1,100 matches
-
-anorexia. Alte grupări se pot alcătui, cum sunt cele ale lui Engel (1967, modificate după Heim, 1966 a, b); Afecțiuni psihogene (fenomene psihice primare fără sau numai cu implicare imaginară a corpului): -simptome de conversiune; -reacții ipohondrice; -reacții la stări psihopatologice. Afecțiuni psihofiziologice (reacții somatice în cel mai larg sens, declanșate de factori psihici): -simptome fiziologice însoțind stările emoționale și tulburările afective; -tulburări organice induse de stresul emoțional. Afecțiuni psihosomatice în sens restrâns (tulburări somatopsihice - psihosomatice) cu următoarele caracteristici: -debut la
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
psihologice a durerii se înscriu diverse teste de evaluare care urmăresc: starea psihologică a pacienților cu durere cronică, coroborând cu diagnosticul, înțelegerea personalității și aplicarea programului terapeutic, evaluarea stării de anxietate - depresie, (testul Hamilton, Spielberger, Montgomeri, Zigmund și Snaith) starea psihopatologică prin testul Minnesota (Multiphasic Profil Inventory), chestionar de personalitate și de apreciere a durerii cronice, realizând și o tipologie pentru durerea cronică; starea psiho-comportamentală - testul Coping de analiza bio-psiho-socială - chestionar de strategie pentru adaptarea la durere. Din studiile clinice și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
postliceale) ale Ministerului Administrației și Internelor; selecționării personalului care execută misiuni speciale, în țară sau în străinătate; atestării dreptului de a conduce autovehicule din dotarea Ministerului Administrației și Internelor; diagnozei organizaționale; precizării situației medico-militare a celor cu afecțiuni psihice (expertizare psihopatologică), la solicitarea expresă a unităților medicale de specialitate; asistenței psihologice a efectivelor. Celelalte componente ale structurii activității de psihologie se află exclusiv sub incidența autorității funcționale exercitate de către Centrul de Psihosociologie. 2) Compartimentele de psihologie, de la nivelul inspectoratelor generale, comandamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ofițeri, agenți de poliție/subofițeri, sergenți cu contract; trecere în corpul agenților de poliție/subofițerilor sau ofițerilor; promovare în funcții de conducere și acordarea gradului de chestor/general; executare misiuni speciale (în țară sau în străinătate); atestare conducător auto; expertiză psihopatologică. La modul general, avizul cu care se soldează EP, indiferent de scopul acesteia, reprezintă măsura în care caracteristicile investigate ale personalității subiectului corespund unor cerințe psihosociale generale ale postului, respectiv activității desfășurate. Dovada îndeplinirii condițiilor de aptitudine pentru tipul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în vederea recuperării capacității de muncă a persoanelor cu probleme de ordin psihologic. Spitalul militar. Evaluează psihiatric persoanele care prezintă tulburări ale personalității, pe baza trimiterii Centrului. Tratează persoanele care prezintă tulburări de natură psihiatrică. Comisiile de expertiză medico-militară. Realizează expertize psihopatologice în vederea stabilirii situației medico-militare a personalului. 4.3. Diagnoza organizațională Ministerul Administrației și Internelor, văzut din perspectiva atribuțiilor conferite prin legi și reglementări cu caracter intern, este inseparabil de cel al instituției privite ca realitate psihosocială cu particularitățile și problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
personalului Ministerului de Interne. Posibilități și limite”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G. (2002), „Stres și apărare psihică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Irimia, M. (2003), „Activitatea de evaluare psihopatologică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Ungureanu, M.; Liță, Ș. (2002), „Valențele Inventarului Psihodinamic Roadmind în evaluarea psihologică a militarilor care îndeplinesc misiuni de mare risc”, in Perțea, Gh. (coord.), Psihologie aplicată în forțele speciale
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
impune celorlalți propria sa voință ca lege. Am schițat, prin acestea, natura pulsiunilor psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului, admirate, respectate și urmate de ceilalți. 2. Tipurile imagologice negative În această grupă sunt clasificate persoanele caracterizate printr-o stare de alterabilitate a imaginii Eului personal, de forme și manifestări sau semnificații diferite. Ele sunt fie rezultatul unor alterări psihopatologice ale persoanei respective, datorită unor afecțiuni psihice diferite ca formă și gravitate, fie sunt rezultatul unor deficiențe sau insuficiențe legate de formarea Supra-Eului moral, datorate unor defecte de educație, influenței unor antimodele, carențe de educație sau afective, frustrări, conflicte, traume
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiuni duce, În ambele situații, la o gravă alterare imagologică a Eului, cu consecințe negative pentru persoană, fapt remarcat de ceilalți, care-i izolează sau Îi refuză. Vom prezenta În continuare cele două grupe principale ale acestor tipuri. a. Tipurile psihopatologice Imagologia tipurilor psihopatologice se caracterizează printr-o alterare a sistemului personalității acestora, având ca efect o transformare, mai mult sau mai puțin profundă, a Eului lor personal. Boala psihică, indiferent de forma și gravitatea ei, transformă individul, Înfățișarea acestuia, modul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ambele situații, la o gravă alterare imagologică a Eului, cu consecințe negative pentru persoană, fapt remarcat de ceilalți, care-i izolează sau Îi refuză. Vom prezenta În continuare cele două grupe principale ale acestor tipuri. a. Tipurile psihopatologice Imagologia tipurilor psihopatologice se caracterizează printr-o alterare a sistemului personalității acestora, având ca efect o transformare, mai mult sau mai puțin profundă, a Eului lor personal. Boala psihică, indiferent de forma și gravitatea ei, transformă individul, Înfățișarea acestuia, modul de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În special observarea bolnavilor psihici, notează În primul rând figura, aspectul prezentării, ținuta, conduita și tipul de comunicare al acestora. Alterările imaginii Eului au, În psihiatria clinică, semnificație semiologică, În procesul de diagnosticare a bolii. În mod egal Însă, imaginile psihopatologice ale Eului alienaților sunt și un important indiciu al transformării psiho-morale a acestora, al tulburării aparatului psihic, a sistemului personalității, datorită procesului psihic morbid. Fiecare boală psihică are o anumită imagine, care din punct de vedere medical corespunde cu forma
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihică respectivă. Dincolo Însă de aceste transformări medico-psihiatrice, trebuie să vedem și o alterare a semnificației psiho-morale a persoanei bolnavului psihic. b. Imaginile devianței În cadrul tipurilor imagologice negative ale Eului, În afara imaginilor nebuniei, trebuie semnalate și studiate imaginile devianței. Imaginile psihopatologice ale Eului sunt consecința alterărilor psihice dintre cele mai diferite ale sistemului personalității, ale Eului personal al individului. În ceea ce privește imaginile devianței, acestea nu recunosc drept cauză o alterare a personalității, ci o formă de Eu de tip deviant, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentimentelor morale pot avea un caracter predominant moral, apărând ca anomalii morale, care nu sunt, În mod obligatoriu și manifestări patologice. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că nu se poate face o demarcație netă Între aberațiile morale și tulburările psihopatologice ale sentimentelor morale. Diferențele dintre ele sunt numai de nuanță și de predominanță a dezordinilor morale sau psihice, dar În esența lor ele se Însoțesc, fiind În multe situații inseparabile. Vom dezvolta problema patologiei morale propriu-zise. În continuare, vom analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de a li se produce durere și suferință de către o altă persoană. Am menționat aceste două aspecte, Întrucât, dincolo de conotația lor psihopatologică, ele au semnificația unor aberații morale, legate de o anumită structură a Eului unei persoane. Aceasta se poate vedea În relațiile sale cu alte persoane, În atitudinea față de semenul aflat În suferință sau În alte ocazii ale vieții. Aceste aberații
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor tulburărilor psiho-morale, așa cum vom arăta mai departe, dar, spre deosebire de bolile sufletului, considerate ca afecțiuni psihopatologice pure, independente de persoana respectivă, tulburările psiho-morale „nu sunt provocate de vreo forță a naturii, ci ele sunt opinii și judecăți superficiale”, afirmă Cicero, pe care Însăși persoana respectivă și le produce. Remediul acestora este lupta continuă Împotriva viciului și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
există un echilibru perfect care-i conferă posibilitatea de a fi sau de a se manifesta fără să sufere. Când echilibrul se modifică, apar forme de manifestare care urmăresc să compenseze această tulburare. Fără a intra În detalii de ordin psihopatologic și rămânând În sfera Psihologiei Morale, vom admite că, În orice situație trăită a vieții, dezechilibrul interior al ființei este Întotdeauna atât sufletesc, cât și moral, Întrucât el interesează atât procesele psihice, cât și valorile morale ale Eului său. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bolnav psihic este aceea de alt fel de persoană. Din aceste considerente, dincolo de aspectele formale ale tablourilor clinico-psihiatrice, Psihologia Morală Încearcă să pătrundă și să descifreze semnificația morală a bolilor psihice. Ne vom referi În continuare la câteva asemenea situații psihopatologice. Nevroza nu este numai o boală psihică, ci și un conflict Între mine și lume. Acest conflict nu este doar unul numai psihologic, ci și unul valoric, pe care eu Îl resimt și Îl conștientizez ca atare, și care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și transumană către care aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
echilibrul interior, stabilitatea, starea de normalitate psihică și morală. Orice schimbare aduce după sine importante modificări care alterează Eul psihic și moral și pe care le numim crize sufletești, din punct de vedere moral, sau nevroze, din punct de vedere psihopatologic. Prima reacție este refuzul schimbării. A doua este inadaptarea la schimbare. A treia este prăbușirea sau epuizarea morală și sufletească a persoanei. Pierderea identității unei persoane se produce În următoarele situații: - boală somatică sau psihică care afectează imaginea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
regresiune În trecut, reprezentate prin acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
despre caracterul patogen al unor modalități concrete ale activităților de muncă. Din păcate, după cum afirmă același Santiago-Delefosse, trecerea de la dat și predeterminat (prin trăsăturile fixe de personalitate) la trăit, la știința concretă de muncă ce stă la baza diferitelor manifestări psihopatologice, nu a putut fi transpusă în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simptome astenice, cum ar fi epuizarea emoțională, oboseala, tendințele depresive, ele sunt, în esență, mai curând cognitive sau comportamentale decât fizice. Manifestările simptomatice asociate burnout-ului sunt observate la persoanele „normal echilibrate”, nesuspecte de tulburări psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice (Maslach, Schaufeli, 1993). Ele sunt „indici nozografici care pot ajuta la distingerea burnout-ului de tulburările psihopatologice autentice” (Pezet-Langevin, 2003, p. 504). Și totuși, dacă ne este permisă o comparație, am spune că burnout-ul este foarte asemănător cu personalitățile accentuate din
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cognitive sau comportamentale decât fizice. Manifestările simptomatice asociate burnout-ului sunt observate la persoanele „normal echilibrate”, nesuspecte de tulburări psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice (Maslach, Schaufeli, 1993). Ele sunt „indici nozografici care pot ajuta la distingerea burnout-ului de tulburările psihopatologice autentice” (Pezet-Langevin, 2003, p. 504). Și totuși, dacă ne este permisă o comparație, am spune că burnout-ul este foarte asemănător cu personalitățile accentuate din planul psihoindividual. Personalitățile accentuate sunt amplasate între normal și patologic, cu tendința de a aluneca spre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de a abandona regionalismul tematic și lingvistic într-un moment în care acesta era încurajat și prețuit. SCRIERI: Japonia, Lugoj, 1905; În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]