321 matches
-
este impresia mai curând a celor care vin din medii culturale predominant stricte și destul de severe la adresa codului de comportament în cuplu. Britanicii întotdeauna vor constata laxitatea moravurilor la Dunărea de Jos. Nu același lucru li se întâmplă călătorilor ruși. Prusacii constată mai curând murdăria străzilor, iar referințele la morală sunt rare. Francezii verifică apetența pentru limba străină și se extaziază când văd că se pot înțelege în franceză mai oriunde în casele avute. E o diferență de subiectivitate și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
proclamată de Revoluție, pentru integrarea În societățile naționale occidentale și pentru obținerea de drepturi colective asupra teritoriului ancestral al Israelului. Venirea lui Mesia, În cele două texte fondatoare, al rabinului sârb Yahuda Alkalai (Ofranda lui Iuda, 1845) și al celui prusac Zvi Kalisher (Chestiunea Sionului, 1862), nu va avea loc decât atunci când evreii se vor fi Întors, din proprie inițiativă, În Pământul Făgăduinței. Anterior, Kalisher publicase deja Adevărata credință (1843), În care prezenta imaginea unei credințe foarte modernizate. Pentru Kalisher, dragostea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Operele lui Petru I și ale cantemireștilor le-a continuat Ecaterina I (1762-1796), așezând Rusia alături de țările dezvoltate ale Vestului, cu unele realizări de excepție. Prin dezmembrarea Poloniei, Rusia s-a extins spre Vest, iar în alianță cu austriecii și prusacii, rușii au învins în 1813 armatele napoleoniene la Leipzig. După înfrângerea din Crimeea, între 1853-1856, Rusia și-a luat revanșa față de turci în 1877-1878, împreună cu românii și alte popoare balcanice obosite de presiunile imperiului militarizat al Otomanilor. O victorie și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o mare parte a istoriei sale ca stat creștin, Polonia a trebuit să se confrunte cu Pomerania, Prusia, Lituania și alte popoare baltice, în războaie de frontieră, fără un rezultat clar. După ce Ordinul Teutonic i-a cucerit și asimilat pe prusaci, au început incursiuni în ambele teritorii lituaniene și poloneze. Acest lucru a reprezentat o amenințare mult mai mare atât pentru Polonia și Lituania, iar cele două țări s-au unit într-o alianță defensivă după încoronarea ducelui lituanian Jogaila ca
Lista războaielor în care a fost implicată Polonia () [Corola-website/Science/330808_a_332137]
-
Innovation in Western Political Thought, Boston, Little, Brown, 1960, oferă o lungă listă de gânditori cu păreri similare, deși provenind din Întreg spectrul politic - de la fasciști și naționaliști la liberali, social-democrați și comuniști - și din țări diferite: Franța, Germania, Austria-Prusia (prusacul Richard von Moellendorf, colaborator apropiat al lui Rathenau și susținător al economiei postbelice dirijate), Italia (Antonio Gramsci la stânga spectrului și fasciștii Masimo Rocca și Benito Mussolini la dreapta) și Rusia (Alexei Kapitonovik Gastev, „Taylor-ul sovietic”). V.I.Lenin, The Agrarian Programme
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta o subversiune radicală prin care să asalteze ordinea statului prusac 161. Avea nevoie de o contra-clasă, marginală, bună de opus societății existente. Clasa muncitoare era descoperită, în acest fel, ca forță care nu își știa rostul dar, nici o problemă, îl cunoștea Marx pentru ea162. Era inventată printr-o operațiune intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe tema artei de a purta un război. Întrucât cea care nu are habar de normele duelului este chiar armata română, nota de ironie cu iz sarcastic merită a fi din nou reținută: "Nouă germanilor ne place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toți tăieturi...Ei bine, noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...".199 Ignoranța, dublată uneori și de infatuare, este cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fervent al independenței Franței, devine mult mai maleabil, acceptând tacit o posibilă evadare a familiei regale. Cu o singură condiție: Lameth trebuie să-și asume responsabilitatea de a trece clandestin printre liniile de apărare ale armatei revoluționarilor și, ajuns la prusaci, să obțină promisiunea fermă a comandanților că își vor retrage soldații de pe întreg teritoriul francez. Până aici nimic neobișnuit, sunt fapte concret istorice pe care orice arhivă le consemnează. Finalul audienței este totuși marcat de un gest surprinzător. Lameth îi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la Iena, a pierdut toate domeniile prin pacea de la Tilsit din 1807, recuperate însă prin tratatul de pace de la Viena din 1815. 22 Napoleon I Bonaparte (1769-1821), împărat al Franței; vezi nota precedentă. 23 Referire la capturarea importantului port fluvial prusac evocat în conflictul de la nota 21. 24 Franz-Iosif al II-lea (1830-1916), împărat al Austriei din 1848. 25 Prințul Barbu Alexandru Știrbey (1872-1946), căsătorit cu Nadeja, sora mai mare a lui George Valentin Bibescu. 26 Cecilia, prințesa moștenitoare a Germaniei
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în favoarea regiunii sale natale. Colette Baudoche este o tânără lorrenă, care trăiește la Metz, în compania bunicii ei. Ele sunt constrânse, prin lipsă de bani, să închirieze o cameră a apartamentului lor unui tânăr profesor de germană, țeapăn "ca orice prusac", dar băiat bun, Frédéric Asmus. Învățând să se cunoască, puțin câte puțin, cei doi tineri sfârșesc prin a se iubi, dar Colette declină propunerea de căsătorie făcută de tânărul german, refuzând această alianță mixtă care ar favoriza planurile germanizării Franței
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-să), nici maghiarul Kolozs (ci *Kuluzsa, *Kolozsa). Dacă romînii ar fi preluat numele de la maghiari (Kolozsvár), numele rezultat ar fi fost Colojoară sau Cojoară. Un intermediar german ar putea rezolva, după unii, problema. Astfel o formă clŭs (cf. elvețianul Klus, prusacul Kluse, austriacul Klause) < lat. clusa, „închidere, strîmtoare“, ar fi dat în romînă *Clus (legea fonetică cl > chi nu mai era activă), așa cum s-a întîmplat în germ. Krissbach > rom. Krisbav, iar în maghiară *Klusz sau *Kluz > Kulusz sau Kuluz, Koloz
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gânditori să ajungă la concluzii incompatibile. Beck va încerca să arate că lucrurile nu stau așa și să ofere astfel o apărare indirectă a tezei autonomiei filosofiei transcendentale în raport cu cercetarea fundamentelor științei newtoniene. Într-un articol, sugestiv intitulat „Un Hume prusac și un Kant scoțian”, autorul susține că în abordarea temei cauzalității la Hume pot fi distinse două întrebări: (1) Are orice eveniment o cauză? (2) Există o relație necesară între cauze și efecte? Hume ar fi admis - afirmă Beck - că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
era o propunere care trebuia acceptată sau respinsă conform valorii sale, fără lipsa vreunei convenții morale incluse. Standardele morale ale comportamentului căruia i se supunea aristocrația internațională aveau în mod inevitabil un caracter supranațional. Acestea se aplicau nu numai tuturor prusacilor, austriecilor sau francezilor, ci și tuturor oamenilor care prin naștere și educație erau în stare să le înțeleagă și să acționeze în conformitate cu ele. Această societate cosmopolită își afla izvorul preceptelor de moralitate în conceptul și în regulile dreptului natural. Membrii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război de clasă între proletariat și burghezie, apoi între Partidul Bolșevic și toate celelalte forțe politice. El hrănește această viziune „militară” a luptei politice, și mai accentuată de războiul din 1914, cu o reflecție despre strategie - pornind de la scrierile generalului prusac Karl von Clausewitz -, căreia îi aplică, în domeniul politic, faimoasa formulă: „Războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”. și îi adoptă și corolarul: „[...] scopul războiului este nimicirea adversarului. Nu poate exista vreo limită în utilizarea violenței” (Clausewitz). Pentru Lenin, partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spirituală care va dura toată viața. La Paris cunoaște, pe viu, situația clasei muncitoare și devine socialist. El își propune, prin scris, să apere această clasă și să condamne exploatarea. Pe 25 ianuarie 1845, Marx a primit, la presiunea guvernului prusac, ordin de deportare din Franța. Împreună cu Engels a decis să se mute în Belgia, o țară care permitea o mai mare libertate de expresie decât orice alt stat european. Aici îl regăsește pe Moses Hess. În iulie 1845, Marx și
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și gestiunii populației umane, cu rol de informare a eventualilor cititori, se amintesc câteva opinii: - în anul 1600, Sir William Pety, un pioner al statisticii, prevedea o criză de suprapopulare a Terrei în anul 2800. Mai târziu, prin anul 1700, prusacul J. Süssmilch estima populația mondială la un miliard, iar Thomas Malthus vedea controlul numărului populației reglat prin război, foamete și boli, similar celor trei din cei patru călăreți ai Apocalipsei din Biblia creștină;<footnote Popovici, E. (1998), Studiul mediului înconjurător
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
de fapt, greco roman). În vest, încercarea lui Carol cel Mare de restaurare a Imperiului roman a atras după sine o competiție franco germană pentru supremație pe continent. Ideea s-a coagulat fie în jurul nucleului austriac (catolic), fie a celui prusac (protestant). Așa s-a ajuns ca, pe parcursul istoriei, să fie generate trei sfinte imperii romane de națiune germană. Franței nu i-a rămas decât să se opună acestor imperii care tindeau să supună întreg Occidentul. Cu mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
altă reacție caracteristică lui Joyce și care exprimă viziunea lui o găsim în următorul fragment (vorbind despre francezi): Nu încearcă să facă o înțelegere cordiala cu perfidul Albion? Instigatorii Europei cum au fost întotdeauna. Iar în ceea ce-i privește pe prusaci și hanovrezi, spune Joe, nu ne-au ajuns pînă-n gît bastarzii aceștia mîncăcioși de cîrnați pe tron, de la George pînă la băiețandrul acela german și cățeaua aia bătrînă ce-i moartă?"218. După cum putem lesne observa, Joyce ironizează atît situația
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
epuizată și sătulă de absolutism. În același timp, Suedia, la rîndul ei, își vede amenințată dominația asupra Europei de nord. În ciuda epopeii regelui Carol al XII-lea care, la începutul secolului al XVIII-lea, luptă victorios împotriva danezilor, polonezilor și prusacilor, Suedia este doborîtă și trebuie să accepte să-și cedeze cuceririle și dominația din Baltica danezilor și rușilor. În 1648, tratatele de la Westfalia puneau capăt războiului dus de națiunile europene împotriva hegemoniei Habsburgilor. Garanți teoretici ai echilibrului european, cele două
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Germania renană, Savoia și în cantonul elvețian Vaud, "patrioții", partizani ai libertății, vibrează la aflarea evenimentelor din 1789 și speră să fie și ei eliberați de "despoții" lor. "Pelerini ai libertății", numeroși refugiați politici, poeți sau scriitori străini (englezul Wordsworth, prusacul Wilhelm de Humboldt, rusul Karamzin sau italianul Alfieri) aleargă în Franța pentru a asista la venirea timpurilor noi. Ei își informează compatrioții despre evenimentele și ideile revoluționare prin intermediul povestirilor, cărților, articolelor. Rămași în țara lor, în Germania, poetul Goethe, filosofii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dar Franța cedează în fața superiorității numerice. Spania este pierdută, iar Wellington, general englez, invadează Aquintania: Murat însuși, sperînd să-și păstreze tronul, se alătură coaliției și îi ajută pe austrieci să-i alunge pe francezi din Lombardia; suedezi, ruși, austrieci, prusaci se îndreaptă spre Paris. La 6 aprilie 1814, proprii săi mareșali îl obligă pe Napoleon să abdice. După douăzeci de ani de războaie, coaliția europeană a suveranilor triumfă în sfîrșit asupra Franței. Timpul Europei napoleoniene a trecut. Cînd, în 1815
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
public a arătat un entuziasm de nestăvilit, criticii au manifestat rezerve în ceeace privește aprecierea operei la superlativ. Unul din criticii aprigi ai operei a fost Otto Nicolai, compozitorul căruia îi fusese oferită înaintea lui Verdi libretul noii opere. Un prusac getbeget, Nicolai nu s-a simțit deloc bine în perioada petrecută la Milano confruntat cu patosul emoțional al operei italiene. După ce refuzase libretul propus de Merelli, Nicolai a început lucrul pe un alt libret oferit, pe nume Îl Proscrito. Premieră
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se iniția în noua lor sarcină revoluționară care este iminentă." (Marx către Kugelmann, discuție din 3 martie 1869, op. cit., Chronologie, pag. CXXXVIII). Dar cînd izbucnește războiul în 1870, tonul lui Marx se schimbă: "Francezii au nevoie de o corecție. Dacă prusacii sînt victorioși, centralizarea puterii de stat va fi utilă clasei muncitoare germane" (Scrisoare către Engels, din 20 iulie 1870, op. cit., pag. CXLIV). Din partea mea mai scrie el aș dori ca prusacii și francezii să se distrugă unii pe ceilalți și
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se schimbă: "Francezii au nevoie de o corecție. Dacă prusacii sînt victorioși, centralizarea puterii de stat va fi utilă clasei muncitoare germane" (Scrisoare către Engels, din 20 iulie 1870, op. cit., pag. CXLIV). Din partea mea mai scrie el aș dori ca prusacii și francezii să se distrugă unii pe ceilalți și nemții să cîștige pînă la urmă, ceea ce se va și întîmpla, de altfel. Doresc aceasta pentru că înfrîngerea lui Bonaparte va provoca probabil în Franța revoluția, în timp ce înfrîngerea germanilor nu va face
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ia loc la masă”, scria Franz Griselini În 1780. Chiar și interiorul caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, În vizită la București, prusacul Richard Kunisch nu face nici o discriminare etnică În privința murdăriei : În fața unor „barăci mizerabile”, „greci și armeni murdari, evrei și moldoveni murdari stau sporovăind” <endnote id="(760)"/>. Dar generalizările de orice fel nu sunt recomandabile nici În privința românilor, nici În privința evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]