630 matches
-
țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo au apărut doi sergenți-majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: „Bă, ia vino-ncoa!”. Io cu traista aia, Îmbrăcat, a crezut că sunt Într-adevăr pușcăriaș... „Ia vino! Ce cauți, mă, aici?” Da’ eu zâc: „Pă’ să nu-l bagi În măsa pă-l dă m-a adus aici?”. (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: „Bă, futu-ți dumnezeu mă-tii, tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Înțelept să aștept până se mai domolea furtuna. Dar ar fi putut foarte ușor să țină vreo două ore, iar mie nu-mi prea surâdea să pierd vremea În ușa unei Închisori nici măcar o oră, de parcă aș fi fost un pușcăriaș proaspăt eliberat și care nu e tocmai pregătit să Înfrunte lumea din afară. O mașină opri dinaintea mea. Am examinat-o curioasă. Cel puțin Înăuntrul ei era uscat. Portiera din dreptul locului pasagerului se deschise larg, dar nu coborî nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un animal bătut, în timp ce Hattie, asemenea imaginilor pictate într-o casă de păpuși, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pur și simplu din lipsă de spațiu. Apoi se hotărî și, Îndreptând sprayul spre suprafața trenului, apăsă. Își scrise numele - așa cum fac copiii În praf și pe nisip. Cum fac turiștii pe monumentele pe care nu le vor mai vedea. Pușcăriașii pe pereții celulelor care-i Închid. Scrise patru litere Întunecate. MAJA. De câte ori trenul acesta va alerga pe sub pielea Romei, va purta cu el numele lor În amintirea acestei nopți. Uneori desenele sunt șterse În câteva zile, alteori rămân acolo luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pablo destul de nesigur. Dar nu-mi amintesc să fi omorît pe cineva. Înseamnă că am visat. Pesemne că și acum visez. Christina Îi Întoarse spatele și plecă spre bucătărie, lăsînd deocamdată musafirul să aștepte pe hol. Era tunsă chilug, ca pușcăriașii, arăta palidă și slăbise foarte mult, fiindcă În ultimele zile nu mîncase aproape nimic. Se așeză acolo pe un taburet și, aplecată deasupra mesei, se gîndea la ceva anume: probabil la Vic. După o vreme, Pablo, care crezuse că ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă: „Dobitocule, criminalule, te dau În judecată, pușcăriașule, vrei să mă omori, nebunul dracului! Mergi la balamuc, nu mai veni să distrugi aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci el n-a recunoscut nimic. În cele din urmă ofițerul, neavând dovezi să-l Înfunde, Îi căutase nod În papură, Îl degradase pentru o vină Închipuită și-l detașase la gospodăria agrozootehnică a unității ca să păzească oile Împreună cu trei pușcăriași condamnați pentru fapte mărunte, precum violul și tâlhăria. Cea mai fericită viață de ostaș acolo se lăuda peste decenii nea Mitu Păcătosul că o dusese. Lălăia pe câmpuri ziulica Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înecau de râs când prietenul lor Îi lămurea, cu glas de profesor sau de popă, că nu e neapărat nevoie să dai milităria jos din pod ca să te asculte nevasta, ci se poate și cu vorba bună. Hohotele celor doi pușcăriași se pierdeau până departe, printre crucile, buruienile și tufișurile cimitirului aflat sub paza lui Nae Cuțitaru. De multă vreme, de mulți ani, acele hohote Încetaseră să se audă. Paznicul rămăsese de tot singur: copiii și-i dăduse la Înfiat - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva mai îngrozitor. Am știut că prin orice împrejurări voi trece, îmi vor fi de folos, și nu m-am dat în lături de la nici una din probele la care te poate supune închisoarea. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din probele la care te poate supune închisoarea. Am călătorit în dubă, treizeci de oameni într-un spațiu în care oricine ar fi jurat că nu pot încape mai mult de zece. Am dormit la etuvă, pe rogojini putrede, alături de pușcăriași pe care se plimbau ploșnițe enorme, pline de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu sunt prea pretențios. Mi-au povestit vechii pușcăriași câte zile au răbdat de foame, dând târcoale cazanului, fără să se poată hotărî să guste din zeama lui neagră și dezgustătoare. Prima zi cu adevărat de închisoare, cumplită în abjecția ei, nu este aceea în care ai fost adus
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
domiciliu forțat, tot așa exista și loc de muncă forțat. Controlul social și politic, de fapt, funcționa perfect. Erai deja așteptat unde erai repartizat. Probabil că existau instrucțiuni. Se știa că vii, așa cum la o închisoare se știe că vin pușcăriași. Inutil să spun că nimeni nu avea nevoie de mine. Statul chiar câștiga, salariul meu fiind cel mai mic pe economie: 1 400 de lei. Aproape o treime din salariul pe care îl avusesem. Din cei 1 400 de lei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cabinet al mareșalului Ion Antonescu. Un botez, așadar, clandestin și cu caracter ecumenic. Îl primește cu evlavie și, mai târziu, va lăuda în mărturisirile sale pușcăria care i-a permis creștinarea. Un paradox pe care îl va repeta alt fost pușcăriaș politic: Noica. Și el va elogia închisoarea pentru că - spune filosoful - aici a avut timp să își pună ordine în concepte. Trebuie luată din aceste propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
dovadă administrația sa față de cei ce au greșit, astfel încât invita frecvent observatori străini să vadă cu ochii lor condițiile de care se bucurau deținuții în Republica Umanistă Vandana. Și, într-adevăr, fotoreportajele difuzate de agențiile internaționale relevau viața civilizată a pușcăriașilor vandani 63.) Așadar, pentru a se putea menține gradul ridicat de confort din penitenciare, a fost nevoie de noi clădiri. Ceea ce a dus la numeroase locuri de muncă pentru constructori. Și, cum alte locuri de muncă nu prea mai erau
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mod gratuit, iar alte două luni un loc sigur de muncă. Singura neplăcere era că în penitenciar erai izolat de familie, dar și acest lucru era pe punctul de a fi rezolvat: o lege aflată în Parlament prevedea că fiecare pușcăriaș să-și poată lua cu el și rudele de gradul I în celulă. Din păcate Legea Celulelor Familiale n-a mai apucat să fie adoptată. 145. A Opta Minune a Lumii încântă și pe mai departe ochii și mirosul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală. Averea lui, de fost pușcăriaș, încape într-o boccea. O masivă decepție, revărsată în ostilitate și ură, urmează acestor dezvăluiri. Hulit și urgisit, bătrânul se hazardează într-o acțiune de contrabandă și moare împușcat. Dezastrele curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
vreo 3 luni un cetățean, sosit împreună cu concubina în audiență, la TVV. Cu lacrimi de crocodil, jurând în genunchi că vrea să lucreze cinstit dar n-are unde sta, el și familia. De fapt, 3 rânduri de familii împrejurul unui pușcăriaș (pentru o crimă nedovedită) devenit alcoolic hipercronic. Nu mirosea a băutură nici el nici "nevastă-sa" deși fața îi trăda. S-a pus în genunchi jurând că va fi om de treabă și muncitor.... M-am înduplecat și l-am
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
stă bine cu mintea. Și atunci, să iasă în față, smintitul strigă, înjură, bate, violează, etc. în prima fază ceilalți îl aplaudă, apoi dacă e un colectiv sănătos îl ajută să-și revină. Aici și acum se formează marii infractori, pușcăriașii, alcoolicii. Liceenii sunt selectați, așa că cei fără simțul măsurii sunt mai rari dar mai apare câte unul cu schizofrenie care înfruntă profesori, părinți, poliție... cu simțământul că e veșnic pe pământ. Mai sunt destui retardați care-și descoperă abilități, talente
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mult decît atît. Sondaj adevărat, nu ca acelea ale trădătorilor imperialiști, apatrizi și vînduți străinătății, după cum proclamă cu pieptul bombat șeful de partid al lui Mitică Dragomir. „Maimuță curentată“, „balegă“, „vînzător de iaurt“, „derbedeu“, „om bolnav“, „criminal economico financiar“, „viitor pușcăriaș la Jilava“. Vadim are întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
un proces de anonimizare, care le desprinde de contextul original și le face accesibile tuturor membrilor. Nimeni nu mai știe, de pildă, cine a compus versurile "Nu da, Doamne, nimănui/ Viața deținutului", dar ele întăresc literar ideea calvarului vieții de pușcăriaș. Cultura selectează deci din mediu informații cărora le atribuie puternice semnificații, pe care apoi le impune cu tărie (uneori coercitiv) conștiinței indivizilor prin "formule" stilizate. Unui observator din afară aceste "formule" pot să îi apară ca avînd o funcționalitate și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să-mi moară familia/ viața ta eu ți-o voi lua". Și în timp ce ea se distrează, se recăsătorește sau profită de dragostea altor bărbați, deținutului nu îi rămîne decît masturbarea: "Eu fac harta României/ pe cearceaful pușcăriei". De multe ori pușcăriașul e surprins încercînd să dialogheze cu Dumnezeu, reproșîndu-i destinul pe care I l-a dat: "Nu știu Doamne ce-i cu mine/ ce caut la pușcărie/ cu ce Doamne Ți-am greșit/ tare rău m-ai pedepsit/ m-ai băgat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sau chiar un fum de la țigara altui camarad. Acest tratament degradant la care sînt supuși arestații preventiv are rolul de a le reduce orice formă de apărare în procesul juridic, de a-i prezenta instanței în postura de infractori, de pușcăriași. Pentru că, în viziunea cadrelor, orice arestat a făcut ceva rău de a ajuns în închisoare, iar ascunderea faptelor și căutarea chichițelor juridice în vederea absolvirii pedepsei reprezintă o jignire adusă colegilor polițiști care l-au arestat. Dacă deținutul este obligat să
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]