22,695 matches
-
mai greu de realizat, însă ea vizează explicit conduită empatica. Principala problemă care se pune este legată de capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să fie legată doar de abilitățile empatice, de transpunere în psihologia celuilalt . Din perspectiva acestei chestiuni, au fost date diverse definiții empatiei și anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 28). Toate definițiile anterior enumerate au în comun transpoziția în psihologia altuia prin intermediul căreia apare un anumit tip de înțelegere atitudinala. Prin transpunerea cuiva în situația unei alte persoane, in viata de zi cu zi, este evident că persoana respectivă dobândește acel mod de cunoaștere și de înțelegere a acelei persoane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de două sau de trei ori ! (Va urma) L-am cunoscut pe firul invizibil, dar mai ales prin cărțile sale, trimise din Germania sau America, cărți de înțelepciune, cărți ne-mincinoase, cărți trăite. Originar din Brașov, studiase medicină militară și psihologia la Cluj, apoi a profesat ca medic în clinica prof. Goia. A fost medic șef la Sibiu. Din motive politice (era descendent dintr-o familie de baroni înnobilați), s-a refugiat în Germania, unde a profesat ca medic primar și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
americană modernă, Buc., 1947 (urmată mult mai târziu de cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
autoreflexiv, reușind o echilibristică extrem de interesantă între metacritică și narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și filosofie. Nu am folosit întâmplător noțiunea de fatalitate. E. Lovinescu însuși invocă de câteva ori constrângerea pe care i-a impus-o destinul de a fi critic. În primul volum de Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt este și mai evident în proza
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o știință filologică infinitezimală și cu un fler aparte al psihologiei umane, căci Heidegger a intuit foarte bine că, în materie de selecție culturală, nu rămîn vii decît acele cărți încărcate de făgăduința unui mister. Cine are de partea lui misterul și miracolul, acela va supraviețui în posteritate. Iar Heidegger a
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
curiozitate mereu vie, care îl face pe autor să survoleze grațios și să hașureze cu răbdare documentară spațiul public românesc. Înainte de a face clasificări, să colecționăm experiențe", se mobilizează Andrei Pleșu, moralist veritabil, atent la cusăturile societății și la pliurile psihologiei umane. Obscenitate, da (,nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi în
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
Modernism pentru a descoperi antidotul convenției (care nu altceva decât o altă convenție, evident). În clipa în care romanul - textul literar, de fapt, în general - emite pretenția de globalizare, ca să-i zicem așa, de înglobare a întregii literaturi, culturi, istorii, psihologii, eseistici etc., el se depășește pe sine. În Modernism avem de-a face mai mult cu descoperirea că acest lucru este posibil. Titanii Modernismului - Eliot și Joyce - sunt în fond două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
constituirea personalității lui E. Lovinescu. Criticul e foarte atent la acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul și și-a explicat-o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
a omului temperamental și a bovarismului, inițiativa "omului deliberativ" dau structura particulară. Lovinescu a accentuat mereu relația intimă a ideilor sale cu "solul afectiv". Referitor la personalitatea sa, a subliniat de repetate ori atributele de organicitate și "proiecția fidelă a psihologiei". Am văzut că această proiecție nu e, totuși, fidelă în totalitate. Dispoziția bovarică, pe care o considera, cu oarecari ezitări, la fel de importantă în structura psihologică dihotomică, a privit-o uneori cu un ușor sentiment de vinovăție: "voi sublinia - scrie în
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
Ion Simuț E Lovinescu (31 octombrie 1881-16 iulie 1943) a năzuit continuu spre o autodefinire deplină și cuprinzătoare. A meditat stăruitor la faptul dacă ideologia are o justificare în psihologia cugetătorului. Nimic surprinzător în principiu pentru o asemenea năzuință, dacă nu ar fi vorba de un critic! E. Lovinescu a pus în relație întotdeauna, nu în aceiași termeni de-a lungul timpului, modul său de a gândi literatura cu propria
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
biografie. Autodefinirea i se părea, în fiecare etapă a biografiei sale, o datorie de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
să reproducă îndeaproape confesiunile din Memorii. E. Lovinescu are o rară conștiință de sine, ajunsă până în pragul "posesiunii de sine", cum ar spune Georges Poulet. E interesant și instructiv de urmărit tocmai acest proces de luare în posesie a propriei psihologii, ca fundament al unei ideații personale. O coordonată majoră a confesiunilor din Memorii o constituie tocmai psihologia creației critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
posesiunii de sine", cum ar spune Georges Poulet. E interesant și instructiv de urmărit tocmai acest proces de luare în posesie a propriei psihologii, ca fundament al unei ideații personale. O coordonată majoră a confesiunilor din Memorii o constituie tocmai psihologia creației critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca revizuirile, mutația valorilor estetice, modernismul și tot eșafodajul teoretic în raport cu propria individualitate? - iată ce interogații declanșează procesul
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
prin Jules de Gaultier (pe care nu-l amintește aici), a cărui carte despre bovarism o va fi asimilat ceva mai târziu. E. Lovinescu analizează în cap. XXXV din Memorii II prin ce se manifestă la el "proiecția fidelă a psihologiei scriitorului" în operă și consideră așa-zisul său "simbolism", ca și relativismul, de natură temperamentală. E. Lovinescu va pune în seama unei inspirații muzicale (pe care o va ironiza Camil Petrescu în pamfletul său antilovinescian) capacitatea sa de speculație intelectuală
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
a arătat că sunt domenii de investigație intelectuală care au o functie vitală în organizarea înțelegerii umane, în corespondență cu trei idealuri sau „idei regulatoare”. Aceste domenii și ideile lor corespondențe, le-a numit: 1) ontologia, care studiază Ființă, 2) psihologia, care studiază sinele și 3) teologia, care-l studiază pe Dumnezeu. Acum să nu credeți că autorul amintit sau noi, cu aproape cu 300 de ani mai deștepți decât el, putem formulă domeniile anterioare într-o structură ermetica. Mie personal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mai greu de realizat, însă ea vizează explicit conduită empatica. Principala problemă care se pune este legată de capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să fie legată doar de abilitățile empatice, de transpunere în psihologia celuilalt . Din perspectiva acestei chestiuni, au fost date diverse definiții empatiei și anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 28). Toate definițiile anterior enumerate au în comun transpoziția în psihologia altuia prin intermediul căreia apare un anumit tip de înțelegere atitudinala. Prin transpunerea cuiva în situația unei alte persoane, in viata de zi cu zi, este evident că persoana respectivă dobândește acel mod de cunoaștere și de înțelegere a acelei persoane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de două sau de trei ori ! (Va urma) L-am cunoscut pe firul invizibil, dar mai ales prin cărțile sale, trimise din Germania sau America, cărți de înțelepciune, cărți ne-mincinoase, cărți trăite. Originar din Brașov, studiase medicină militară și psihologia la Cluj, apoi a profesat ca medic în clinica prof. Goia. A fost medic șef la Sibiu. Din motive politice (era descendent dintr-o familie de baroni înnobilați), s-a refugiat în Germania, unde a profesat ca medic primar și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
americană modernă, Buc., 1947 (urmată mult mai târziu de cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
documentări solide în istoria românească și universală, a cercetărilor cântecului popular și al unor investigații extinse în spațiu și în timp, prin abordarea domeniilor care au urmărit studierea creației folclorice: antropologie, etnografie, sociologie, istorie, creație de factură bizantină și occidentală, psihologie națională și a popoarelor, politică educațională și culturală, toate ducând la conturarea a ceea ce el însuși numea „o știință specială a cântecului popular, care este pe cale de a se întemeia”<footnote Breazul, G(eorge) - Tradiția muzicală românească; în: Acțiunea, București
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
programei și al articolului ce explicitează textul ei precizează: „criteriile de selecție a valorilor educative și stabilirea lor ca atare, ca bunuri de formație și sporire a puterilor sufletești ale copilului -- nu pot fi fixate decât în urma cunoașterii temeinice a psihologiei generale și muzicale a copilului român”, iar aceasta „ abia de acum înainte trebuie făcută”<footnote Idem, p. 618; footnote> . Odată stabilite conținuturile propriu-zise ale educației muzicale, reformatorul formulează obiectivele disciplinei și trebuie sesizat faptul că Breazul anticipă cu aproximativ trei
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Pagini din istoria muzicii românești, vol. VI..., pp. 207 - 209; footnote> . Cele patru cărți de cântece adresate copiilor din ciclul primar instaurează principiul modal în realizarea educației muzicale și devin „unice în întreaga lume: atât în privința concepțiilor didactice - întemeiate pe psihologia muzicală a copilului român și pe elementele melodice și ritmice ale muzicii populare românești - cât și în privința realizării grafice”<footnote Breazul, George. Scrisori și documente, vol. I, Ediție îngrijită și adnotată de Titus Moisescu, Prefață de Gheorghe Firca, București, Editura
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Préface; în: Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. II..., pp. 5 - 15; footnote> , Zeno Vancea<footnote Vancea, Zeno - George Breazul, historiographe et critique musical; art. cit., loc cit.; footnote> , Numele lui Breazul a fost înscris și în istoria psihologiei muzicale de către discipolul său, Constantin A. Ionescu<footnote Ionescu, Constantin A. - Istoria psihologiei muzicale, București, Editura muzicală, 1982, pp. 345 - 352; footnote> . Un alt discipol al muzicologului, Titus Moisescu va aduna, sistematiza și publica trei volume cuprinzând cea mai importantă
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]