3,260 matches
-
Bogdan Iancu După volumul Psalmii maimuței, publicat în 1997, Claudiu Soare revine cu un nou volum de poezie, Evul relei credințe. Coperta a IV-a oferă schematic, într-o confesiune revendicativă, o cheie de lectură: "practicînd astfel spovedania pînă la schelet, lipsită de carnea ipocriziei
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realității de la care pornește, la fel cum inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt nu are sfîrșit." Fragmentele reușite ale acestui volum sunt puține
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
aveau o rezonanță valorică: Șchiopul, Turcitul. Cu atât mai mult admirabilele metafore aplicate unor conducători fictivi: Ciubăr sau Papură Vodă, valabile și astăzi. La nivel cult, o neașteptată justificare a puterii prin forță vine din partea Mitropolitului moldav Dosoftei care, traducând Psalmii, a mai adăugat de la el următorul catren: "Minunată-i unda mării,/ dar mai tare-i Craiul țării,/ căci pe toți Craiul domoale,/ ca spuma mării cea moale". Totuși aici este vorba de forța care pune stavilă exceselor. "Domolirea se încadrează
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
manifestă atunci cînd emite judecăți de valoare. Cezar Baltag este unul dintre poeții care-l conving să se exprime limpede în acest sens: el e "poetul ce a înțeles cel mai bine sensul pascal al creației: sacrificiul și învierea" sau "...psalmii lui Cezar Baltag sînt - cred - pragul cel mai înalt al liricii noastre actuale de interpelare a lui Dumnezeu". Al. Cistelecan își învinge rezervele și chiar maliția cînd comentează volumele lui Alexandru Lungu, Ion Horea, Dan Damaschin, Ilie Constantin. Nu-și
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Asociațiile șocante, pitorescul provocator, fronda, vin, prin urmare, din două surse, cea originară fiind inspiratoarea și a unei rezerve față de transcendent, care, chiar dacă contactat pe o filieră culturală, nu scapă de o tratare fantezist-grotescă. Deși conține datele unei posibile evlavii, psalmul se transformă, sub pana poetului în discuție, într-un antipsalm, în sensul demiurgiei concurate de artă și nu fără o abundență de imagini ale unei solemnități dezumflate prin drăcovenii plastice: "poziția mea de om amărît: dumnezeu nu poate fi cunoscut
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
22). Iar În alt loc: «Dumnezeu cel veșnic, Care a Întocmit marginea pământului» (Isaia 40, 28) și «a Întemeiat pe nimic stâlpii lui» (Iov 38, 4-6). Iar David zice: «Cel ce privește la pământ și-l face să se cutremure» (Psalmul 103, 32). Deci Cel ce este așa, să vedem a cui fiică a luat mireasă și a făcut nunți Fiului Său. Vreți să aflați a cui? Mărimea coborârii Lui Îmi amețește gândul și mă cutremur să v-o spun. Dar
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
drept un "dur", se delimitează însă de critica numită de Paul Zarifopol "blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea la Regman, pe care nu-l recunoaștem decât plin de maliție, umor
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
restrictiv "canon": al valorii. Acest extraordinar simț al valorii, pe care puțini critici îl au, deși mulți îl clamează, i-a permis lui Cornel Regman să guste literatura autentică indiferent de epocă sau poate deferent cu fiecare epocă. Dacă prețuiește "Psalmii" lui Doinaș sau "Baladele" lui Radu Stanca, nu înseamnă că disprețuiește poezia lui Ioan Es Pop (ba, dimpotrivă) sau pe cea a lui Mircea Cărtărescu (Levantul, de pildă, i se pare o capodoperă și declară asta fără rezerve). Faptul că
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
lui Dumnezeu, ca și când Dumnezeu le-ar vorbi, și de a fi interpretul lor, de a le explica oamenilor, ca aceștia să le audă și să le 43înțeleagă . 38 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a II-a la o parte din psalmul XIV, II, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în Col. PSB., vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 216. 39 Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Traducere și note de Radu Alexandrescu, în Col. PSB
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
iarbă!". Firul de iarbă de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii ale neliniștii și, poate, ale fricii: "Poate că asta a fost greșala -/ să merg înaintea mea,/ să
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
Stalin" și el, privind spre însoțitorul tînăr, elegant, frumușel, care ne urma la doi-trei pași: "ba da. Nu ți se pare normal?".) Dincă e sobru, robot tuciuriu cu o căiță de nea în creștet. Miu Dobrescu dă impresia că spune psalmi, Lina Ciobanu că rumegă, Gheorghe Oprea mimează scandarea numelui sacru cu buze albăstrii; "Academician-doctor-inginer", parcă ar număra găini în ogradă, se uită să vadă cine se oprește din aplaudat înainte de-a "se" fi dat semnalul; Ceaușescu absent, vrînd poate
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
ultima treaptă. Simbolul scării se reduce astfel la verticalitatea sa ascensională, neavând însă o specificitate proprie între simbolurile ce exprimă aceeași idee. De aceea vedem cum simbolul scării, utilizat de altfel și în lucrări ca Despre fericiri sau Despre titlurile Psalmilor, cedează progresiv locul altor simboluri mai reprezentative pentru mișcarea dorinței, precum imaginile alergătorului, aripilor sau săgeții 64. Scara care conduce la Dumnezeu nu are sfârșit, pentru că Dumnezeu poate fi văzut doar astfel încât dorința omului de a-L vedea să nu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ea însăși. Iar focul întreținut și calculat mistuie cel mai profund. Ca să nu mai vorbim de acei corifei ai artei sunetelor care au ținut o făclie într-o mînă și un cuțit în cealaltă, ba încă mai și cîntau niște psalmi, pentru a putea acoperi țipetele celor înjunghiați. Pădurea este o minunată orchestră. Literatura muzicală savantă este o pădure în care s-au exilat energii și rosturi creatoare, pasiuni ardente, ambiții deșarte... Istoria muzicii este concertul unei întregi literaturi sonore, ce
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
parte, de orientarea acestei libertăți pe calea poruncilor dumnezeiești. Dumnezeu este Subiectul acestei călătorii. El locuiește în Sinai, pornește din Egipt cu Moise și apoi merge împreună spre Țara Canaanului. Este vorba aici de o călătorie cu caracter liturgic. În psalmul 68, versetele 8-9, este sugerată această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
am adus un mesaj al credinței, al nădejdii, făcându-i în același timp conștienți de realitatea "situației" lor; căutam dozajul potrivit, suportabil, de speranță și realism. O misiune din cele mai dificile și delicate. Le-am citat un verset din psalmi care spune că trebuie să ne gândim la ceea ce suntem noi, trecători și lipsiți de putere. Văzându-i impresionați, am trecut repede la un alt psalm care spune că trebuie să ne încredem în ceea ce Providența a găsit că ne
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
O misiune din cele mai dificile și delicate. Le-am citat un verset din psalmi care spune că trebuie să ne gândim la ceea ce suntem noi, trecători și lipsiți de putere. Văzându-i impresionați, am trecut repede la un alt psalm care spune că trebuie să ne încredem în ceea ce Providența a găsit că ne este destinat, spre binele nostru, spre binele în sensul binelui înțeles de către Providență... Sărmanii evrei au început să plângă. În sinagogă se aflau agenții poliției secrete
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
COCOR..)” - cf. Baladă la Uroi-Simeria. Sau, SOFIANIC-ESENȚIAL (“Sophia androginul din moarte înviind” - cf. Oarba empatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VINDECAREA” - cf. Baladă de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodată nu piere.../ Stoarce SOPHIA din fagure miere/ Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind, firește, de Omul Divin/Cosmic al invocației buddhiste: AUM!). ...Poetul năzuiește, precum Blaga, printr-o anamneză implicită Logos-ului descătușat, spre ORIGINA RITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
forma unui cărucior din lemn, jucărie asemănătoare cu cele din copilăria actorului Florin Zamfirescu, care ne spune că „suntem obligați să rămânem în suflet copii", astfel donând, în contrast, și niște jucării moderne sub forma unor dinozauri. Dorel Vișan: Cartea „Psalmi" cu autograful actorului Dorel Vișan. Alexandru Arșinel: Trofeu „Celebritatea anului 2010. Actorie. Alexandru Arșinel" cu autograf oferit de actorul Alexandru Arșinel. Dorina Lazăr: Album de fotografii „Teatrul Comoedia - ODEON, Un secol de istorie" oferită de actrița Dorina Lazăr.
Ce licitează Florin Zamfirescu, Alexandru Arșinel și Dorel Vișan în campania "Vedetele dăruiesc românism" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26908_a_28233]
-
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13), totuși, în mintea noastră stăruie întrebarea psalmistului în cel mai adânc sens al acesteia: Ce este omul că-Ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Psalm 8, 4), în timp ce conștientizăm distanța dintre Creator și creatură, în principiu, iar în fapt distanța dintre cine este Dumnezeu și cine sunt eu, muritorul, nevrednicul, păcătosul. Nu poți decât să stai mut în fața faptelor împlinite, moartea și Învierea Domnului, orice
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
artistic, mărturisirea de credință poetică, crezul păzit, articol cu articol, ca pe Simbolul Apostolilor și ca Legile scrise „cu degetul lui Dumnezeu.” Ele sunt „Glasul Comun” al Bisericii și „Slova creștină” în care ne găsim desfătarea. „Undeva însă glasul reînvie, Psalmii de slavă cer săvârșind Opera Mare - timp de iubire Cât mai e harul revigorând. Să mai renaștem; în decădere Nu mai există nobil simbol; Ca pentru viață-întru Înviere Umple din El ce-n tine ai gol. (Glasul Bisericii) A ști
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărână. Omul! zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, și locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaște.” (Psalmul 103: 13,14,15,16;) Biblia afirmă cu certitudine că omul nu este nemuritor ci în ceea ce privește elementul vieții el nu este superior ierbii de pe câmp. Mă gândesc ce ar fi de noi oamenii, dacă nu am avea speranța vieții veșnice
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
educative și instructive, singurele care aduc oarecare aport culturii umane. Creștinismul recomandă însă, înainte de toate, munca (fizică și intelectuală), pe care o consideră sportul clasic : „Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara !” strigă Proorocul David (Psalmii 103, 24), amintindu-ne de canonul primit de Adam și urmașii săi de la Dumnezeu : „În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta...” (Facerea 3,19). Însă Dumnezeu, în marea Sa milostivire, a ales pentru neamul omenesc o pedeapsă blândă
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]