400 matches
-
de risc, cel politic, care poate antrena violențe de masă. Schimbarea accelerată a economiei mondiale și a valorilor poate destabiliza indivizi, grupuri, instituții. Soluția psihologică este temporizarea, negocierea, reinterpretarea situațiilor. Rol esențial au agenții de schimbare, psihosociologii și sociologii clinicieni, psihoterapeuții de grup, psihanaliștii. Principiile intervenției psihosociologice au fost fondate de Lewin și echipa sa cu mai bine de o jumătate de secol În urmă. Numai că metoda este utilizată numai În țările avansate, unde există o cultură a schimbării percepției
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din mai multe categorii, cea a cazurilor neclarificate într-un sistem și cea a tranzițiilor între normalitate și anormalitate. De-a lungul timpului, dinamica particularităților persoanei poate fi și ea mai bine înțeleasă. De asemenea, e ușurată colaborarea cu psihologii, psihoterapeuții și ansamblul persoanelor angajate în proiecte de sănătate mintală. Evaluările experților indică faptul că un diagnostic dimensional al personalității nu consumă mai mult timp decât unul categorial. Dificultatea constă în faptul că clinicienii sunt obișnuiți cu limbajul psihiatric și că
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
menținerea acestei stări de anxietate sau neliniște „optimă” terapeutul este obligat să definească de la debut limitele temporale ale ședințelor, scopurile lor dominante și să adopte o atitudine obiectivă și binevoitoare (APPELBAUM, 1994Ă. Suportul psihoterapeutic integrează o diversitate de metode accesibile psihoterapeutului care vizează confortul afectiv și intelectual al pacientului (HAVENS, 1989Ă. Sunt descrise în acest cadru armonia mediului fizic - care presupune inclusiv ignorarea oricărui apel telefonic, descrierea de către terapeut a utilității și limitelor ședințelor, acordul membrilor familiei pacientului, evitarea interogării acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale individului (VAILLANT și colab., 1999Ă. Stilul cognitiv personal și în cazul tulburărilor de personalitate este strâns conectat mecanismelor defensive. Astfel rigoarea și lipsa de flexibilitate ideatorie sunt întreținute și de rolul specific de control asupra trăirilor afective (SHAPIRO, 1985Ă. Psihoterapeuții psihanaliști moderni apelează și în cazul tulburărilor de personalitate la 4-5 ședințe săptămânale cu durata de 40-50 minute în cadrul cărora este aplicată metoda asociațiilor libere, conform căreia pacientul este lăsat să-și expună conținuturi ale psihismului fără a respecta vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau vulnerabilizante din copilărie și ca urmare și inventivitatea terapeutului care să faciliteze veridicitatea descrierilor biografice (PADESKY, GREENBERGER, 1995Ă. În ansamblu, terapiile cognitive în patologia personalității se află încă în perioada experimentelor și începe să devină o certitudine faptul că psihoterapeuții trebuie să colaboreze în elaborarea unui model de intervenție cognitivă cu o cât mai largă aplicabilitate și eficiență. Psihoterapiile comportamental-dialectice au fost dezvoltate de LINEHAN (1993Ă ca o metodă în mod specific adresată părinților cu tulburare borderline de personalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihice. Succesul terapiei este evaluat prin trei criterii : - trăirea subiectivă a persoanei/sportivului(dispariția simptomelor: se simte mai bine, e mai mulțumit, mai fericit, mai împăcat cu sine); - recunoașterea socială (progresele realizate de persoană/ sportiv în profesie, familie); - materializarea expectațiilor psihoterapeutului în ceea ce privește modificările realizate în sfera personalității și în comportamentul subiectului. Practica reglării și autoreglării stărilor psihice 1. Stările psihice ale sportivilor Stările psihice sunt acele forme de manifestare psihocomportamentale, exprimate în trăiri și conduite declanșate de situații concrete din activitatea
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
mușchi până se ajunge la o relaxare musculară totală, fază în care subiectul este încurajat să-și dirijeze reprezentările și sentimentele, spre cele cu un conținut ideo- afectiv pozitiv. Relaxarea progresivă este învățată în mai multe etape: * învățarea sub îndrumarea psihoterapeutului, 1-3 ședințe pe săptămână, timp de câteva luni până la aproape 1 an; * practicarea concomitentă a exercițiilor, individual, de 2 ori pe zi, 30 min. ședința. În poziția culcat pe spate subiectul începe prin a conștientiza senzațiile de contractură dintr-o
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
preferat dimineața și la prânz, dacă se realizează un somn fiziologic spontan. Fenomenele de relaxare vor apărea din ce în ce mai repede și vor fi simțite cu o intensitate crescută. d. Aplicarea, indicațiile pentru practicarea training-ului autogen rămân în exclusivitate la latitudinea psihoterapeutului curant; practic, pentru această metodă, nu există contraindicații. e. În cazul în care subiectul nu realizează în primele 10-15 zile senzațiile antrenamentului autogen, metoda trebuie abandonată, fiind de prisos continuarea ei. f. Orice senzație deosebită care apare în urma training
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
recomandări pragmatice și, de cealaltă parte, o încercare de înțelegere a unei abordări psihodinamice integrată în cadrul unei îngrijiri psihoterapeutice. Ne vom îndrepta oare spre un regretabil clivaj în care mâna dreaptă a psihiatrului va ignora ceea ce face mâna dreaptă a psihoterapeutului? În ceea ce ne privește, refuzăm această alternativă și dorim să păstrăm un echilibru, e drept instabil și periculos, între aceste două poziții. Astfel se explică planul lucrării în care, dintr-o preocupare pur pedagogică, am separat depresia (prima parte) de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
râdă cu bufoneriile sale. Élisabeth este stupefiată să descopere această depresie maternă, absența responsabilității sale, dar și mediocra înțelegere care caracteriza cuplul parental. Apare în mod clar faptul că la ședințele în care Élisabeth rămâne tăcută, plângând, chiar și atunci când psihoterapeutul caută o soluție, ea se identifică într-o oarecare măsură cu mama deprimată din copilăria sa. Psihoterapeutul identificându-se cu Élisabeth, căuta febril sensul pe care-l puteau avea puternicile crize de plâns, trăind sentimente de lipsă de înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mediocra înțelegere care caracteriza cuplul parental. Apare în mod clar faptul că la ședințele în care Élisabeth rămâne tăcută, plângând, chiar și atunci când psihoterapeutul caută o soluție, ea se identifică într-o oarecare măsură cu mama deprimată din copilăria sa. Psihoterapeutul identificându-se cu Élisabeth, căuta febril sensul pe care-l puteau avea puternicile crize de plâns, trăind sentimente de lipsă de înțelegere și de neputință. În prezent, apariția unei relații amoroase readuce în discuție echilibrul investițiilor, o constrânge pe Élisabeth
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt cele ale “disidenților” Adler și Jung. Psihoterapia non-directivă a lui Carl R. Rogers Psihoterapia non-directivă este “centrată pe client” (“client-centered”). Funcția esențială a terapeutului este aceea de a asculta. Atitudinea non-directivă nu este însă o atitudine pasivă, de nepăsare. Psihoterapeutul își asumă, în măsura posibilului, punctul de vedere intim al pacientului: percepe lumea așa cum o percepe pacientul, îl percepe pe pacient așa cum se vede pacientul însuși (sau cum ar dori să fie) și comunică pacientului ceva din această înțelegere simpatetică
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de cuvinte etichete pe care le lipim peste emoțiile și sentimentele noastre, de genul: ești omul meu, ești creierul acestei afaceri etc. Un alt mecanism prin care cuvintele influențează comportamentul este cel care se referă la vocabularul transformațional. Conceptul aparține psihoterapeutului Anthony Robbins. Acesta vizează un vocabular obișnuit în care cuvintele ce descriu emoțiile într-o manieră negativă sunt înlocuite treptat cu altele pozitive. Astfel, enunțurile devin mai puțin toxice și tragice. Rezultatul acestor transformări constă în schimbări benefice ale modului
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
o secvență conversațională. Cea mai scurtă propoziție trebuie să fie inteligibilă pentru destinatar. Acesta este un "act verbal", un element comportamental destinat producerii unui anumit efect asupra celuilalt. Codajul necesită un decodaj anticipativ. Competențele profesionale ale celor care predau, ale psihoterapeuților sau ale purtătorilor de cuvânt din sindicate includ în mod necesar competențe verbale. Indivizii neadaptați social au adesea o conversație foarte săracă. Totuși, nu există până în prezent, nicio măsură a competențelor verbale 115". În tulburările de limbaj, ca deficiență de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și interpretate ca purtătoare de informație contradictorie. La o întâlnire de grup, bunăoară, unul dintre membri afirmă verbal că e de acord cu o decizie, dar, din ton, mimică și alte indicii, rezultă clar că e o adeziune formală. Apoi, psihoterapeuții familiali vorbesc despre fenomenul de cerință dublă contradictorie (double bind), ca factor de risc în psihoze la copii și adolescenți. El se referă la faptul că (vezi și Iluț, 1995a), atunci când, deliberat sau nu, într-un grup familial se emit
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ani. Dacă ai vazut casa cu ochii minții, înseamnă că ești vizual. Dacă doar ai auzit ce se întâmplă, de exemplu trenuri care treceau sau copii care se jucau, atunci ești auditiv. Neil Berman e un prieten de-al meu psihoterapeut din Santa Fe, New Mexico. El își poate aminti fiecare discuție avută cu un pacient, dar dacă îi întâlnește la supermarket, nu îi recunoaște. În momentul în care aceștia în salută, el își spune „Mda, este vorba de o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
de a lua conștiință cu suferința sau boala pacientului său, având ca scop instituirea tratamentului care va restabili ordinea biologică sau echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-un act de cooperare inteligibil-explicativă cu pacientul, de clarificare, restabilind astfel starea de echilibru sufletesc a acestuia. Remarcăm, din cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sacrificiul de sine este caracteristică tipului idealist, al eroului; bă nevoia de a oferi, de a transmite valori și cunoștințe, de a construi și de a menține starea de ordine și de echilibru este caracteristică tipului altruist al educatorului și psihoterapeutului; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a sonda și de a descoperi necunoscutul, depășind realitatea imediată, actuală este caracteristică tipului pasional al aventurierului care e Într-o căutare permanentă, mânată de curiozitatea necunoscutului; dă nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pot deduce natura tipurilor psihomorale umane. În sensul acesta, am distins patru grupe de tipuri umane, fiecăruia corespunzându-i câte două tipuri psihomorale, pe care le-a detaliat anterior și le rezumăm În continuare. 1. Tipul altruist include educatorul și psihoterapeutul. Aceștia iubesc ordinea, disciplina, echilibrul și stabilitatea. Ambii Încearcă să construiască lumea și pe ceilalți, punând la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stabilitatea. Ambii Încearcă să construiască lumea și pe ceilalți, punând la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vorba despre persecuția sau hărțuirea la locul de muncă, înlocuindu-l însă cu alți termeni când sfera lui de acțiune o reprezintă cuplul, familia sau alte medii decât cele propriu-zis de muncă. De exemplu, Marie-France Hirigoyen, psihiatră franceză, psihanalistă și psihoterapeută de familie recurge la sintagma „hărțuire morală” sau „violență perversă în cotidian”. Și ea evidențiază caracterul nefast al unui asemenea fenomen. # Prin cuvinte aparent anodine, prin aluzii, sugestii sau tăceri, este efectiv posibil de a destabiliza pe cineva sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în 1963 devenea membru rezident al Institutului Western de Științe Comportamentale din La Jolla, California (până în 1968). De atunci rămâne membru rezident la Centrul pentru Studiul Personalității. A murit în 1987, cu renumele de cel mai mare gânditor umanist și psihoterapeut al Americii. Rogers a declanșat „revoluția umanistă” prin dezvoltarea unui sistem de psihoterapie nondirectivă (nondirective psychotherapy), pe care a numit-o terapie centrată pe client (client-centered therapy). Pe baza acestui sistem terapeutic, Rogers a construit surprinzătoarea sa teorie despre învățare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din experiența siguranței și a libertății experimentului terapeutic și persoana pe care am încercat s-o descriu într-o formă pură” (Rogers, 1963, p. 26); și această „zeitate” putea fi studiată riguros și obiectiv de un savant neutru - dedublare a psihoterapeutului. Dar câți cercetători sunt capabili de această dedublare rogersiană? 8.8. Viața și opera lui A.H. Maslowtc " 8.8. Viața și opera lui A.H. Maslow" Abraham Harold Maslow s-a născut în Brooklyn și și-a obținut licența
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
foarte subtilă - nu neapărat conștiința - care trebuie căutată, descoperită și pe baza căreia acest sine trebuie apoi construit, actualizat, învățat, educat (Maslow, 1967b). Noțiunea denumește un „ceva” (something) care se află acolo, dar este ascuns, inundat, distorsionat, răsucit, suprastratificat. Misiunea psihoterapeutului (sau a profesorului) este, mai degrabă, de a ajuta o persoană să afle ceea ce este deja înăuntrul său, decât să-l întărească, să-l formeze (învețe) după un calapod prestabilit pe care altcineva l-a realizat a priori. Maslow boteza
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]