unor suburbii în afara zidurilor orașului. În timpul primei republici Cehoslovace (1918-1938), în Brno
Brno () [Corola-website/Science/305983_a_307312]
-
continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din teritoriu și două treimi din populație. Coroana imperială aparținea, în mod ereditar, Casei de Hohenzollern. Din punct de vedere intern, disparitățile dintre sistemele imperiale și prusac au dus la apariția de tensiuni. În timp ce la nivel imperial sufragiul era universal și egal, la nivelul regatului acesta era restrictiv, bazat pe trei clase de vot. În plus, datorită nemodificării circumscripțiilor pentru reflectarea schimbărilor populației, sistemele suprareprezentau anumite teritorii
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
trimis în Prusia, unde a fost întâi condamnat la moarte, dar apoi grațiat. Alți câțiva factori au complicat creșterea naționalismului în statele germane. Printre factorii umani se numărau rivalitățile politice dintre membrii confederației germane, mai ales cele între austrieci și prusaci și competiția socio-economică dintre interesele comerciale și mercantile și cele aristocrate ale proprietarilor de moșii. Printre factorii naturali se numărau seceta de la începutul anilor 1830, și din anii 1840, și criza alimentară din anii 1840. Au apărut și alte complicații
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
din partea Austriei și din partea Rusiei (putere garantă a acordurilor din 1815 care au înființat sferele europene de influență) au forțat Prusia să renunțe la ideea Uniunii de la Erfurt la o întâlnire în micul oraș Olmütz din Moravia. În noiembrie 1850, Prusacii, anume Radowitz și Frederic Wilhelm, au acceptat restaurarea Confederației Germane sub conducere austriacă. Aceasta s-a numit Acordul de la Olmütz, iar în Prusia „Umilința de la Olmütz”. Deși aparent evenimente minore, propunerea Uniunii de la Erfurt și Acordul de la Olmütz au adus
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Franța s-a văzut singură într-un război împotriva tuturor statelor germane. Reorganizarea armatei de către Roon și strategia operativă a lui Moltke s-au combinat împotriva Franței cu mult succes. Viteza mobilizării prusace i-a uimit pe francezi, iar abilitatea prusacilor de a concentra puterea în anumite puncte, similară cu strategia lui Napoleon cu șaptezeci de ani în urmă, au copleșit armata franceză. Utilizând eficienta rețea feroviară, trupele prusace au fost aduse spre câmpul de bătălie rapid, odihnite și gata de
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
I. Cum "Manuk" este un nume foarte comun la armeni, însemnând „tânăr”, se presupune că familia Manukov avea origini armenești. Suvorov a intrat de foarte tânăr în armată, luptând împotriva suedezilor în timpul războiului cu suedezii din anii 1741-1743, apoi împotriva prusacilor în războiul de șapte ani (1756 - 1763). În anul 1761 a devenit francmason în loja „Des Trois Étoiles” din Sankt Petersburg. A fost avansat la gradul de colonel în anul 1762, după ce s-a distins de mai multe ori în
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
de est a Reich-ului, astfel a jucat un rol strategic important. În provincie s-au situat numeroase organizații militare, printre altele sediul central al comandanților germani cu buncăre și adăposturi (unele dintre ele pot fi vizitate și azi). La est prusacii simțeau cruzimea războiului în timpul atacului armatei sovietice în ianuarie 1945. Pe drumurile acoperite cu zăpadă au fugit mii de refugiați, persoane reușit să scape spre mare, de unde ar fi trebuit să fie transportați în bărci spre Germania. Cu toate acestea
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
lui Sielawy și a primit în schimb o piatră magică care o va ajuta să înțeleagă graiul animalelor, plantelor și a vântului. Regina ar fi trebuit să păstreze acest cadou un secret, cu toate acestea, aflînd despre pericolul care amenință prusacii, ea a dezvăluit sursă ei de cunoștințe, după care în conformitate cu acordul ei cu Sielawy Gustebalda a fost preschimbata în piatră din cauza încălcării condițiilor. Versiunea legendei sec. al XVI-lea spune că regele ce conducea Śniardwy, a fost atât de șocat
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
cea a pandurilor) care a stârnit revoluția de la 1821. Termenul de pandur este folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice. În epoca modernă, prusacii au reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniție, trupe speciale care acționau, de regulă, în spatele frontului. Habsburgii au preluat și ei metoda, răspunzându
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
articole, că majoritatea materialului din Protocoale a fost plagiat dintr-o veche satiră politică franceză lipsită de teme anti-semite, scrisă de Maurice Joly în 1864: „Dialog în Infern între Machiavelli și Montesquieu”, la care s-au adăugat fragmente din nuvela prusacului Hermann Goedsche, „Biarritz” (1868), și că este vorba de un fals care a fost pus în circulație de agenți ai Ohranei - poliția secretă a guvernului Rusiei imperiale - ca o diversiune contra iminentei revoluții, amplificând antisemitismul deja existent în Rusia în
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
Cavour se stinge prea devreme pentru a fi martorul completei unificări a Ita¬liei: la moartea sa, măi lipseau Veneția și Romă. Abia În 1866 regiunea Veneto, cu excepția orașului Trieste, este alipita la tânărul regat, după Înfrângerea aus¬triecilor În fața prusacilor la Sadova. Soluționarea problemei române se lovește Însă de inflexibilitatea lui Napoleon al III-lea. Dar pe fondul frământărilor interne din Franța În anul 1870, trupele italiene pătrund În Romă pe 20 septembrie. Este organizat un plebiscit și majoritatea populației
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle. Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel că aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”. După o serie de acțiuni de cavalerie conduse de Grouchy și de
Bătălia de la Brienne () [Corola-website/Science/313581_a_314910]
-
Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui Adalbert de Magdeburg în 981, misiunea lui Adalbert a avut loc în 997 și s-a încheiat cu martiriul misionarului în mâinile prusacilor păgâni în luna aprilie a anului 997, pe coasta Mării Baltice în imediata apropiere a cetății Truso (lângă orașul modern Elbląg). Rămășițele misionarului au fost oferite pentru răscumpărare de către prusaci, dar conducătorii Boemiei din dinastia Přemyslid au refuzat să plătească pentru
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
în 997 și s-a încheiat cu martiriul misionarului în mâinile prusacilor păgâni în luna aprilie a anului 997, pe coasta Mării Baltice în imediata apropiere a cetății Truso (lângă orașul modern Elbląg). Rămășițele misionarului au fost oferite pentru răscumpărare de către prusaci, dar conducătorii Boemiei din dinastia Přemyslid au refuzat să plătească pentru trupul lui Adalbert (Vojtech). Cu toate acestea, trupul a fost cumpărat de către Ducele Boleslav I care a plătit greutatea sa în aur și l-a îngropat la Gniezno. În
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Napoleon și era sub administrație franceză. Numai după pacea de la Tilsit (1807) ducatul de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a reunit. Acest lucru s-a întâmplat prin presiunea Rusiei, deoarece sora lui, Juliane, era căsătorită cu fratele țarului rus. Ernest a fost general prusac și a participat la luptele împotriva lui Napoleon. A luptat în bătăliile de la Auerstedt (1806), Lützen și Leipzig (1813). După înfrângerea lui Napoleon în Bătălia de la Waterloo, Congresul de la Viena din 9 iunie 1815 i-a acordat o suprafață de
Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320463_a_321792]
-
în timp ce aceștia încercau să iasă din trecătorile Munților Pădurea Turingiei. În această luptă mareșalul a angajat o forță franceză mult mai mare (12.800 de oameni), condusă de Lannes însuși. Francezii au avut la picioare un sol mai mare în timp ce prusacii au avut în spate râul Saale, care făcea retragerea dificilă. Aflat în netă inferioritate numerică și în imposibilitatea de a rezista, Louis Ferdinand a fost ucis de intendentul Guindey al regimentului 10 de husari după ce a refuzat oferta de a
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
amenința influența rusească în Polonia. Rusia considera Polonia protectorat al său "de facto". Legăturile reformiștilor polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki, i-au cerut țarinei
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
era d.p.d.v. politic, inferior față de Prusia și Austria. În 1756, Saxonia s-a alăturat coaliției Austriei, Franței și Rusiei împotriva Prusiei. Frederick al II-lea al Prusiei s-a decis să atace preventiv și a invadat Saxonia, în august 1756. Prusacii au învins rapid pe saxoni și au încorporat armata saxonă (săsească) în armata prusacă. La sfârșitul războiului, Saxonia a redevenit independentă. În 1806, împăratul francez Napoleon a desființat Sfântul Imperiu Roman (Imperiul romano-german) și a decretat Saxonia un regat în
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau mulți miniștri. În august, armata franceză se afla într-o situație deplorabilă pentru că La Fayette a fugit la austrieci pe 17 august. Prusacii au traversat frontiera franceză și au cucerit Longway, iar Verdun era pe cale să se predea. Comuna i-a chemat pe toți patriotii la arme, mii de voluntari oferindu-se să apere capitala. Însă odată plecați, a apărut îngrijorarea în privința închisorilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
septembrie, a început masacrul prizonierilor timp de cinci zile. 1.100-1.400 dintre cei 2.600 de prizonieri au fost uciși. La 20 septembrie, la Valmy, armata franceză din 52.000 de soldați a învins armata de 34.000 de prusaci. Braunschweig s-a retras spre frontieră și armata franceză a reluat ofensiva, ocupând într-o lună malul stâng al Rinului. În noiembrie, Dumouriez i-a înfrânt pe austrieci la Jenmapes și a ocupat Belgia, iar în sud, Nisa și Savoia
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
embargoului impus Rusiei în 1918 de către Marile Puteri (SUA, Regatul Unit, Franța, Germania și Japonia), și mai ales din cauza izbucnirii războiului civil. Mai mult decât atât, Lenin și Troțki, fascinați de economic militarizat pus la punct de către statul major general prusac în Germania, doreau să pună din nou muncitorii la lucru pe metode similare, în scopul de a putea să facă față viitoarei contrarevoluții. Totuși, mulți muncitori nu doreau să renunțe la cuceririle lor și să revină la eforturile enorme și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Jupiter și Europa", care-l determină pe artist să se țină în acel an deoparte de expozițiile pariziene. Nu renunță însă la proiectele de mare anvergură, lucrează în această perioadă de exemplu la un poliptic alegoric consacrat Franței învinse de prusaci. Acest proiect rămâne însă în stadiul de eboșă. În 1875 primește "Ordinul Legiunii de Onoare". Zenitul carierei sale îl atinge un an mai târziu, când participă la "Salon" cu patru formate relativ mici, care diferă de opera sa de până
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”. Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Ecaterinei că, pentru că țara sa să abandoneze Polonia și pentru că Prusia să părțicile în războiul Primei Coaliții împotriva Franței revoluționare, aceasta trebuia să fie recompensată, de preferat prin primirea unor părți din teritoriul polonez. Rusia a fost deacord cu oferta prusacilor. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord că reformele poloneze să fie revocate și că ambele țări să primească bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
cu oferta prusacilor. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord că reformele poloneze să fie revocate și că ambele țări să primească bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală. În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]