310 matches
-
sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii sau sentimente de inferioritate, care pot dezvolta, cu timpul, idei cu caracter de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de analiză supercritică a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit, în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se închide ca într-o carapace (ca semn de protest față de egoismul agresiv sau primitiv al celor din jur), avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Datorită acceptării greșelii comise, refularea, cauza funcționării maladive și patogenice, este decisiv eliminată (cel puțin în privința părții energetice sustrase de dorințele refulate)25. Exprimarea simbolică dispare nu numai sub aspectul ei formal, ci și sub cel energetic, care constituie simptomul psihopatie. (Simptomul dispare chiar și atunci cînd forma sa de expresie este organică.) Este posibil să fie așa, deoarece refularea constituie o regresie spre instanța primitivă și inconștientă caracterizată prin "limbajul" automat și organic. Simptomul este o tulburare atît a conștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului care distrug armonia și deformările "monstruoase" ale psihopatiilor, consecințe ale rătăcirilor spiritului, sînt simbolizate de monștrii și demonii cu care eroii (simboluri ale omului esențial combativ) ar trebui să lupte. Cea mai mare parte a eroilor mitici, insuficient ajutați de divinități (insuficient înarmați de forțele supraconștiente), pier în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze pentru a o sustrage controlului. Sancțiunea se agravează. Dorința refulată este încorporată în dizarmoniile ambivalente ale subconștientului și suferă deformarea patogenică, cae poate ajunge pînă la renașterea energiei refulate, simbolic deghizată în simptom psihopatie. Justiția supraconștient imanentă persistă. Energia pervers stăpînită prin refulare și devenită motive pentru viitoarele acțiuni iraționale nu este niciodată complet absorbită de explozia simptomelor. Ea rămîne parțial subconștient ascunsă și se ridică din nou la nivelul conștientului sub forma unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
greu să le distingem net fără spijinul unei științe a motivelor și al unui terapeut înarmat cu șiința aceasta. Utilizată în scopuri purificatoare și zilnic, introspecția lucidă anulează amestecul de culpabilități semiconștiente și reușește să facă să dispară chiar și psihopatiile manifeste, lipsindu-le treptat de sursa lor de alimentare: exaltarea imaginitivă a dorințelor și angoaselor prin intermediul reveriilor divine, prima fază a vieții subconștiente (vezi pentru mai multe detalii Psihologia motivației). Toate motivele sînt susceptibile să devină conștiente. Dar funcționarea psihicului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cercetarea avea să se orienteze și spre lumea interioară în vederea studierii sursei tuturor legalităților, legea primordială: exigența etică de a lupta împotriva orbirii vanitoase. Datorită complicației sale crescînde și prin aceasta a suferinței sale exaltate (impunîndu-se studiului prin apectul ei psihopatie), viața însăși va obliga știința să facă acest pas, deoarece doar el va putea duce la găsirea remediului disperării tot mai mari, sentimentului de a fi pierdut sensul vieții, esența, esențialul. Evoluția mitică a constat în separarea din ce în ce mai distinctă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dizarmonizante ale subconștientului. Justiția este imanentă deoarece este bazată pe legea armoniei, și pe recompensa imanentă a acesteia, bucuria, legea dizarmoniei și angoasa patologică care derivă din ea neconstituind decît aspectul negativ, sancțiunea imanentă. Sancțiunile imanente împotriva funcționării psihice sînt psihopatiile: nervozitatea și banalizarea. Nervozitatea și prea bunele intenții moralizante sînt ambivalent legate de intențiile agresive și dușmănoase ale banalității. Nenumăratele variațiuni psihopatice au drept cauză esențială (oricare ar fi motivele externe) plîngerea patetică și patogenică împotriva lumii și a vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tuturor. Justiția este imanentă pentru că sancționarea legal imanentă a dizarmoniei funcționării deliberante intime este angoasa psihopatică sub forma sa principială: angoasa față de propriul adevăr, vanitatea culpabilă și tendința ei spre falsa justificare a fiecărei greșeli și vini. Cauza esențială a psihopatiilor este refularea, oricărui sentiment de culpabilitate, tendință care fară știtea noastră și în ciuda diverselor grade de intensitate este subconștient ascunsă în forul interior al fiecărui om. Ea constituie motivul principial al plîngerii patetice sau patologice împotriva nedreptății lumii și a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care merge pînă la a se crede singurul corect într-o lume nedreaptă. Oricine ar vrea să pretindă că este scutit de vanitate ar dovedi chiar prin acest fapt caracterul excesiv al falsei sale justificări. Justificarea falsă colectivă este principiul psihopatiei: fobia față de introspecție. Sancționarea ei imanentă este ignorarea problemei esențiale a vieții umane. Imanența justiției punitive devine pe deplin manifestă dacă ținem seama de faptul că ambivalențele patologice (exaltarea-inhibarea proprie tuturor motivelor perverse) se extind asupra tuturor dorințelor materiale, sexuale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
excitația amoralizantă-inhibiția moralizantă) "forța moartă" (ceea ce mitul exprimă prin simblul "morții sufletului", moartea spiritului animant). Toate ambivalențele se datorează valorficării contradictorii a spiritului pervers, care creează astfel cele două forme ambivalente ale maladiei psihice: nervozitatea-banalizarea. Iată de ce prudența limbajului înglobează psihopatiile în termenul de "maladii ale spiritului". Intenția în general prost înțeleasă a prudenței lingvistice este fără îndoială includerea în maladile spiritului a contrapolului ambivalent al nervozității inhibitive: banalizarea triumfantă, flagel al vieții sociale, cauza principală a domniei nedreptății în lume
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și pentru societate. Viața poate la o adică să se lipsească de talente, dar nu se poate lipsi de elan fără să-și piardă direcția rațională. Tema aceasta are o importanță capitală deoarece diversele sarcini exaltate constituie cauza principală a psihopatiilor, indicii și totodată sancțiune imanentă a distrugerii elanurilor. "Sarcină exaltată" înseamnă supraîncordarea energiei în vederea atingerii unui obiectiv secundar care, depășind forța elanului, rămîne irealizabil sau care, chiar dacă capacitățile lui asigură reușita, nu aduce satisfacțiile scontate. Chiar și atunci cînd un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și dezvoltarea comportamentelor și conduitelor deviante Alături de factorii caracteriali, cognitivi, afectivi și volitivi cu un rol semnificativ în dezvoltarea unor comportamente și conduite deviante și antisociale se cunosc și o serie de componente psihopatologice cu impact major: • epilesia; • encefalita; • schizofrenia; • psihopatiile; • alcolismul. * Epilepsiile datorită descărcărilor neuronale necontrolate, pacienții cu această tulburare comit infracțiunile în condițiile legate de apariția crizelor (aceste fapte trebuind să preceadă sau să urmeze accesul). Actele epilepticului aflat în stare de obnubilare a conștiinței variază de la furt, fals
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dovada carențelor afective și volitive precum și a sugestibilității crescute, toate acestea reprezentând o parte din tabloul clinic al schizofreniei. Aceasta explică lipsa de regret al acestor bolnavi pentru faptele comise, precum și apelarea la unele explicații puerile și nepertinente cazului dat. * Psihopatiile sunt regăsite în personalitățile dizarmonice, anormale în care individul fie se auto-pedepsește, fie îi face pe semenii săi să sufere, această tulburare fiind considerată mai mult o boală a caracterului decât a psihicului. Acești indivizi, instabili și excesivi de iritabili
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la imboldurile impulsiv-explozive. Asistăm la o alienare a individului, o depersonalizare a Eu-lui, iar deficiențele capacității mentale, nivelul cultural îndoielnic asociate unei slabe maturități afective într-un context social carențat moral constituie factori definitorii în apariția unor comportamente antisociale, psihopate. "Psihopatia ca tulburare prin excelență a adaptării și integrării sociale, exprimă conflictul dintre viața instinctiv-emoțională și norma socială. Psihopatul ilustrează afectarea mecanismelor de autoapreciere și stăpânire conștientă a manifestărilor proprii, negând valoarea normelor sociale și a sentimentelor moral sociale" (T. Butoi
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
gradului de vinovăție, fie a luării unor măsuri de ocrotire chiar față de persoane care nu se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, dar prezintă pericol social din cauza unor maladii psihice. Criminologia este interesată atât în studiul nevrozelor cât și a psihopatiilor care gravitează la limita dintre licitul și ilicitul penal, psihozele rămânând în domeniul specific de interes al psihiatriei. Nevrozele. Problema relațiilor dintre nevropați suferinzi conștienți a unor conflicte intrapsihice (nevroza astenică, psihastenia, isteria și altele mixte, având la bază tulburări
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fi foarte apropiate celor ale schizoizilor. Foarte inventivi și abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare. Trebuie deci să reținem că nu atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat în
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat în plan infracțional. Fiind lipsiți de simț moral (psihopatiile mai fiind denumite "confruntare cu cei din jur") adeseori conflictul devenind pentru ei o sursă de satisfacție sunt incapabili de o adaptare perfectă și de durată la mediul familial, sau de microgrup social. În genere, spre deosebire de nevropați, psihopații nu-și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de o adaptare perfectă și de durată la mediul familial, sau de microgrup social. În genere, spre deosebire de nevropați, psihopații nu-și cunosc și nici recunosc boala și, în genere, nu sunt considerați bolnavi mental decât în sens larg. Specialiștii consideră psihopatia ca o entitate limitrofă normalului, în care trăsătura dominantă o formează tulburările de adaptare familială și socio-profesională. Faptele penale comise de psihopați sunt realizate cu luciditate și atrag răspunderea penală (ca și în cazul nevropaților), cu rare excepții stabilite pe cale
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de psihopați sunt realizate cu luciditate și atrag răspunderea penală (ca și în cazul nevropaților), cu rare excepții stabilite pe cale de expertiză psihiatrică, când se constată totuși absența responsabilității. Specialiștii sunt de acord că este greu de stabilit legătura dintre psihopatie și o anume tipologie de delicvență. Statistica relevă totuși indivizi cu trăsături schizoide orientându-se spre delictele care presupun abilitate, ca: abuzul de încredere, escrocheria și indivizi marcați de trăsături paranoide orientându-se spre acte de răzbunare și pseudoprostituție (tipul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
normală față de exigențele vieții, încăpățânare, înclinație spre perversiune, toxicomanie în săvârșirea unor infracțiuni de furt, vagabondaj, parazitism, escrocherii inclusiv sentimentale, infracțiuni contra demnității, a integrității corporale etc. (V. Ursa, 1985, p. 291). Paleta exprimării psihopatului este, prin urmare, foarte largă, psihopatia putând fi: astenică, cicloidă, epileptoidă, excitabilă, impulsivă, isterică, paranoidă, perversă, psihastenică, schizoidă, timopată cu slabă capacitate de adaptare a reprezentanților săi, făcându-i improprii pentru a învăța prea mult din propria experiență sau din sfaturile altora. Aceasta explică și dificultățile
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
iar nerespectarea unor condiții indispensabile: afectivitate, înțelegere, un cadru securizant, nu va permite dezvoltarea unei rezistențe le frustrare, o toleranță față de unele interdicții în vederea laturii hedonice, ceea ce va facilita dezvoltarea unor conduite iraționale. Pe un astfel de cadru vor evolua psihopatiile, diferite malformații ale personalității (personalitățile accentuate), care se vor abate semnificativ de la conduite morale apreciate ca normale și dezirabile. Revenind la vârsta adolescenței, vom exemplifica pentru a aprofunda acea pre-moralitate caracteristică acestei etape, acea vulnerabilitate și toleranță scăzută la stimulii
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
reactive, nevrozelor etc. Boala psihică Psihopatologia este disciplina care studiază modul în care o persoană ajunge să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de „ființă” umană - o „ființă a anormalității”. Bolnavul psihic este o persoană desprinsă parțial (nevroze, psihopatii) sau total (psihoze) de realitatea lumii. El este proiectat fie la periferia lumii (nevroze, psihopatii, sociopatii), în afara lumii (demențe) sau într-o lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ajunge să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de „ființă” umană - o „ființă a anormalității”. Bolnavul psihic este o persoană desprinsă parțial (nevroze, psihopatii) sau total (psihoze) de realitatea lumii. El este proiectat fie la periferia lumii (nevroze, psihopatii, sociopatii), în afara lumii (demențe) sau într-o lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie). Această lume a bolii psihice are un caracter închis, întors către sine, negativ în raport cu experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]