1,653 matches
-
care depășesc capacitățile subiectului de adaptare și răspuns, corelate cu particularitățile psihologice și somatice ale acestuia); raportul dintre psihogenii și deficiența mintală este controversat și greu de discriminat încă (unele opinii susțin existența unor tipuri de deficiență mintală pe fond psihotic și nevrotic, alte opinii stabilesc o relație relevantă între cele două categorii nosologice); - stările epileptice (unele cercetări au relevat o relație între diverse tipuri de deficiențe mintale și epilepsie). Între toate aceste categorii diagnostice, pseudodeficiența mintală (pseudodebilitatea mintală, pseudoarierarea mintală
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav. 1. Margareth Mahler (1897‑1985) este o reprezentantă de seamă a psihologiei și pedagogiei abisale, ocupându‑se în scrierile și cercetările sale mai cu seamă de copiii cu manifestări psihotice și de cei cu tulburări/disfuncții severe (cazul copiilor autiști). De asemenea, a elaborat o serie de teorii de inspirație psihanalitică prin care explică fazele dezvoltării și evoluției copilului în primele luni de viață, accentuând importanța fazei autistice în relația
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cardiovasculare: HTA tranzitorie, tulburări de ritm cardiac (favorizate de perfuzia prea rapidă, de hipokaliemie, sau de anomalii cardiace preexistente); complicații infecțioase: risc mai mare în cazul unor boli predispozante sau asocierii imunosupresoarelor; diverse: osteonecroza aseptică; tulburări neuro-psihice (convulsii, hemiplegie, stări psihotice acute) - rare, imprevizibile, risc crescut în caz de antecedente psihiatrice; greață, dureri abdominale, stare de rău, flush, artralgii, surescitare și tulburări de somn. 4. Efecte adverse: Osteoporoza poate apare la 3-6 luni de tratament. Fiziopatologia este complexă: reducerea absorbției intestinale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se recomandă administrarea în priză unică matinală, sau cel mai târziu la ora 16. Tulburări psihice. Tulburările psihice grave (tendința maniaco-depresivă, agravarea unei psihoze) sunt rare și reversibile. Dacă apar, necesită reducerea sau întreruperea corticoterapiei, eventual antipsihotice. Preexistența unei stări psihotice necontrolate terapeutic contraindică corticoterapia. Efecte adverse cardiace. Retenția hidro-salină poate induce HTA sau agravarea unei insuficiențe cardiace. Prevenirea: regim hiposodat, diuretice. Tulburări digestive: grețuri, vărsături, epigastralgii. Ulcerul gastric/duodenal nu contraindică corticoterapia, dacă se asociază un tratament antiulceros, sub supraveghere
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Unele substanțe care acționează asupra funcțiilor cognitive, cum ar fi D-cycloserine, ar putea facilita procesele de învățare implicate în tratamentul prin expunere la stimulii anxiogeni. 2. Tulburările de dispoziție Eficiența TCC a fost studiată în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice, de intensitate mică, medie sau severă, tratate cel mai adesea ambulator. Eficiența TCC a făcut, de asemenea, obiectul mai multor studii asupra prevenției recăderilor și recidivelor în depresiile recidivante și în tulburările bipolare. Tratamentul episoadelor depresive majore de intensitate mică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asemenea, obiectul mai multor studii asupra prevenției recăderilor și recidivelor în depresiile recidivante și în tulburările bipolare. Tratamentul episoadelor depresive majore de intensitate mică până la medie Eficiența monoterapiilor Eficiența TCC în tratamentul de scurtă durată a depresiilor non bipolare, non psihotice, tratate cel mai adesea ambulator, a fost demonstrată în mai multe studii controlate și aleatoare. Există, de asemenea, și numeroase studii controlate și aleatoare care demonstrează eficiența farmacoterapiei (antidepresive triciclice, IMAO, SSRI, altele) în tratamentul pe termen scurt al acestor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In plus, tratamentele combinate sunt, poate, mai eficiente decât monoterapiile în cazul formelor mai severe de depresie. Thase și al. au publicat o meta-analiză aplicată pe 6 studii și 595 de pacienți care prezentau o stare depresivă non bipolară, non psihotică. După șaisprezece săptămâni de tratament, combinația de tratamente nu era în mod semnificativ superioară psihoterapiei aplicată ca tratament unic în cazul depresiilor mai puțin severe, dar era superioară pentru formele cele mai severe. In ceea ce privește tratamentul pacienților deprimați și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Revicki și al. reiese faptul că cele două monoterapii reduc simptomele depresive și că acestea sunt rentabile în comparație cu o simplă îngrijire în cadrul comunității. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (antidepresive) sunt eficiente în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice. Nu există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe superioare a unuia dintre tratamente în comparație cu celelalte. Nu există argumente concludente în favoarea unei eficiențe superioare a unuia dintre aceste tratamente în comparație cu celălalt în cazul depresiilor de intensitate ușoară până la medie. Nu există
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avea un efect semnificativ asupra prevenirii recăderilor și recidivelor. Acest efect se amplifica în funcție de numărul episoadelor depresive existente în antecedente. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (antidepresive) sunt eficiente pentru prevenirea recăderilor și recidivelor depresiilor non bipolare, non psihotice. Rezultatele mai multor studii recente aduc argumente în favoarea unei eficiențe superioare a tratamentelor combinate în comparație cu monoterapiile pentru prevenirea recăderilor în cazul depresiilor recidivante. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: severitatea depresiei, numărul de recidive în antecedente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încă insuficient evaluat. Este necesară elaborarea unui număr mai mare de lucrări, în special studii comparative în cea ce privește simplele abordări de susținere. Efect asupra simptomelor Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în cazul halucinațiilor și al ideilor delirante, dar simptomele psihotice nu dispar întotdeauna complet cu ajutorul medicației. Unele tehnici specifice ale TCC, adaptate pacienților cu psihoză și tratați pe de altă parte cu medicamente, par să contribuie la ameliorarea acestor simptome. Nu există, totuși, decât puține date în legătură cu acest efect al
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
TCC era mai eficientă decât psiho-educația singură pentru a amplifica aderența la tratamentul medicamentos și pentru a reduce numărul de recăderi și reinternări. Concluzie și direcție de urmat Farmacoterapia (neuroleptice) este tratamentul de urgență al schizofreniei și al altor tulburări psihotice. Există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe suportive a TCC asupra unor simptome cronice ale schizofreniei cât și asupra competențelor sociale a persoanelor suferind de schizofrenie. 6. Tulburările de conduită alimentară Tulburările de conduită alimentară se referă la anorexia mentală
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eșec”, și „constrângere”. Medicamentele Ar fi multe de spus în privința utilizării medicamentelor psihotrope. Ne propunem să ne referim la două dintre aspectele fundamentale ale utilizării lor: medicamentul este o cârjă în tulburările anxioase și un stâlp de susținere în tulburările psihotice. Dacă s-au obținut unele remisii parțiale sau complete cu ajutorul medicamentelor IRRS (serotoninergice), TCC permit pacientului să cunoască instrumentele terapeutice și să devină principalul actor al schimbării sale, și nu tributarul unei substanțe chimice exterioare. Totuși, nu se poate neglija
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Farmacoterapie Deși psihoterapia a înregistrat rezultate importante, farmacoterapia rămâne modelul de referință pentru orice nouă contribuție. Cercetările recente confirmă studiile inițiale și demonstrează faptul că terapia cognitivă nu este deloc mai puțin eficientă decât farmacoterapia în cazul depresiei unipolare non psihotice de intensitate ușoară până la moderată. Totuși, deși rezultatele sunt aceleași, farmacoterapia atrage, în general, preferința medicilor și a persoanelor care a acordă îngrijire datorită facilității și aspectului său economic. Provocarea terapiei cognitive constă, deci, în a demonstra o superioritate evidentă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
interferează cu terapia. Spitalizările ”A bate fierul cât este cald” este leitmotivul terapiei comportamentale dialectice! Intreaga terapie este, deci, concepută sub formă de tratament ambulatoriu. Se întâmplă, totuși, ca spitalizarea să fie indispensabilă, în special atunci când este vorba despre decompensările psihotice, când tratamentul medicamentos trebuie ajustat, atunci când riscul suicidar este mai ridicat decât cel asociat unei spitalizări inadecvate sau atunci când limitele personale ale terapeutului sunt în mod grav depășite. Orice spitalizare este consecința unei gândiri mature în care avantajele și dezavantajele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acest obiectiv. In timpul acestor cincisprezece zile de "vacanță terapeutică", terapeutul Doamnei B. păstrează legătura cu aceasta strângându-i mâna cu căldură de fiecare dată când o întâlnește pe holuri și manifestându-și nerăbdarea de a reîncepe travaliul terapeutic. Fază psihotică, inconștiență, comă... Societate de asigurare, asistență publică... Oboseală și absența proiectelor pentru ziua respectivă. Tristețe, furie, disperare. "Nu voi reuși niciodată să mă însănătoșesc". Să o sune pe bunica sa pentru a afla vești despre aceasta, să meargă la cinematograf
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rupă legăturile sociale. Cartea debutează cu o profesiune de credința : André Sirota se anunța, de la Început chiar, un urmaș al lui Recamier, care considera perversul narcisiac un impostor, un escroc și un mistificator, mânat În acțiunile sale de un autoerotism psihotic, preocupat să seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea impresionantă, Își antrenează creativitatea sa În această direcție. Nimic nu-l descurajează În lupta de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evite senzația secundară de neplăcere. 3) Teama ca intensitatea pulsiunii să nu devină excesivă. Acest motiv se întâlnește la copii și apare ulterior în anumite perioade de transformare fiziologică, precum pubertatea sau menopauza (manifestări normale), și la începutul unui puseu psihotic (manifestări patologice). Celor trei motive mai sus menționate, A. Freud le mai adaugă un al patrulea, întâlnit la adult și decurgând din nevoia de sinteză resimțită de eu. Această nevoie este legată de faptul că eul adult are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice” demonstrează că același mecanism de apărare poate fi utilizat la fel de bine de către o persoană bolnavă și de persoanele care nu suferă de nici o maladie. Să luăm ca exemplu distorsiunea - mecanism asociat adesea fazei maniace din psihozele bipolare. Vaillant (1993) arată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rock. Valoarea distorsiunii ca mecanism de apărare rezidă în faptul că, personajul imaginar fiind intangibil, Peggy se poate crede iubită fără a mai avea de înfruntat sexualitatea. Vaillant ne mai propune spre analiză și alte exemple în care această apărare „psihotică” este prezentă la subiecții normali. El citează în acest sens povestea indienilor Lakota care, cu numai câteva zile înaintea masacrării lor de către cavaleria americană la Wounded Knee, au executat un dans pentru întoarcerea bizonilor în prerii, pentru învierea strămoșilor morți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
IV-R li se adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei Freud) și mecanismele nivelului definit de disreglarea defensivă (trei mecanisme). Celelalte patru mecanisme țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
DSM III-R, respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
agresive a unui obiect, asociată îndeobște unor elemente ale izolării și ale clivajului. 17) Disocierea (DSM III-R; DSM-IV): alterarea funcțiilor de integrare ale conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori ale comportamentului senzorio-motor. 18) Distorsiunea psihotică (DSM-IV; G.V.): distorsiune importantă, care transformă realitatea externă pentru a o face conformă cu dorințele individului. În plus, distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reliefarea afectelor. Vezi și definiția dată la subcapitolul dedicat afirmării de sine din a doua parte a lucrării noastre, precum și prezentarea făcută reliefării afectelor (v. infra, capitolul de față). 5) Bergeret prezintă separat dedublarea eului (mecanism de apărare de mod psihotic împotriva angoasei de fărâmițare și de moarte) și dedublarea imago-urilor, mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]