1,107 matches
-
privind echilibrul funcțional dintre diferitele niveluri sau instanțe structural-dinamice ale sistemului personalității. Deși, în acest caz, personalitatea este complet dezvoltată, ea are un caracter inegal, dizarmonic, iar raporturile dintre diferitele instanțe care o compun nu sunt precis determinate. Acest model psihopatologic, reprezintă de fapt un tip constituțional vicios și el este ilustrat clinic prin sindroamele psihoaptice. 5) Imaturitatea Imaturitatea este un proces anormal legat de principiul dezvoltării-maturizării emoțional-afective a persoanei. Ea se caracterizează printr-o stare de imaturitate emoțional-afectivă - nevoia de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
infantile, absenței unor modele afective pozitive și, în final, unei nerezolvări a situației oedipiene a persoanei respective. Poate fi reversibilă sau mai exact compensată prin psihoterapie analitică, sau prin metode de psihopedagogie. 6) Defectul Defectul este consecința acțiunii unui proces psihopatologic, de regulă a unui proces psihotic care acționează distructiv asupra sistemului personalității. În urma evoluției unui proces psihotic, se va produce, după retragerea evoluției clinice a acestuia, o stare de deteriorare parțială sau sectorială a sistemului personalității, la un anumit nivel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinice a acestuia, o stare de deteriorare parțială sau sectorială a sistemului personalității, la un anumit nivel sau instanță structural-dinamică a acesteia, marcând, în felul acesta, ca o stare de handicap sau ca un defect post-procesual personalitatea respectivă. Acest model psihopatologic este întâlnit de regulă la cazurile bolnavilor psihotici cu o îndelungată evoluție clinică a bolii: vechii bolnavi schizofrenici, deliranții cronici, în cursul psihozelor afective etc. Defectul post-procesual este o stare ireversibilă a personalității, care poate fi compensată, într-o anumită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o anumită potențialitate cronologică determinată în ceea ce privește apariția și dezvoltarea unor afecțiuni psihice, în raport cu vârstele individului. Așa cum acceptăm că există un potențial psiho-biologic formativ, trebuie să admitem și existența unui potențial patogenic distructiv raportat la vârstele individului, din punct de vedere psihopatologic. Se poate deci vorbi despre o vulnerabilitate psihopatologică în raport cu vârstele sau cu etapele de viață ale unei persoane. Această constatare este deosebit de importantă, întrucât ea ne dovedește că fiecare vârstă are configurația sa proprie atât în ceea ce privește normalitatea cât și anormalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezvoltarea unor afecțiuni psihice, în raport cu vârstele individului. Așa cum acceptăm că există un potențial psiho-biologic formativ, trebuie să admitem și existența unui potențial patogenic distructiv raportat la vârstele individului, din punct de vedere psihopatologic. Se poate deci vorbi despre o vulnerabilitate psihopatologică în raport cu vârstele sau cu etapele de viață ale unei persoane. Această constatare este deosebit de importantă, întrucât ea ne dovedește că fiecare vârstă are configurația sa proprie atât în ceea ce privește normalitatea cât și anormalitatea sau sănătatea mintală și starea de boală psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încerca să prezentăm sintetic distribuția afecțiunilor psihice, în raport cu etapele de viață ale individului, așa cum sunt ele întâlnite în practica clinico-psihiatrică (C. Enăchescu). Este important de observat faptul că între factorii psihologici specifici fiecărei etape de viață a individului și factorii psihopatologici se stabilește o corespondență, ei influențându-se reciproc. Aceasta se poate vedea în cele de mai jos, prin analiza distribuției afecțiunilor psihice în raport cu vârstele individului (C. Enăchescu). a) Grupa de vârstă cuprinsă între 0...15 ani prezintă următoarele caracteristici: interese
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
restrângerii considerabile a comunicării, sentimentul inutilității, pierderea sensului vieții, perspectiva apropiată a morții. Din cele mai sus expuse se poate vedea că fiecărei etape de viață îi corespunde un anumit profil psihologic, dar în egală măsură și o anumită configurație psihopatologică. Starea de sănătate mintală ca și patologia psihiatrică suferă schimbări cronologice extrem de nuanțate. Aceste aspecte mai sus discutate demonstrează încă odată faptul că persoana umană ca și viața acesteia nu sunt unitare, ci ele se compun din etape cronologice, dinamo-structurale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reflectăm din nou la raportul dintre normal și patologic. 13. PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE I Simptomatologia psihiatrică Boala psihică reprezintă o ruptură a stării de normalitate mintală, o schimbare a personalității, manifestată în multiple forme și pe planuri diferite; totalitatea schimbărilor psihopatologice care se produc în sfera vieții psihice a persoanei bolnavului sunt manifestări clinico-psihiatrice care exprimă schimbarea respectivă. Aceste schimbări, considerate ca tulburări ale proceselor psihice reprezintă simptomele sau semnele bolii. Cunoașterea simptomatologiei bolilor psihice este absolut necesară pentru înțelegerea naturii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor psihice, la care ne vom referi mai departe în studiul nostru. Simptomatologia clinicp în psihiatrie este caracterizată prin patru trăsături particulare: a) Importanța simptomelor funcționale în comparație cu simptomele fizice. Aceste simptome de natură funcționala se exprimă în relația verbală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complexă care necesită cooperarea diverselor date senzoriale. Excitația senzorială declanșează o serie de reacții reflexe, cu caracter inconștient, provocând senzații particulare din care se va constitui „întregul perceptiv”. Ea presupune și o participare mnezică, ideativă și afectivă. Percepția oferă aspecte psihopatologice extrem de complexe și interesante, care sunt frecvent întâlnite în cursul tulburărilor psihice. Tulburările de percepție se pot prezenta sub următoarele aspecte: a) creșterea intensității perceptive de tipul hipersteziei; b) scăderea intensității percepției (hipostezie) sau pierderea sa totală (anestezia); c) prezența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca fiind „percepții fără obiect”. Spre deosebire de iluzii care sunt percepții deformate ale unor obiecte existente în realitate, în cursul halucinațiilor, obiectul perceput lipsește din câmpul realității perceptive, dar bolnavii sunt convinși de existența și veridicitatea acestuia. Halucinația este o experiență psihopatologică interioară care face ca individul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau o percepție reală, deși condițiile exterioare pentru realizarea acesteia lipsesc (A. Porot). Ca și iluziile, halucinațiile pot lua forme extrem de variate de manifestare psihopatologică; în sensul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o experiență psihopatologică interioară care face ca individul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau o percepție reală, deși condițiile exterioare pentru realizarea acesteia lipsesc (A. Porot). Ca și iluziile, halucinațiile pot lua forme extrem de variate de manifestare psihopatologică; în sensul acesta menționăm următoarele tipuri de halucinații clasificate după natura lor: a) Halucinațiile propriu-zise, sau adevărate, care întrunesc toate criteriile acestui tip de tulburare perceptivă: absența obiectului și convingerea bolnavului de realitatea acestuia; b) Halucinozele sunt acele tulburări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau al encefalitelor la copii. d) Halucinoidele sunt fenomene intermediare între reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a acestora. Indiferent de natura acestora, halucinațiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice generale: - au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot asocia cu tulburări de gândire de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot asocia cu tulburări de gândire de tip delirant. După modalitatea lor senzorială, halucinațiile se împart în următoarele tipuri psihopatologice: 1) Halucinații auditive, raportate la analizatorul auditiv și ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid a conștiinței; - o scădere a tensiunii psihice a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu efect halucinogen
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
activități, chiar dacă obiectele sau acțiunile acestora se modifică; f) deplasarea este însușirea atenției de a trece de la un tip de activitate la altul; g) distragerea constă în scăderea atenției care poate merge până la totala ei dispariție. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările de atenție, pot fi globale, privind atât atenția voluntară, cât și pe cea involuntară; de asemenea ele pot fi diferențiate, privind una dintre multiplele calități ale procesului de atenție. În psihopatologie atenția poate fi exagerată sau diminuată, mergând până la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
brusc cum au apărut, reprezentând tulburări psihice din seria echivalențelor epileptice. Sunt frecvente și aproape specifice, în cursul epilepsiei temporale și intoxicațiilor. 8) Mutismul akinetic, descris de H. Cairns apare în leziunile rostrale ale trunchiului cerebral. Din punct de vedere psihopatologic acesta constă dintr-o tulburare de conștiință însoțită de imobilitate, alalie, bolnavii răspund motor la excitațiile mecanice, întorc privirea în direcția stimulilor, înghit alimentele, dar nu vorbesc. 9) Stările de vis (dreamy state) sunt tulburări specifice de conștiință, cunoscute și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerat a fi normal pentru mediul său. 2) Parasomniile sunt acea grupă de tulburări care se datoreză unui eveniment anormal care poate surveni în timpul somnului, sau la limita dintre somn și starea de veghe. În cadrul parasomniilor notăm existența următoarelor aspecte psihopatologice: a) apneea de somn, caracterizată prin oprirea respirației cu trezirea bolnavului; b) anxietatea de vis sau coșmarul, este deșteptarea repetată din somn cu amintirea detaliată a viselor terifiante din cursul somnului; c) enurezisul funcțional, constă în pierderea de urină în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o greutate corporală minimă necesară acceptată în limitele normalului; cea de-a doua constă în episoade de ingestie alimentară compulsivă urmată de o creștere ponderală rapidă și anormală. 1) Anorexia mintală Este o tulburare gravă caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin anorexie, scădecre ponderală, amenoree și o structură mintală specifică. Tulburarea apare de regulă la pubertate și este predominantă ca incidență la fete între 15-20 de ani. Evoluția tulburărilor se desfășoară în trei faze: a) restrângerea aportului alimentar mergând până la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a comportamentului alimentar, opusă anorexiei mintale și care constă în ingestia exagerată a unor cantități crescute de alimente având drept urmare o creștere rapidă a greutății corporale. Ca și în cazul anorexiei mintale apar turburări legate de imaginea de sine. Tabloul psihopatologic este consecința unor frustrări, carențe emoționale, situații conflictuale interiorizate care se „descarcă” prin aportul alimentar exagerat. Tulburările psihosexuale Această categorie ocupă un loc aparte în sfera psihopatologiei, motiv pentru care le tratăm separat de tulburările vieții instinctuale. Tulburările psihosexuale sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizării unui anumit scop anterior propus. În sensul acesta, fiind un tip de manifestare programată și voluntară, activitatea se caracterizează prin următoarele aspecte: - putere sau forță, reprezentând potențialul dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt de regulă asociate și cu alte forme de manifestări. Acestea sunt următoarele: 1) Enervarea este o stare de excitație bruscă și tranzitorie, de scurtă durată, alternând cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mască, nu răspunde la solicitările externe, refuză să se alimenteze. 5) Barajul este oprirea bruscă în executarea mișcărilor, o imposibilitate pasageră de a trece la acțiune, ca ceva care se opune din interiorul bolnavului. 6) Negativismul este tot un fenomen psihopatologic asemănător barajului, la care se adaugă o „contra-acțiune” patologică ce se opune ordinului dat bolnavului de a executa un act motor. 7) Opoziția este refuzul voluntar de a executa o mișcare, o acțiune care vine în contradicție cu ideile patologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obișnuite. În sens restrâns, caracterul este „ansamblul de dispoziții congenitale care formează scheletul mintal al unui individ” (R. Le Senne). În sens larg, caracterul reprezintă „ceea ce face ca o persoană să fie ea însăși și nu o alta” (Paulham). Aspecte psihopatologice În general, în psihopatologie sunt cuprinse, în același cadru, atât tulburările de caracter cât și tulburările de comportament care derivă în mare măsură din acestea. Tulburările de caracter desemnează tulburări de ordin structural ale persoanei, pe când tulburările de comportament, tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]